Toate articolele scrise de: TINA PARASCHIV

Fără certitudini !

Publicat pe de

Fără certitudini !!!

Nu știu care sunt lucrurile de care putem fi cu adevărat siguri în viață. Poate amintirile ?
Nu știu cine sunt oamenii care merită chiar toată încrederea noastră.
Nu știu cum se poate trece peste toate mărunțișurile care te dezamăgesc în timp și care strânse devin un morman de… de ceva greu de purtat în spate.
Nu știu unde se trage linie între a avea bun simț și a pune piciorul în prag.
Nu știu de ce oamenii devin de nerecunoscut uneori.
Nu știu de ce așteptăm să spunem “Îmi pare rău” atunci când greșim. O facem mereu mult prea târziu.
Nu știu de ce ne lăsăm orbiți de un orgoliu care ne micșorează sufletele.
Nu știu când am încetat să fim lipsiţi de griji și când am acumulat atâtea dureri.
Nu știu unde se găsește acum medierea, la ce chioșc și cu ce preț se vinde bunătatea , în cazul în care mai este în stoc.
Nu știu dacă mâinile care se întind către noi vor să ne ajute sau vor doar să ne mai dea o dată brânci fără a apela la mediere .
Nu știu unde a dispărut răbdarea de a asculta unul pe celălalt şi să stingem conflictul.
Nu știu de ce momentele dificile durează mai mult decât cele frumoase.
Nu știu de ce se lasă tăceri apăsătoare, iar cuvintele nu mai sunt de ajuns.
Știu doar că nu mai știm nimic.

Cu toţii am rămas fără certitudini. Mai avem doar speranțe de a remedia.

Ne este teamă să mai avem așteptări. Cu siguranţă aţi rămas de prea multe ori privind în gol, așteptând ceva ce nu s-a ivit niciodată… şi anume “MEDIEREA CONFLICTULUI” …
Tina Paraschiv

Lecţii de viaţă pe care le învăţăm !

Publicat pe de

Lecţii de viaţă pe care le învăţăm !

Am învățat că părinții sunt cea mai mare comoară a omului. Când ei nu mai sunt, noi rămânem mult mai săraci.
Am învățat că persoana care te iubește nu e obligată să îți suporte la infinit toanele și capriciile doar pentru că te iubește.
Am învățat că e bine să fii sincer, dar și că e important ca unele lucruri să le ții totuși pentru tine.
Am învățat că binele pe care îl faci nu se întoarce întotdeauna imediat – dar cândva, se întoarce, uneori chiar înzecit și am învățat că te poți simți împlinit făcând bine altora, recompensa fiind starea ta de bine.
Am învățat că într-o relație, de orice fel, trebuie să înveți să lași de la tine. Ambițiile și orgoliile fiecăruia sunt obstacole care nu doar îngreunează drumul pe aleea “Împreună” ci în timp, clădește un zid mult prea înalt pentru a putea fi dărâmat, sărit sau ocolit.
Am învățat că pentru a reuși în orice faci trebuie să pleci la drum înarmat cu multă, multă încredere în tine. Pe aceasta nu ai voie să o pierzi niciodată pe drum.
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva secunde, adesea de oameni pe care nici nu îi cunoști, iar aceștia apar întotdeauna într-un moment cheie.
Am învățat că oamenilor le place să vorbească mult… și când vorbesc mult, uneori, uită de discreție.
Am învățat că în unele situații tăcerea e într-adevăr de aur!
Am învățat că lucrurile vin atunci când trebuie să vină, indiferent cât de răbdător sau nerăbdător ești tu și că unele pierderi sunt de fapt câștiguri sau invers.
Am învățat că e inutil să încerci să păstrezi în viața ta oameni care nu vor să facă parte din ea. E ca atunci când ții un câine în lesă și el se luptă cu toate puterile să scape, să fie liber.
Am învățat că oricât de mult te-ai deschide sau ai dezvălui despre tine, oricât de sincer și de cinstit ai fi, vor exista întotdeauna oameni care te vor vedea cu totul altfel și care cu siguranță nu te vor întelege. Și atunci e bine să nu îți irosesti energia cu explicații.
Am învățat că, paradoxal, distanța poate apropia și apropierea poate distanța oamenii. E ciudat, dar se întâmplă.
Am învățat că sentimentul pe care îl ai după o zi în care ai făcut un lucru care nu ți se potrivește și nu te împlinește ca om îngreunează prea mult sufletul.
Am învățat că ocaziile pierdute rămân pierdute și că dacă nu ești la locul potrivit, în momentul potrivit te poți zbate încă multă vreme până la o nouă șansă.
Am învățat că scrisul te înalță, dar în acelasi timp , te face mai vulnerabil.
Am învățat că uneori nu se merită să pierzi timp încercând să convingi oamenii că greșesc. E bine să-i lași să greșească pentru a-și învăța lecția singuri.
Am învățat că o inimă făcută bucăți se vindecă în timp. Ea trebuie tratată cu multe lacrimi, cu multe păreri de rău, cu multă durere, apoi cu oameni noi, cu alte zâmbete, cu alte îmbrățișări.
Am învățat că pentru a-ți da seama că drumul pe care mergi este unul greșit trebuie să primești o lovitură zdravănă, trebuie să te doară. Abia apoi te ridici, îți lingi rănile, faci cale-ntoarsă și apuci pe drumul cel bun.
Am învățat că pentru a fi în armonie cu alții, trebuie să ai o relație frumoasă cu tine însuți. Să știi să te ierți si să te accepți.
Tina Paraschiv

Iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli !!!

Publicat pe de

Iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli !!!

Iubirea e un sentiment atât de înălțător și de frumos ca să te îngrădească. Ea nu îți pune bariere și nu te limitează. Nu îți impune reguli și nu te îndepărtează de oameni.

Nu pot asocia iubirea cu gelozia cu conflictul . Nu le pot tolera una lângă alta. Sunt mulți oameni care cred că ele merg mână în mână, iar faptul că nu ești conflictual, gelos înseamnă cu siguranță că nu îți pasă, că nu iubești. Dimpotrivă, eu văd lucrurile exact pe dos. Atunci când conflictul, gelozia încep să te roadă înseamnă că nu mai ai încredere, că nu mai ai siguranța sentimentelor celuilalt și că undeva, cumva s-a produs o ruptură.

Știți cu cine merge mână în mână iubirea ? De-o mână cu încrederea și de cealaltă cu respectul. Doar atunci când iubirea, încrederea și respectul sunt prietene, atunci putem vorbi de o iubire pură.

Iar starea conflictuală, gelozia, întinează sufletul, îl macină, îl micșorează. Starea conflictuala , gelozia sunt prietene cu sentimentul de posesie. Atunci când începi să vezi oamenii ca pe niște obiecte care îți aparțin numai ție începi să devii suspicios și paranoic conflictual. Începi să te îmbolnăvești sufletește. Atunci, ia naștere gelozia şi starea conflictuală. Și atunci când sunt lăsate să intre în “casă” se instalează ușor, ușor în toate camerele până când nu mai poți să le scoţi afară decât schimbând “casa”…

Am ales întotdeauna să ofer încredere. Am pornit încă de la începuturi pe același drum cu ea și nu ne-am mai despărțit de atunci. De-a lungul anilor m-am contrazis mereu cu oamenii pe tema asta. Mi s-a spus de multe ori că nu iubesc dacă nu sunt geloasă şi puţin conflictuală. Iar eu le-am răspuns mereu la fel : că în inima mea nu am păstrat niciodată loc pentru acest sentiment urât şi această stare inconfortabilă. Nu mă definește și nu le găsesc rostul.

De fiecare dată mi s-a confirmat că gelozia şi starea conflictuală aduc finaluri triste, răni adânci, nevindecabile, oameni mai închiși și mai temători. Ele nu pot aduce bucurie, liniște și nu poate fi în nici un caz plăcut. Gelozia nu e un prieten cald, ci unul înșelător care îţi creează acea stare conflictuală.

Am încredere în mine și în intuiția mea că pot simți atunci când ceva nu e în regulă cu omul de lângă mine. Nu simt nevoia de a controla obsesiv viața celuilalt pentru a-mi da seama dacă am sau nu motive de îngrijorare.

Mizez încă o dată, de fiecare dată pe încredere. Până acum, nu mi s-a dovedit că greșesc.

În inima mea, gelozia şi starea conflictuală nu au loc pentru că iubirea ocupă tot spațiul !

Iar iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli.

Tina Paraschiv

 

Împăcarea sufletului !

Publicat pe de

Împăcarea sufletului !

În mod sigur vi s-a întâmplat să vă simțiți fericiți fără un motiv anume. Chiar dacă ziua a fost una de rutină, plictisitoare pe alocuri sau agitată, după caz, în momentul acela de liniște și de singurătate nu te simți stingher, obosit sau dezamăgit. Parcă tot ce te durea până mai ieri a dispărut și a fost rapid înlocuit de un sentiment de bine și de liniște sufletească.
Problemele nu s-au făcut nicidecum nevăzute, grijile au rămas aceleași, oamenii din jur la fel. Trebuie să mărească optimismul, la fel cum crește aluatul în care se pune drojdie. După zile de furtuni, iată că soarele apare tiptil tiptil și ne bate în geam. Nu există perdea, așa că intră nestingherit și scaldă toată încăperea în raze calde de lumină.
Nu trebuie sa ne simţim îngrădiţi de propriile deziluzii și neîmpliniri. Trebuie să ne simţim într-un anume fel liberi. Avem senzația această dulceagă de libertate atunci când avem noi vise, noi idealuri, noi planuri. Renaştem din propria cenușă ca o pasăre Phoenix și începem să dăm cu putere din aripi pentru a ne scutura de greutatea a ceea ce ne-a doborât înainte. Regretele.
Regretele ne îngreunează atât de tare și ne macină cumplit. Ne aduc nefericire și nu fac decât să ne țină pe loc. Azi le lăsăm undeva jos, îngropate în cenușa din care spuneam că ne-am ridicat. Regrete pentru ce am făcut sau n-am făcut, regrete pentru ce am spus sau n-am spus, regrete pentru timp pe care l-am pierdut inutil și regrete pentru timp de care nu am profitat cum trebuia.
Avem aripi și zburăm.
Ne-am împăcat cu noi !
Tina Paraschiv

Şedinţa de informare privind medierea, obligatorie înainte de proces începând de astăzi 15.02.2013

Publicat pe de

Sedinta de informare privind medierea, obligatorie inainte de proces incepand de astazi. Ce trebuie sa stii despre noua procedura?

Legea nr. 115/2012, in vigoare din vara anului 2012, a modificat Legea medierii, instituind, printre altele, obligatia de a participa la o sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata. Concret, in actul normativ se arata, la art. 60 indice 1, ca “in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii”. Prevederea urma sa intre in vigoare in 6 luni de la publicarea Legii nr. 115/2012 in Monitorul Oficial, adica in 9 ianuarie 2013.
Totusi, acest termen a fost prorogat de Guvern, dupa ce Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 68 din 31 ianuarie, a stabilit ca dispozitiile art. 601 vor intra in vigoare in aceeasi zi cu Noul Cod de Procedura Civila, adica 15 februarie.
Acest lucru inseamna ca, incepand de astazi, se instituie obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta sau pana la termenul dat de instanta in acest sens, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii, adica prin dialog si negociere.
Pe de alta parte, punctez ca nu toate cauzele sunt susceptibile de a fi solutionate prin mediere.
Concret, potrivit art. 60 indice 1 din Legea nr. 115/2012, procedura prealabila instantei de judecata va fi obligatorie:
• in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
• in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
• in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
• in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
• in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
• in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
• in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.
In aceleasi timp, consider ca textul de lege este inaplicabil in orice alta materie, cu exceptia celor evocate. In plus, a explicat acesta, litigiile deja demarate nu sunt afectate, ele putand continua.

Ce presupune sedinta de informare ?

Potrivit Legii nr. 115/2012, in sedinta de informare privind medierea mediatorul explica partilor scopul, limitele si efectele medierii, precum si avantajele acestei proceduri. Sedinta de informare este gratuita, dupa cum se precizeaza si in Legea medierii: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.
Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Pe de alta pare, in cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
Dupa aceasta sedinta de informare, urmeaza fie procedura propriu-zisa de mediere (semnarea acordului de mediere intre parti si mediator, urmata de derularea propriu-zisa a procedurii), fie sesizarea instantei de judecata de catre reclamant.
Totusi, consider ca nimic nu impiedica partile sa incerce si alte forme de solutionare amiabila (de la simpla negociere informala, pana la alte metode alternative de solutionare a disputelor) si sa incerce, astfel, evitarea solutionarii pricinii lor de catre instanta de judecata.

Ce se intampla daca NU participi la sedinta ?

Conform OUG nr. 90/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
“Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop (…)”, se arata in textul OUG nr. 90/2012.
Pe de alta parte insa, OUG nr. 4/2013 prevede ca dispozitiile OUG nr. 90/2012 referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013.
“Art. III. – Dispozitiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013.“

Ceea ce inseamna ca, in perioada 15 februarie – 1 august, cererile de chemare in judecata nu vor fi respinse in caz de neparticipare la sedinta de informare. Totusi, apreciez ca vor exista sanctiuni pentru justitiabilii care nu se prezinta la sedinta.

Mai exact, adaug ca pana la 1 august 2013 se vor aplica numai dispozitiile art.187 alin.1 pct.1 lit. f) din Noul Cod de Procedura Civila, prin care instanta va putea aplica o amenda de la 100 lei la 1000 lei pentru sanctionarea refuzului partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.

Atentie ! Reclamantul este obligat sa participe la sedinta de informare, in vreme ce paratul este invitat, de catre reclamant, sa o faca. In consecinta, sanctiunea inadmisibilitatii il afecteaza doar pe reclamant. “Pentru parat vorbim de posibilitatea de a participa, fara niciun fel de repercusiuni in ipoteza in care nu o face”.

Noile reguli: avantaje si dezavantaje
Potrivit unor surse, avantajul cert este unul singur, pentru toti justitiabilii si pentru societate in general: aplicabilitatea acestei reguli va conduce la cunoasterea procedurii medierii de catre cei care sunt in pozitia de a putea sa o utilizeze.

Concret, studiile Uniunii Europene arata ca cel mai important obstacol in calea extinderii folosirii metodelor alternative de solutionare (inclusiv medierea) il reprezinta necunoasterea corespunzatoare a acestora de catre justitiabili. “Asadar, e vorba de un mare castig, caci cunoasterea este primul pas, urmat imediat dupa de implementare”, opineaza specialistul.

De aceeasi parere sunt mai multe voci, care considera ca nu se poate vorbi decat despre avantaje in urma modificarilor legislative din ultima perioada. “Prin noua reglementare legislativa, medierea va deveni un instrument folosit pe scara larga la nivel national, cu multiple si reale avantaje in ceea ce priveste atat degrevarea instantelor de judecata, cat si cresterea calitatii actului de justitie”.

In plus, eu punctez faptul ca intotdeauna este bine ca cetatenii sa fie bine informati si sa opteze in deplina cunostinta de cauza, cunoscand avantajele, efectele, regulile si limitele procedurilor pe care le pot urma cu privire la modul in care pot sa-si solutioneze diferendele. “Informarea asupra posibilitatii de solutionare amiabila a diferendelor reprezinta un mare pas in evolutia societatii romanesti, introducerea medierii si a solutionarii alternative a conflictelor in viata de zi cu zi reprezentand nu doar o modificare de procedura, ci o schimbare la nivel de cultura si de mentalitate, un progres major al civilizatiei”.

In ceea ce priveste dezavantajele, eu arat ca nu exista vreunul. “Nu exista costuri, nu exista o pierdere semnificativa de timp”, mentionand, totodata, ca aceasta procedura prealabila reprezinta o incurajare a dialogului dintre parti. Ca atare, partile pot castiga timp si bani daca evita un litigiu, si nu au nimic de pierdut prin faptul ca ajung mai devreme sau mai tarziu intr-un litigiu pe care nu il pot rezolva fara mijlocirea instantei de judecata.
Tina Paraschiv

Medierea presupune respect !

Publicat pe de

Medierea presupune respect !

Istoria medierii este lungă şi bogată. Întâlnim medierea în culturi şi ţări diferite, în toate sectoarele de interactiune socială: educaţie, religie, relaţii angajatori-angajaţi, sisteme juridice, drept penal, familie, mediu înconjurător, comunităţi, cartiere şi toate nivelurile de guvernare.
Prin adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a fost deschisă calea către soluţionarea extrajudiciară a numeroase cauze civile, penale sau comerciale, punând accent pe interesele părţilor şi nu atât pe aspectele juridice ale conflictului.
Alegerea medierii pentru identificarea de soluţii în interesul tuturor părţilor prezintă o serie de avantaje:
- prin mediere părţile pot ajunge la soluţii care să răspundă nevoilor lor reale, participând nemijlocit, cu deplină putere de decizie asupra finalităţii conflictului;
- soluţia negociată într-o şedinţa de mediere este convenabilă pentru toţi cei implicaţi, afectaţi sau interesaţi în conflict;
- apelând la mediere se reduc substanţial cheltuielile de judecată (taxe de timbru, onorarii avocaţi şi experţi etc.);
- alegând medierea se economiseşte timp şi se evita stresul generat de un litigiu derulat în sala de judecată, precum şi expunerea publică a problemelor personale cu care se confruntă părţile;
- medierea ajută la degrevarea instanţelor judecătoreşti de numeroase cauze care pot fi soluţionate satisfăcător chiar de părţi, în interesul lor, prin intervenţia unui mediator;
Medierea reprezintă, aşadar, o modalitate alternativă şi facultativă de rezolvare a conflictelor; medierea este o procedură voluntară şi confidenţială; medierea implică intervenţia mediatorului care facilitează comunicarea între părţi, care este neutru şi imparţial şi ajută părţile să găseascăo soluţie reciproc acceptată.
Prin mediere se pot rezolva conflicte generate de: relaţiile de familie, raporturile comerciale, raporturile locative, de vecinătate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligaţiilor contractuale. Medierea poate fi de asemenea rezolvarea pentru conflictele izbucnite în şcoli (profesori – elevi – părinţi), în organizaţii (angajaţi – angajatori), în trafic şi în orice alte locuri publice.
Deşi obiectivul medierii este rezolvarea stărilor conflictuale, distincţia majoră cu care operează această metodă este ca prin mediere se caută să se ajungă la un acord cu implicarea părţilor care vor şi susţine apoi soluţia.
Medierea este arta prin care o persoană specializată în mediere, intitulată mediator, transformă un conflict într-o înţelegere. Pare simplu şi în acelaşi timp complicat. Mediatorul ajută părţile aflate în conflict să genereze opţiuni, le face să înţeleagă că au posibilitatea să aleagă între aceste opţiuni pornind de la ideea că fiecare personă are un punct de vedere diferit.
Mediatorii nu au puteri formale asupra rezultatelor negocierii şi nu pot rezolvă conflictul său impune singuri o soluţie. În schimb, eficienţa lor vine din abilitatea de a se întalni în mod individual cu părţile, de a asigura o înţelegere a problemelor aflate în disputa, de a identifica zonele de compromis posibil pentru fiecare parte şi de a încuraja părţile să facă compromisuri pentru atingerea unui acord.
CINE SUNT MEDIATORII ? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:
- Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în procedura de mediere;
- Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;
- Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.
Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.
PROCEDURA MEDIERII.
- Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.
- Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât înainte de a ajunge la instanţă, cât şi în cursul judecării cauzei.
- Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă, arbitraj, etc.
- Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariu convenit cu părţile.
- Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
- Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul să asiste părţile şi să le sprijine în demersul lor comun de soluţionare a conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în mediere.
- Drepturile părţilor.
- Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.
- Părţile au dreptul, în cursul medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.
- Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.
- Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;
- Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.
- Părţile au dreptul să încheie o înţelegere, fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice.
- Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public, în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.
MEDIEREA ÎN MATERIE CIVILĂ În cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi. La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, instanţa, la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi poate dispune restituirea taxei de timbru.
MEDIEREA ÎN MATERIE PENALĂ Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre părţi, aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată, cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.
DIFERENŢA DINTRE MEDIERE ŞI ALTE FORME DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR.
- Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu soluţionează litigiul, ci asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.
- Diferenţa dintre mediere şi conciliere . În cazul concilierii părţile negociază între ele modalitatea de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociază între ele, însă asistate de un mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi.
Tina Paraschiv

Între trecut , prezent şi viitor !

Publicat pe de

Între trecut , prezent şi viitor ….

Am vrut să scriu deseori despre lucruri frumoase, despre momentele plăcute din viața oamenilor, despre partea aceea frumoasă a vieții. Și am scris. Însă de fiecare dată când am făcut-o, realitatea m-a plesnit cu atâta putere peste față încât urme adânci mi-au rămas pe obraz.
Am scris despre acei oameni care credeam că sunt speciali, că au un caracter admirabil și o personalitate de neclintit. Mai târziu însă am descoperit stupefiată că special era doar felul lor de a îmbrăca minciunile în cuvinte frumoase, că acel caracter admirabil era inexistent, iar personalitatea era bine mascată de câteva fapte bune.
Am scris deseori despre prietenie și despre oamenii care credeam că-mi arată în fiecare zi ce înseamnă ea. Am descoperit deseori că și ei aveau deseori cuțite la capătul brațelor.
Am scris despre oameni care mă inspirau și îmi dădeau speranțe. De fapt, ei vindeau doar iluzii de care eu deveneam dependentă și le doream cu lăcomia unui om privat de ceea ce-și dorea.
Acesta este motivul pentru care mi-e teamă să mai scriu despre partea frumoasă a vieții și despre momentele frumoase pe care mi le dăruiesc uneori oamenii. Mi-e teamă ca realitatea să nu mă găsească iarăși și să mă pălmuiască zdravăn. Palmele ei sunt reci, umede și au o forță pe care nu o pot învinge.
Amintirile frumoase sunt clipe pe care noi le furăm timpului. Amintirile dureroase sunt cele pe care realitatea ni le oferă forțat. Ele au un ecou puternic, care ne răsună în suflete vreme îndelungată. Pe ele timpul nu-și așterne praful, lăsându-le să provoace în continuare durere și amărăciune, o amărăciune care îți invadează toată ființa.
Se spune că nu e bine să trăim în trecut și să păstrăm dezamăgirile în suflet. Eu spun că asta nu e posibil. Nu e de ajuns voința, dorința sau autocontrolul pentru a ne scutura de trecut. În fond, de ce am face-o ? Trecutul e ceea ce suntem în prezent, e drumul acela mai scurt sau mai lung pe care l-am parcurs fiecare în parte. Sunt multe întrebări ale prezentului la care doar trecutul ne oferă răspunsuri și multe întrebări ale trecutului la care ne răspunde viitorul. E un cerc în care ne învârtim la nesfârșit, la fel cum fac șoarecii în acea rotiță care se învârte amețitor de repede, cu marea diferență că noi nu ne putem opri. Nu putem ieși din acest cerc, ci continuăm să ne învârtim în același ritm amețitor și obositor.
Ca și în trecut, dezamăgirile, trădările, înșelăciunile și ipocrizia mă trag deseori de mânecă și acum.
Și știu. Știu că deși nu recunosc, oamenii le-au simțit biciul pe propria piele. Doar că îi doare să își găsească gândurile pierdute printre rândurile altcuiva…
Tina Paraschiv

Medierea gândurilor.

Publicat pe de

Medierea gândurilor

Atunci când apare un conflict este bine să spunem în sinea noastră, poate şi în faţa celor cu care suntem în conflict:

Îmi cer iertare.
Îmi cer iertare dacă am tăcut când trebuia să vorbesc sau am vorbit când trebuia să tac.
Îmi cer iertare dacă m-am grăbit să trag concluzii fără să îmi acord timp pentru a înțelege.
Îmi cer iertare dacă nu am avut răbdare sau dacă am așteptat prea puțin.
Îmi cer iertare dacă vorbele mele au fost cuțite și nu au mângâiat.
Îmi cer iertare dacă am plecat când trebuia să rămân sau nu am venit deloc.
Îmi cer iertare dacă într-un moment de slăbiciune sau nesiguranță am devenit o altă persoană decât sunt.
Îmi cer iertare dacă ai plâns și nu ți-am șters lacrima sau dacă am fost mai întâi egoistă înainte de a fi prietenă.
Îmi cer iertare dacă propriile dureri mi-au întunecat judecata și m-au făcut mai aspră.
Îmi cer iertare dacă timpul ne-a fost dușman și nu prieten.
Îmi cer iertare dacă nu am spus întotdeauna ce trebuia sau când trebuia.
Îmi cer iertare dacă am fost prea încăpățânată și poate prea orgolioasă.
Îmi cer iertare dacă vreodată am invadat un spațiu care nu era pentru mine.
Îmi cer iertare dacă uneori mi-am revărsat neîmplinirile asupra unor oameni care nu meritau asta.

Îmi cer iertare. Pentru tot ce am spus, pentru tot ce n-am spus, pentru tot ce am gândit rău, pentru tot ce m-a urâțit și pentru tot ce m-a îndurerat.
Îmi cer iertare… şi poate astfel conflictul se stinge.
Tina Paraschiv

Avem un conflict !

Publicat pe de

          Stăm față în față. Avem un conflict. Eu și inima mea. Între noi stau aruncate câteva foi scrise și alte câteva veline. Cele scrise sunt ale inimii mele. Ea și-a scris motivele pentru care avem un conflict, vrea divorțul, spunându-mi că singurul vinovat pentru suferințele ei sunt eu. Cele veline sunt pentru mine. Eu trebuie să aștern pe ele greșelile pe care le-am făcut față de inima mea şi am creat acest conflict. Și stau. Mă holbez la ele neștiind cu ce să încep, ce să spun despre acest conflict.

     Inima mi-a scris că din cauza alegerilor mele a plâns lacrimi de sânge și că nu mai suportă acest conflict, durerea pe care i-am pricinuit-o. Mi-a spus că am dezamăgit-o din nou pentru că i-am trimis acolo oameni care i-au lăsat mizerie, oameni care au lovit-o și care i-au provocat durere. A lăcrimat în timp ce scria pentru că printre rânduri am observat câteva picături roșii. Plâng și eu, dar lacrimile mele doar încrețesc pagina, iar gustul lor nu este sărat ca al lacrimilor obișnuite, ci amar.

     Am început să scriu. Îmi tremură mâna pentru că mă simt vinovată de acest conflict. Pentru că inima mea are dreptate… eu sunt vinovată pentru acest conflict. Pentru că am rănit-o atât de tare încât ea nu mă mai vrea.

     De ce-oi fi deschis larg ușa pentru toată lumea? De ce nu m-am gândit cum să-mi protejez inima și m-am gândit în schimb, cum să-i primesc mai bine pe “oaspeți”? De ce oare am dus grija altora în loc să mi-o port doar pe a mea? De ce nu m-am uitat în jos, la picioarele lor să-i caut de murdărie?

     Astăzi inima mea îmi cere socoteală pentru acest conflict, iar eu nu știu cum să-i răspund, cum să-mi răspund. Ne privim una pe alta lăcrimând. Și ne cerem iertare reciproc. Eu pentru că i-am greșit și ea pentru că a vrut să mă abandoneze, să mă lase singură în acest conflict. Am hotărât că vom lupta împreună până la ultima bătaie, până la ultima respirație. Am hotărât că suntem puternice și ne-am promis că nimeni, niciodată nu ne va mai întoarce una împotriva alteia.

     Eu i-am promis că o să-i trimit acolo, în cămăruțele ei, doar oameni buni și frumoși cu inimi la fel de calde fără a crea un conflict.

     Mi-a promis și ea la rândul ei că din când în când va aerisi încăperile pentru ca eu să nu mă simt prea împovărată.

     M-am iertat și i-am iertat pe toți cei care au intrat în inima mea doar ca-să semene furtuni – conflicte.

     Stăm față în față. Nu mai avem conflict. Eu și inima mea. Între noi stau aruncate câteva foi scrise, așteptând să fie semnate. Dar nu le mai semnăm. Le aruncăm. Pentru că ne-am iertat în acest conflict.

                                                              Tina Paraschiv

 

 

Pierderea credinţei !!!

Publicat pe de

Pierderea credinţei !!!

Oamenii nu mai cred . Nu mai cred în gesturi mici, în surprize plăcute, în bucuria unui moment romantic, pregătit pe îndelete sau în cuvinte calde.

Oamenii nu mai cred. Nu mai cred nici în prietenie, nici în iubire, nici în bunătatea altor oameni. Nu mai cred pentru că nu mai vor.

Oamenii nu mai cred . Nu mai cred în vise, nu mai au speranţe şi nici scopuri. Se târăsc prin viaţă de pe o zi pe alta, cu mintea întunecată de atâta amar.

Oamenii nu mai cred. Nici măcar planuri nu-şi mai fac, gândindu-se că există o mare probabilitate ca ele să nu se împlinească.

Oamenii nu mai cred. Ei nu cred pentru că nu mai vor să creadă. Îl ţin strâns pe ” Imposibil ” în braţe şi refuză să treacă orice graniţă impusă de acesta.  Şi-au atârnat lanţurile grele pe umeri şi nu-şi dau seama cât de istoviţi sunt. Cât de mult îi macină aceea durere surdă şi câte frustrări acumulează.

Nu ştiu ce se întâmplă. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu oamenii de şi-au creat aceste bariere atât în gândire cât şi în relaţiile cu ceilalţi. Nu ştiu de ce nu îşi impun să le depăşească într-un fel, orice fel. Pentru că devine dificil; atât pentru ei cât şi pentru cei din jurul lor.

Nici pentru mine lucrurile nu au mers întodeauna bine. Au fost zile care au început cât se poate de prost , au continuat tot aşa şi s-au încheiat şi mai rău. Au fost şi momente în care îmi iroseam zilele vegetând ca o legumă în pat, fără nici un scop – respiram, dar nu trăiam. Au fost şi acele clipe cumplite în care îmi venea să-mi scot inima din piept numai ca  să nu mai simt hăul acela imens şi zile în care ochii erau atât de umflaţi de plâns că abia îi putem ţine deschişi. Au fost şi vise spulberate în fracţiuni de secundă şi iubiri sfărâmate fără milă, au fost şi prietenii pierdute şi lovituri sub centură. Au fost. Şi m-au durut. Toate m-au durut. Şi uneori nu vedeam luminiţa de la capătul tunelului întunecat şi mă simţeam ca un om orb care se loveşte de toate obstacolele din cale . Cu toate astea, am tot sperat , am tot visat, am tot iubit. Mi-am făcut alţi prieteni, m-am bucurat de zilele frumoase şi mi-am făcut în continuare planuri.

Cât timp credeţi că avem la dispoziţie ? Câte şanse credeţi că ni se oferă ? Câte uşi credeţi că rămân deschise ?

Ştiţi ce cred eu ?

Eu cred că e timpul să ne dezbrăcăm de laşitate. E timpul să ne deschidem larg inimile şi minţile.

Eu cred că e timpul să visăm, să ne facem planuri, să fim romantici, să facem surprize şi să (ne) iubim.

O fi greu uneori, dar imposibil cu siguranţă nu e.

Nimeni nu a spus vreodată că a fost sau că va fi uşor… e chiar al naibii de greu !!!

                             Tina Paraschiv