Toate articolele scrise de: TINA PARASCHIV

Este mediatorul dușmanul avocatului ?

Publicat pe de

Este mediatorul dușmanul avocatului?

Am citit, recent, o sumedenie de articole in care mediatorii erau pusi la zid de avocati. Am crezut ca mi se pare, ca nu vad eu bine, dar dupa ce am vorbit personal cu niste avocati, am ajuns la concluzia ca lucrurile nu stau tocmai bine intre cele doua parti. Probabil ca au nevoie sa fie mediate ! Sau, de ce nu, puse in fata instantei. Asta ar fi tocmai apogeul solutiei.

Insa, de unde deriva toata nebunia legata de mediere ? De ce nu sunt avocatii impacati cu medierea ? In principiu, oricat de multe argumente ar fi servite pe tava, toate se reduc la o teama, sa-i spunem, o frica pornita de la ciolan. Toti au impresia, sub o forma sau alta, ca vor fi lasati cu ochii in soare daca mediatorii ies in piata.

Vechea meteahna intre profesii. Asa de tipica mentalului romanesc incat ne apuca instantaneu durerea de cap. Sa ne ducem la doctor sau la asistent mai intai ? Sau, chiar de vrem la doctor, apare asistenta pe felie. Ce sa facem ? Eu zic sa ne razboim asa cum o facem de la Revolutia din 89 incoace. Cu pathos si cat mai putina putinta logica.

Sa ne gandim la mitologia lui Procust. Ce facea cu oaspetii care nu se incadrau in patul sau de arama ? Pai, daca erau mai scunzi, ii lungea. Iar daca erau mai inalti, atunci le taia capul, sau picioarele. Vreau sa pastram aceasta imagine si sa ne gandim la mediere. Ce incearca mediatorul sa faca in esenta ? Sa aduca la medie, adica sa gaseasca linia mediana. Cam ceea ce incerca si Procust. Insa, ca orice beneficiu sa reuseasca, trebuie stabilite niste costuri. Si dupa cum bine stim, mai ales in ziua de azi, omul nu este dispus sa renunte. Nu vrea sa-i fie taiat capul, nici sa fie lungit. Mai ales cand vorbim de postmodernism.

Ideea este ca medierea din start isi da o ispita greu de dus. Prin insasi menirea ei nu poate atinge tintele ideale. Si atunci intra in rol avocatura, care preia fraiele si duce mai departe ceea ce poate fi dus. Medierea nu face decat sa fixeze campul tematic al problemei, sa astearna terenul, sa fixeze ceea ce poate fi fixat. Daca lucrurile nu sunt batute in cuie, atunci mergem mai departe.

Avocatura, chiar daca suna scrupulos, nu are decat de castigat din implementarea medierii. Atat pragmatic, pentru ca actele vor fi deja configurate, iar traseele argumentative conturate, cat si ideal, pentru ca totul se va implini in acest fel. Roata juridica va fi fost astfel pusa la lucru. Totodata, in masura in care medierea isi va gasi rostul ei pe piata, si avocatii cu adevarat importanti, buni, vor putea sa dea ceea ce au mai bun de dat. Practic, medierea il va scoate din scena pe avocatul care traieste din siretlicurile viciilor de procedura. In fond, un avocat trebuie sa arate pe scena ce poate sa faca. Nu in abscons, acolo unde pune un timbru invers, sau scrie o data de nastere gresita.

Deci, oricat de aprigi am fi, medierea da privilegiul avocatilor sa iasa din anonimat si sa lupte cu adevarat pentru propria lor menire. Nu vreau sa cred ca, asa cum spunea un individ, doi romani nu pot da mana. Vreau sa cred ca medierea si avocatura merg mana in mana in spiritul dreptatii. Si daca nu iese pe cale amiabila, atunci mergem in instanta!

Tina Paraschiv

Mediatorii – protest in fata Parlamentului impotriva alterarilor legii medierii !!!

Publicat pe de

Mediatorii – protest in fata Parlamentului impotriva alterarilor legii medierii

Federatia Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (UCMR) a protestat ieri in fata Palatului Parlamentului, impotriva modificarilor aduse Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Modificarile, spun acestia, propun subordonarea medierii profesiilor juridice.

La protest au participat reprezentanti ai asociatiilor de mediatori din Bucuresti, Constanta, Ploiesti, Calarasi si Baia-Mare, in acelasi timp fiind organizat si in Oradea un protest similar de catre asociatiile locale.

Totodata, scrisori deschise de protest au fost semnate de toti membrii federatiei UCMR si au fost inaintate catre Administratia Prezidentiala, Camera Deputatilor – plen si Comisia Juridica, Comisia Europeana – Directia Generala Justitie, Viviane Reding – vice-presedinte al Comisiei Europene, precum si Ambasada SUA in Romania.

Cei prezenti au atras atentia ca medierea nu este o profesie juridica, ci o procedura alternativa la instanta de judecata menita sa sprijine cetatenii sa-si rezolve conflictele in afara salii de judecata, reducand substantial costurile de bani, timp si stres, intr-un cadru confidential si profesionist.

Mai mult decat atat, mediatorii au protestat si impotriva lipsei de transparenta a procesului de modificare a legii medierii, intrucat modificarile adoptate si amendamentul mentionat au fost propuse si adoptate direct in Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, de pe o zi pe alta, nefiind puse in discutia corpului profesional al mediatorilor, fara o dezbatere publica si cu atat mai mult, fara o analiza a consecintelor grave ale acestor norme modificatoare.

Concret, modificarile la care fac referire mediatorii au fost adoptate in data de 26 iunie 2013, prin Legea 214/2013 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2013, care a aprobat prevederea potrivit careia informarea prealabila obligatorie in mediere se poate face si de judecatori, procurori, notari, avocati, consilieri juridici.

De asemenea, Comisia Juridica a Camerei Deputatilor a discutat in sedinta din 25 iunie 2013 un amendament la O.U.G. nr. 90/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 prin care se intentioneaza ca avocatii si notarii sa devina de drept mediatori.

Potrivit protestatarilor, toate categoriile profesionale prevazute (judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar) nu au pregatirea necesara practicii medierii, astfel incat activitatea de mediere risca sa fie furnizata de catre persoane nespecializate, fara pregatire in conducerea si desfasurarea procedurii de mediere.

In acest fel, mai sustin mediatorii, partile risca sa nu mai beneficieze de obiectivismul, neutralitatea, impartialitatea si confidentialitatea mediatorului – fundamentale in aceasta procedura, riscand sa ia o decizie in necunostinta de cauza, sa le fie impusa o solutie care nu corespunde cu nevoile lor si sa fie folosite impotriva lor probele dezvaluite in procedura.

Mai mult decat atat, mentinerea prevederilor modificatoare citate ar insemna distrugerea unei profesii si a unui corp profesional insemnat si in plina dezvoltare, golirea de continut a insusi conceptului de mediere si caderea in derizoriu a acestei proceduri eficiente si civilizate.

Nu in ultimul rand, mediatorii sustin ca astfel s-ar ajunge la afectarea grava a evaluarii sistemului de justitie din Romania de catre organismele europene, pentru ca se blocheaza dezvoltarea unui sistem alternativ la justitia clasica, obligatie impusa Statelor Membre prin norme europene tocmai din cauza numeroaselor discutii privind eficienta si credibilitatea justitiei clasice.

In Romania, profesia de mediator si procedura acesteia sunt reglementate prin legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Incepand cu 1 octombrie 2012 a intrat in vigoare Legea nr. 115/2012, prin care partile sunt obligate sa participe la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii inainte de a apela la instanța de judecata. Incepand cu 1 august 2013, partile care nu fac dovada participarii la aceasta sedinta de informare vor fi sanctionate cu inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata.

Uniunea Centrelor de Mediere din Romania este federatia nationala infiintata in 2005 care reuneste asociatii profesionale ale mediatorilor din toata tara. In prezent, corpul profesional al mediatorilor din Romania numara aproximativ 7.000 de mediatori autorizati.
Tina Paraschiv

Inadmisbilitatea cererilor de chemare in judecata ale justitiabililor care nu fac dovada informarii privind medierea va intra in vigoare la 1 august !!!

Publicat pe de

Informarea obligatorie privind medierea va putea fi facuta si de avocati, judecatori, procurori, consilieri juridici si notari !!!

Ordonanta de Urgenta nr. 4/2013, care priveste si unele masuri referitoare la mediere, a trecut de votul final, fiind adoptata cu majoritate de voturi. Astfel, informarea obligatorie privind medierea va putea fi facuta si de avocati, dar si de catre judecatori, procurori, consilieri juridici si notari.

Desi OUG nr. 90/2012, care declara avocatii si notarii mediatori de drept, fara indeplinirea niciunei formalitati, nu a trecut de votul final fiind trimisa la comisia juridica, OUG nr. 4/2013 a fost adoptata cu majoritate de voturi.

Printre noutatile aduse de amendamentele Ordonantei se afla si posibilitatea parcurgerii sedintei de informare privind avantajele medierii de avocati, dar si de catre judecatori, procurori, consilieri juridici si notari, impreuna cu partile dintr-un conflict.

Mai exact, conform art. 2 alin. 1 indice 3 din forma noii Legi a medierii, “efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”.

De asemenea, noile dispozitii reitereaza gratuitatea sedintelor de mediere si a eliberarii actelor doveditoare informarii.

“Serviciile prestate (…) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita”, se prevede in art. 2 alin. 1 indice 4.

Inadmisbilitatea cererilor de chemare in judecata ale justitiabililor care nu fac dovada informarii privind medierea va intra in vigoare la 1 august 2013.
Tina Paraschiv

Am pierdut momentul medierii !

Publicat pe de

Am pierdut momentul medierii !

Am pierdut prietenii, iubiri, vise, bucăți din noi.
Am pierdut lacrimi, multe lacrimi, de dor, de dragoste, de abandon, de singurătate, am pierdut posibilitatea unei medieri.
Am pierdut cuvinte, ne-au ieșit din suflet și n-am putut să le mai apucăm. S-au risipit în zare.
Am pierdut zile și am pierdut nopți căutându-ne sa remediem ce am stricat.
Am pierdut momente, secunde, frânturi de viață.
Am pierdut îmbrățișări, săruturi, mângâieri.
Am pierdut speranțe și zâmbete.
Am pierdut ce nu ne-a trebuit ca să vedem că nu-ne trebuie.

Am pierdut multe. Timpul , viața , oamenii ni le-au luat. Pe unele le-am pierdut chiar noi , din neglijență sau din altceva . Dar am învățat să păstrăm într-un colț de suflet lucruri pe care să nu ni le poată lua nimeni. Le-am pitulat bine de ochii lumii. Ne-am pus deoparte demnitatea, în altă parte credința, într-un alt loc puterea de a renaște mereu, într-un colțişor ne-am ascuns copilăria și într-un altul iubirea. Le păstrăm la loc de cinste. În cămăruțele inimii noastre.

Ce am pierdut ?
Destule. De exemplu medierea. Dar nu ne simţim săraci. Avem în inimă comori nedescoperite care pot fi cu certitudine arme privind pierderile ce puteau fi subiectul unei medieri.
Tina Paraschiv

Reproșurile îngreunează sufletul ! Medierea poate uşura sufletul !

Publicat pe de

Reproșurile îngreunează sufletul ! Medierea poate uşura sufletul !

Reproșurile îngreunează sufletul. Îl îngreunează atât de tare încât sfârșește prin a se prăbuși și a-ți dărâma întreaga ființă. Medierea este o soluţie !
Atunci când la un oarecare nivel oamenii se îndepărtează, încep să își reproșeze ce și-au zis, ce au făcut unul pentru celălalt, chiar și ce nu și-au zis sau nu și-au făcut. Medierea este o formă de a repara vorbe , fapte necugetate !
Reproșurile sunt ca pietrele: unele mai mici, ca niște cioburi, care odată aruncate julesc sufletul către care sunt îndreptate, rănindu-l ușor. Acele răni superficiale se vindecă însă în timp, lăsând în urmă cicatrici abia vizibile. Dar sunt și acele reproșuri ca niște bolovani imenși care cad peste sufletul celuilalt cu o forță de neoprit, de neanticipat. Cad peste el provocându-i răni adânci pe care nici timpul, nici mediatorii nu reușesc să le închidă sau să le vindece. Rămân acolo, îngreunând sufletul, lăsând o amprentă pentru totdeauna.
Medierea poate fi pansamentul de care avem nevoie ! Nu ezitaţi să mă contactaţi pentru o şedinţă de mediere.
Tina Paraschiv

Să fii mulțumit cu ceea ce ai sau să vrei mai mult ?!

Publicat pe de

Să fii mulțumit cu ceea ce ai sau să vrei mai mult ?!
Evident că oamenii sunt împărțiți în două tabere mari , iar pe lângă ei mai sunt și cei câțiva care încă nu s-au decis în care dintre ele se află , oscilând mereu între “da” și “parcă”, între “da” și “da , dar…”.
Ca să fiu sinceră , cu mine și cu voi , nu știu în care tabără e mai bine. Unii spun că a fi mulțumit cu ceea ce ai înseamnă fericire. Și au dreptate. Alții spun că e întotdeauna loc de mai bine și că în viață trebuie să îți depășești limitele. Și cred că și ei au dreptate.

Pentru că suntem mereu nemulțumiți nu reușim să ne găsim liniștea. Tânjim mereu după acel ceva care întotdeauna ne va lipsi, pentru că, fie că recunoaștem public sau nu, niciodată nu vom avea chiar tot ce ne dorim, indiferent câte sacrificii vom face de-a lungul timpului.

Câți dintre cei care au bani, bani mulți, bani pe care îi cheltui cu nemiluita și a căror lipsă nu se simte pot spune că sunt cu adevărat fericiți, împliniți sufletește ?
Câți dintre cei care au muncit pentru o carieră de succes într-un anume domeniu afirmă cu tărie că au și o familie în adevăratul sens al cuvântului. Familia înseamnă timp petrecut împreună. Și cariera înseamnă timp, mult timp petrecut în afara căminului. Una dintre cele două va fi întotdeauna pusă pe locul doi. Deci nu le vei putea situa niciodată pe amândouă pe același loc. Cei care spun că o fac mint și se mint.

Adevărul este că suntem greu de mulțumit. Și extrem de lacomi.
Am putea fi fericiți cu puțin, dar noi vom vrea mereu mai mult…
Tina Paraschiv

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Publicat pe de

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Viața înseamnă drumuri lungi și întortocheate, cu multe bariere, cu multe intersecții, cu străzi închise, rute ocolitoare și tunele extrem de întunecate. Poate fi vorba de drumuri drepte sau de curbe periculoase, de prăpăstii, de drumuri prăfuite care nu duc nicăieri, de drumuri lungi și obositoare, de drumuri periculoase sau de drumuri-labirint în care ne pierdem fără să știm și în care rătăcim multă vreme până ajungem la prima ieșire.
Nu știu dacă pe drumul vieții găsim autostrăzi. Viteza ar fi prea mare ca să mai simțim ceva, orice.
Am străbătut multe dintre aceste drumuri și cred că cel mai tare ne-au încurcat intersecțiile. La naiba, sunt atât de multe ! Te gândești, sperăm la un moment dat, că acestea se răresc după un timp, dar mergând tot înainte ele continuă să apară. Din ce în ce mai multe. Din ce în ce mai complicate.
Aș spune să nu vă grăbiţi să alegeţi încotro vreţi să schimbaţi direcția, însă e timpul cel care nu vă permite “luxul” ăsta. Ce nedrept !
Am amețit învârtindu-ne în cerc în același labirint.
Am transpirat și ne-am umplut de cenușă pe drumuri prăfuite de timp.
Ne-am pierdut răbdarea așteptând în fața unor bariere care nu s-au mai ridicat.
Ne-am pierdut timp și energie mergând pe drumuri închise fără ca nimeni să ne atenționeze spre ce ne îndreptăm.
Am ocolit, am căzut în prăpăstii din care cu greu am ieșit la suprafață, am orbecăit prin întunericul tunelelor, am mers cu viteză prea mare și ne-am accidentat, apoi am încetinit și uneori, ne-am și oprit. Ne-am oprit să-ne ștergem sudoarea, să respirăm o gură de aer proaspăt, să mai privim spre cer ca să găsim speranță. Ne-am oprit ca să vedem ce n-am văzut, să auzim ce n-am auzit, să iubim ce n-am iubit.

Acum, pornim din nou la drum cu inima îmbrăcată în curcubeu . Nici ploaia, nici vântul, nici iarna nu-ne pot pune piedică.
Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat și ne călăuzește toate drumurile ! Altfel, habar n-avem cum am fi putut să ajungem până aici…
Tina Paraschiv

Cugetări – Gânduri printre rânduri !!!

Publicat pe de

Cugetări – Gânduri printre rânduri !!!

În viața fiecărui om există cel puțin o persoană care îl iubește din tot sufletul în ciuda tuturor celor care l-au făcut să se simtă neiubit.

În viața fiecărui om există cel puțin un alt om care îl admiră și care și-ar dori să îi fie alături în ciuda tuturor celor care îl fac să se simtă mic și neînsemnat.

În viața fiecărui om există oameni care îi sar numaidecât în ajutor în ciuda tuturor celor care îl doboară.

În viața fiecărui om există o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrățișare, un gând frumos în ciuda tuturor răutăților, invidiei și vorbelor grele aruncate asupra lui.

În viața fiecărui om există măcar un secret pe care îl știe doar el în ciuda tuturor poveștilor sincere pe care le are de spus.

În viața fiecărui om există oameni care îl învață ce înseamnă prietenia în ciuda tuturor dezamăgirilor provocate de așa-zișii “prieteni”.

În viața fiecărui om există răni neînchise pe care și le bandajează mereu cum poate în speranța că ele se vor vindeca într-o zi.

În viața fiecărui om există lacrimi vărsate de fericire, de durere, de dor, de ciudă, de neputință, de pierdere, de regăsire, de toate la un loc.

În viața fiecărui om există momente în care simte că lumea întreagă e a lui, la fel cum există acele momente în care simte că nu aparține nimănui, nici măcar lui.

În viața fiecărui om există o clipă de confuzie care îl împinge către cea mai adâncă și întunecată prăpastie.

În viața fiecărui om există nopți albe și zile negre.

În viața fiecărui om există amintiri pe care ar vrea mai degrabă să le uite, dar nu știe cum.

În viața fiecărui om există cel puțin o iubire care l-a sfărâmat în piese mici pe care cu greu le-a găsit.

În viața fiecărui om există un moment în care trage linie, adună și scade, iar rezultatul nu îl mulțumește.

În viața fiecărui om există un vis pe care l-a păstrat mereu în suflet dar pe care din diverse motive nu l-a putut transforma în realitate. A rămas un vis.

În viața fiecărui om există cuvinte vii pe care nu le va uita niciodată.

În viața fiecărui om există un moment în care s-a lăsat orbit de un orgoliu nemăsurat, din cauza căruia a pierdut ceva important.

În viața fiecărui om există un alt om pe care nu l-a iertat și nu l-a uitat.
Tina Paraschiv

Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Publicat pe de

Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Se spune că oamenii se tot schimbă, însă amintirile rămân aceleaşi… mai ales cele dureroase.
Adeseori, încercăm să ne convingem pe noi și pe ceilalți că trecutul a rămas în urmă, că toate lacrimile s-au uscat și că toate rănile s-au închis.
Nu știm dacă e așa. Nu știm dacă depășim cu adevărat unele momente care au lăsat urme adânci în sufletele noaste. Nu știm dacă o inimă rănită și tot bandajată cu arome de iubire mai poate iubi la fel de mult și de frumos. Nu știm când și cum ne moare iubirea și nu știm cât timp trebuie să treacă pentru a spune că te-ai vindecat de tot.

Aţi simțit vreodată că nu iubiţi de ajuns ? Aţi primit mai mult decât aţi reușit să dăruiţi înapoi ? Aţi avut vreodată senzația de deja-vu și va cuprins panica ?
Voi aţi simțit toate astea ? Aţi crezut că aţi lăsat totul în urmă, dar umbrele poveștilor trecute și-au pus amprenta și pe prezentul vostru. Nu v-au dat pace. V-au făcut să vă simţiţi incomplet(ă), defect(ă), ciudat(ă). V-au făcut să vă simţiţi vinovat(ă) și egoist(ă). V-au impus limite de iubire ?
Când ți-e teamă te simți vulnerabil și nesigur. Ți-e teamă să iubești, ba chiar ți-e teamă și să te lași iubit, de parcă aștepți ca istoria să se repete din nou.
Otrava iubirilor apuse te amărăște. Te schimbă. Te îngrădește.
Încercaţi medierea ! Încercaţi să remediaţi ce aţi distrus fiecare în sufletul celuilalt…
V-aţi schimbat. Aţi iubit în mai multe moduri, de fiecare dată altfel. V-aţi lăsat purtat(ă) pe aripi de tandrețe, aţi crezut vorbe mincinoase și aţi alergat către brațe care să vă iubească. Dar de cele mai multe ori tot singur(ă) v-aţi simțit. Lucruri care trebuiau să vă împlinească, v-au adus neîmpliniri și regrete. V-au terfelit încrederea și v-au murdărit iubirea. Au pătat-o.

Sunt momente în care primim răspunsuri la întrebări pe care nu le punem și momente când căutăm răspunsuri la întrebări pe care ni le punem, dar pe care le găsim târziu, târziu…
Cred că iubirea se învață mereu și cred că fantomele trecutului ne bântuie multă vreme. Și mai cred că trebuie să ne lăsăm iubiți și să ne urlăm nesiguranțele și neîmplinirile în singurătatea celor 4 pereți ai camerelor noastre. Doar acolo.
Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.
Tina Paraschiv

Judecăm ce nu cunoaştem !!!

Publicat pe de

Judecăm ce nu cunoaştem !!!

Judecăm ce nu cunoaștem prea simplu, prea ușor, prea repede.
Poate că în spatele unei atitudini morocănoase celălalt are o problemă pe care nu o poate controla, rezolva media.
Poate că dincolo de tăceri plictisitoare sunt gânduri care sufocă ideea de mediere.
Poate că în spatele unor haine ponosite se află un suflet minunat, dar singur.
Poate că niște mâini neîngrijite și aspre sunt niște mâini muncite.
Poate că unele fericiri maschează răni adânci, încă sângerânde și oameni neuitați.
Poate că unele lacrimi nu curg din slăbiciune, ci pentru că s-au adunat atât de multe acolo, în suflet, încât nu mai au loc.
Poate că un om e neprietenos și închis în el pentru că a fost rănit sau alungat de prea multe ori.
Poate că egoismul nu e decât o formă de autoapărare.
Poate că un zâmbet forțat înseamnă o noapte albă de suspine.
Poate că nevoia de a fi în centrul atenției nu e decât un strigăt mut de ajutor.
Poate că la un moment dat fiecare dintre noi a fost egoist, morocănos, neprietenos, nepăsător.
Poate că n-am întors întotdeauna zâmbetul care ni s-a oferit și poate că am tratat pe ceilalți cu răceală preocupați fiind de propriul zbucium sufletesc.
Poate că n-am iubit și am rănit și am devenit astfel niște călăi.
Poate că am ucis vise din fașă altor oameni, influențându-i, doar pentru că noi nu am luptat suficient pentru ale noastre.
Poate că și noi am fost sau am făcut ceea ce judecăm acum la alți oameni.
Judecăm ce nu cunoaștem prea simplu, prea ușor, prea repede… ca și cum am judeca un întreg roman după coperta pe care o are, fără a gîndi că poţi media cu certitudine gîndurile….
Tina Paraschiv