Medierea, soluția eficientă !

Medierea, soluția eficientă
Medierea, o justiție non-judiciară ?

Medierea reprezintă o modalitate modernă și eficientă de soluționare a litigiilor dintre părți pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate imparțialitate și confidențialitate, având liberul consimțământ al părților pentru desfășurarea întregului proces de mediere.

Medierea este un proces structurat, care are loc într-un cadru neutru și confidențial, la biroul mediatorului, din inițiativa părților. Părțile sunt cele care decid dacă își vor soluționa conflictul, litigiul dintre ele, în cadrul unui proces de mediere, la un mediator ales de comun acord.

Pot face obiectul unui proces de mediere conflictele în al căror conținut se află drepturi de care părțile pot dispune în mod liber, prin convenții sau alte forme prevazute de lege. Așadar, medierea poate fi folosită în numeroase conflicte sau litigii. Printre acestea enumeram litigii izvorâte din raporturi civile, raporturi comerciale, raporturi familiale, raporturi penale (se pot media cazurile penale în care retragerea plângerii prealabile sau/și împăcarea părților înlătură răspunderea penală), conflictele școlare, conflictele de malpraxis, conflictele de asigurare, conflictele ce izvorăsc din raporturile de muncă, conflictele din materia protecției consumatorului, proprietății intelectuale.

Nu se pot media conflictele din raporturile administrative, fiscale, cele referitoare la actele emise de autoritățile sau instituțiile statului (plângeri împotriva acestor acte), conflictele a căror conținut constă în drepturi strict personale, și nici orice alt conflict care are în conținut drepturi de care părțile nu pot dispune (prin convenție sau altă formă prevăzută de lege).

În instanță, părțile aduc litigiul în fața judecătorului și acesta în baza unor criterii, rațiuni și legi obiective, având și susținerile și probele părților, judecă cauza, dând dreptate doar uneia dintre părți. Așadar o parte iese perdantă și alta câștigă. Cu toate acestea și partea care câștigă, iese perdantă într-o oarecare măsură dacă ne gândim la timpul și stresul care l-a plătit cu acel proces.

Procesul de mediere este total diferit de procesul judiciar. În cadrul medierii părțile își conduc singuri disputa spre o soluție reciproc convenabilă, avantajoasă și satisfăcătoare. Procesul de mediere se desfășoară într-un câmp de interese și noi, nu de drepturi. Cu toate acestea, chiar dacă câmpul de mediere este un câmp de interese și nevoi, aceasta nu înseamnă că nu respectă drepturile și libertățile părților. Dimpotrivă, interesele și nevoile sunt ghidate de principiile respectării drepturilor fiecărei părți implicate în proces. Fără respectarea acestor drepturi nu se poate vorbi de un proces de mediere. Însă, procesul de mediere nu are în vedere drepturile stricto senso. În cadrul procesului de mediere câmpul spre care focusează părțile și mediatorul este câmpul de dorințe, interese și nevoi ale părților. În mod mai concret, conflictul dintre părți este analizat de mediator împreună și cu implicarea activă și efectivă a ambelor părți, este diagnosticat și, tot în cadrul procesului de mediere, se caută rețeta potrivită pentru că conflictul să înceteze și să se prevină reapariția lui sau a altor conflicte cu cauza conexă.

Analiza conflictului implică analiza intereselor și nevoilor părților deoarece acestea au fost cauze sau factori determinanți ai conflictului, factori de ordin subiectiv și obiectiv. Rețeta este soluția, acordul la care părțile în mod benevol ajung, în urma unui dialog și a unei negocieri în care fiecare parte urmărește să își satisfacă propriile interese și nevoi. Aceasta este posibil deoarece, în cazul unui conflict interesele și nevoile părților sunt diferite, dar nu se exclud și pot fi complementare, astfel acordul este posibil în toate conflictele care pot fi supuse medierii. Dacă vorbim de un proces de drepturi, că cel judiciar, complementareitatea dispare, deoarece legea nu mulțumește și nu dă dreptate niciodată ambelor părți, astfel una dintre ele pierde. În MEDIERE soluția este de tip WIN WIN, ambele părți câștigă și sunt mulțumite, deoarece interesele și nevoile lor au fost atinse într-o măsură mulțumitoare și satisfăcătoare, prin soluția la care au ajuns sub asistența și prin facilitarea mediatorului.

Medierea este o justiție non-judiciară deoarece părțile ajung la o înțelegere în cadrul confidențial și neutru al unui Birou de Mediator. Este o justiție, o dreptate făcută în câmpul intereselor și nevoilor părților, o dreptate bilaterală, ambele părți ale conflictului rămân mulțumite în urma soluției pe care împreună cu mediatorul au găsit-o și agreat-o. Acest câmp al intereselor și nevoilor părților este câmpul de mediere. Iar justiția pe care singure și-o fac părțile în procesul de mediere, cu asistența și prin facilitarea mediatorului, este o justiție de durată care leagă și consolidează relațiile dintre părți, și chiar previne apariția sau escaladarea conflictului dintre părți. De aceea medierea este o justiție non-judiciară care are loc într-un câmp al intereselor și nevoilor părților, în limitele și cu respectarea drepturilor lor. Și este o justiție și prin prisma faptului că conflictul dintre ele încetează, părțile dialoghează din nou, relațiile se reconsolidează; nu este aceasta cea mai mare dovadă de dreptate, de justiție? Îmi vine greu să cred că procesul judiciar face dreptate, tocmai prin prisma faptului că neînțelegerile și conflictul dintre părți escaladează, și creează între ei o adâncitură de ne-refăcut, și astfel o parte, sau chiar și ambele părți rămân cu impresia și sentimentul de ne-dreptate.

În procesul de mediere, mediatorul micșorează această ruptură dintre părți, creează punți de legătură, de dialog între ele, și prin comunicare și deschidere spre un dialog constructiv se ajunge la o soluție a părților, o soluție găsită de aceștia sub asistența și prin facilitarea mediatorului, o înțelegere reciproc mulțumitoare. Cred că aceasta este adevărată justiție și dreptate, când săbiile au fost îngropate și părțile și-au redeschis drumul spre dialog și cooperare.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea unei negocieri comerciale !

Medierea unei negocieri comerciale

Negocierea comercială presupune discutarea prețului, termenelor, condițiilor unui nou contract de prestări servicii ori livrării de bunuri dintre două sau mai multe societăți/companii. Intervenția mediatorului în negocierile dintre societăți este des folosită în alte state, reprezentând și aducând un plus de succes considerabil părților contractante.

Deși ne imaginăm mediatorul ca fiind cel care intervine doar într-un conflict explicit și manifest, posibilitățile de mediere sunt mult mai multe. Mediatorul deși intervine în varii conflicte dintre persoane fizice ori juridice, intervenția sa și oportunitatea intervenției nu survine doar în momentul de “luptă” a părților într-un anumit moment. Mediatorul nu intră în arena relațiilor dintre părți doar atunci când între acestea conflictul escaladează și ajunge până la violențe, uneori chiar fizice. Funcția și rolul mediatorului devin aplicabile și în sfera preventiva a conflictului, cu atât mai benefice cu cât se restabilesc cadrele care evită conflictul.

Conflictul în care este chemat mediatorul trebuie privit lato sensu. Nu doar strict ca pe o luptă acerbă, o bătălie. În fapt într-o bătălie mediatorul nici nu poate interveni. Gravitatea conflictului nu îi permite; ar însemna o încăierare implicarea unui mediator într-o astfel de luptă încă în desfășurare. Astfel, mediatorul intervine ori când lupta este pe cale să înceapă, ori când a început dar nu este intensă și permite încă dialogul, ori când lupta este pe terminate, și părțile au consumat energia fizică-combativă, fiind în impasul unei soluții la diferend și pregătite cât de cât pentru discuții.

Mediatorul este chemat în orice tip de dispută. Orice neînțelegere, orice diferend poate face obiectul unei discuții la mediator, acesta fiind terțul neutru față de situație și interesele incidente, care dă încredere părților aflate într-o anumită problemă. Încrederea în mediator se traduce ulterior medierii într-un acord, într-o înțelegere echitabilă pentru părți, atât timp cât a fost discutată și analizată cu deschidere de către toate părțile contractante, în mod onest și fără negocieri “pe sub masă”.

Medierea în negocierea comercială pune în discuții clauzele contractuale, detalii despre părțile contractante, informații despre afacerile fiecăruia, despre perspectivele fiecărei părți care dorește să se implice în noul contract.
Evident mi se poate spune că pentru acest lucru firmele au juriști și avocați bine pregătiți pentru tranzacționarea contractului. Este foarte adevărat, dar mai adevărat este și faptul că fiecare dintre aceștia luptă și negociază contractul în baza pozițiilor lor, ne luând în considerare decât un maxim profit pentru compania pe care o reprezintă, în detrimentul companiei cu care negociază. Din acest motiv multe negocieri intră în impas, și multe contracte nu se semnează, datorită negocierilor de poziție.

Mai mult, în negocierile directe fiecare parte implicată are suspiciunea unui adversar care vrea să obțină mult mai mult, în detrimentul câștigului său, de aici adversitatea negociatorilor cu efect negativ în procesul de negociere. Prezența unui terț neutru și echidistant echilibrează raportul de forțe și negocierea ar fi astfel una deschisă, liberă, dând posibilitatea fiecărui participant să își exprime punctul de vedere, poziția și propunerea în mod degajat și ferm.

Medierea negocierii comerciale propune părților o negociere principială, pe fondul de interese complementare ale societăților implicate în negocierea unui anume contract. Medierea propune transparența negocierii contractuale, corectitudinea negocierii, echitabilitatea negocierii. Mediatorul este terțul neutru, imparțial și echidistant, care pune la dispoziția părților o procedură transparentă dându-le șansa unor discuții pe fondul relației lor contractuale, actuale sau viitoare.

Cadrul neutru oferit de mediator oferă încredere părților în punctele de vedere negociate, în clauzele negociate, în contract per ansamblu. În medierea comercială ce privește demararea ori continuarea unui contract, părțile și mediatorul fac o analiză atentă a întregii situații, a tuturor aspectelor care ar putea provoca divergențe ulterioare, a clauzelor, a condițiilor concrete și timpilor de executare și implementare a contractului.

Deseori transparența unei negocieri oferă încredere partenerilor de afaceri, încredere ce duce la sustenabilitatea relațiilor contractuale și derularea contractelor în cele mai bune condiții.

Medierea unei negocieri contractuale prezintă, de asemenea, avantajul deschiderii părților spre noi orizonturi de cooperare și colaborare. Medierea deschide astfel noi oportunități pentru parteneri, noi opțiuni de colaborare. În discuțiile din mediere, părțile deși vin pregătite cu anumite clauze/propuneri ori puncte de vedere, apar și se generează noi perspective contractuale.

Acesta este cred eu cel mai mare avantaj al medierii comerciale – deschiderea de noi perspective și lărgirea cadrului de business, avantaj propriu medierii deoarece doar în mediere se face o analiză a situației și a perspectivelor contractului. Această analiză este practic o cercetare amănunțită a situației cu scopul de a sonda aspecte relevante pentru soluții optime.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Am convingerea ca partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile.

Am convingerea ca partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile.

Medierea incepe sa functioneze. Va spun din propria experienta si din cea a colegilor apropiati, incepem sa avem medieri constant, nu doar cate una, din cand in cand. As numi asta un bun inceput.

Medierea se construieste. Sunt doua categorii de acorduri de mediere. In primul rand sunt acordurile de mediere care ajung in instanta si sunt validate de catre judecatori in cadrul procedurii judiciare si acordurile de mediere care rezolva problemele partilor, dar care nu necesita prezentarea la judecator pentru incuviintare si adaug ca marea majoritate a problemelor cu care se confrunta partile nu presupun efecte in raporturile cu tertii.

Consider ca singurele tipuri de litigii unde medierea produce efecte juridice in raporturile cu tertii, adica in exteriorul vietii partilor, sunt cele care privesc transferul drepturilor de proprietate in principal. Și doar aici exista obligativitatea ca acordurile de mediere sa fie incuviintate de catre instanta.

Din experienta mea pot spune ca inclusiv in partajele judiciare, care nu au ca obiect imobile, partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile. Daca s-au clarificat raporturile dintre ei, nu au interesul sa ajunga in instanta. Pe de alta parte, ne confruntam la momentul de fata cu un conservatorism al instantelor si cu o serie de solutii care nu ne ajuta, ne creeaza discutii. Profesia de mediator este o profesie tanara, care si-a dobandit eficienta abia de la sfarsitul anului 2012, cand practic s-a contruit piata si intregul sistem legislativ in domeniu.

Progresele sunt evidente.

Sunt de parere ca medierea a avansat foarte mult in ultimul an, existand toate premisele pentru si mai mare dezvoltare in viitorul apropiat. Sunt optimista si vad cum progresam. La ora actuala cadrul legislativ construieste iar cetatenii apeleaza la mediere pentru ca sunt in primul rand nevoiti.
Exista un intreg plan de masuri legislative pus in aplicare care ajuta cetatenii sa afle ca au si aceasta alternativa, ca este utila pentru ei, ca este utila pentru creseterea actului de justitie prin degrevare si implicit a ajutat medierea sa se aseze pe piata ca o profesie utila atat pentru mediatori cat si pentru cetateni.

In ceea ce priveste modul in care institutiile au inteles sa sprijine si sa dezvolte medierea, eu cred ca se fac eforturi serioase si sustinute.

Va rog sa aveti in vedere faptul ca in momentul de fata in Romania exista o piata a serviciilor de mediere care s-a conturat abia de aproape un an. Și s-a conturat cu controversele de rigoare si cu o reglementare care nu constituie o politica publica de implementare a medierii, dar si cu eforturi ale institutiilor interesate de a-si eficientiza activitatea.

Nu trebuie uitat nici efortul Consiliului de Mediere de a crea o piata a medierii si de forma un corp profesional bine pregatit, efortul CSM de a degreva instantele, efortul Ministerului Justitiei de a clarifica rolul si continutul pregatirii mediatorului. Intr-un an de zile am reusit sa facem progrese atat de mari, sa ne asezam la masa discutiilor mai multe institutii, pentru a ne imbunatati cu totii viata.
Tina Paraschiv

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Medierea este o metoda de solutionare a conflictelor dintre persoane, ce se fundamenteaza pe nevoi si interese. Discutiile din mediere, informatiile pe care partile le pun in discutii, intrebarile mediatorului si toata structura dialogului converg toate spre sondarea nevoilor si intereselor partilor implicate in conflict.

Odata cunoscute – nevoile si interesele fiecarei parti – medierea urca urmatoarea treapa ca proces, si anume negocierea solutiilor in lumina si prin prisma nevoilor si intereselor persoanelor. Din acest punct de vedere, negiocierea din mediere nu se desfasoara in simetria principiului do ut des facio ut facias, ci in baza “achitarii” unor nevoi sau interese ale negociatorului.

Negocierea solutiilor ori propunerilor fiecarei persoane din conflict presupune cunoasterea solutiilor si propunerilor persoanelor si baza lor de nevoi si interese. Putem spune ca negociind/discutand propunerile reciproce si complementare, persoanele din mediere isi negociaza/discuta nevoile si interesele lor personale, atat cat au fost devoalate in sedintele comune. Uneori persoanele apeleaza la sedintele private, in care prin increderea pe care au dobandit-o in persoana mediatorului, doresc ca doar acesta sa cunoasca unele aspecte mai private ori ce tin inca de domeniul secretului in cauza.

Procesul de mediere incepe prin discutarea problemei/situatiei, discutarea conflictului asa cum s-a petrecut el, si cum este perceput de fiecare din persoanele implicate. In tot acest timp, mediatorul cat si partea care asculta, noteaza elementele esentiale pentru persoana care nareaza conflictul.

A doua treapta de discutii este discutarea intereselor si nevoilor, problemelor personale incidente in cauza. A treia treapta din discutii consta in generarea optiunilor. Dupa ce fiecare parte si-a aratat propunerile sale, se trece la treapta negocierii propriu-zise a optiunilor/propunerilor. In urma negocierii, persoanele agreaza una sau mai multe solutii propuse.

In toate cazurile, pentru ca o solutie ori o propunere sa fie acceptata de catre o parte, aceasta trebuie sa satisfaca intr-un grad multumitor nevoile si interesele persoanei careia ii este adresata, altfel nu va fi agreata.

Referindu-ne strict la nevoile si interesele persoanelor implicate in conflict putem spune ca, interactiunea dintre acestea (in planul individual al fiecarei parti) la momentul ivirii conflictului, va genera, printr-o noua perspectiva, coagularea unei solutii la conflict la momentul medierii. Asadar convergenta initiala a intereselor dintre persoane a degenerat in conflict. Convergenta a generat divergenta.

Momentul divergent este conflictul propriu-zis, care difera ca durata/intensitate/tip, insa prezinta aceeasi structura de relatie intre persoane. Din momentul aparitiei divergentei, apare necesitatea unei noi convergente pentru re-asezarea persoanelor intr-o stare de normalitate. Daca nu in starea dinaintea conflictului catusi de putin, macar intr-o noua relatie cu noi coordonate.

Convergenta si divergenta au loc in baza nevoilor si intereselor persoanelor care interactioneaza. In fapt, acest dinamism relational este inerent, fiind ontologic in structura persoanei umane, persoana supusa schimbarii, in functie de diversitatea factorilor umani si nu numai, cu care zi de zi intra in contact.

Interesul meu intr-o cauza pare sa fie motiv de conflict atunci cand interesul altuia in cauza este ori acelasi ori cel putin similar si se atenteaza la satisfacerea interesului meu.

In conflictele de zi cu zi observam aceasta dualitate de interese identice ori similare privind un anumit lucru ori o anumita persoana.

Conflictul privitor la custodia comuna a fetitei de 2 ani (cu titlul de exemplu) are in componenta sa interesul fiecarui parinte de a o avea pentru el. In unele din cazurile pe care le-am mediat pana acum in acest domeniu – custodia comuna a copilului – fiecare parinte isi vroia copilul doar pentru sine, vroia sa fie doar a lui, intocmai ca un bun.

Evident abordarea era una care se impotriveste legislatiei cat si principiilor de interes personal al persoanei copilului, si a trebuit mai intai sa plec de la discutarea acestor premise si principii umane cu parintii. Conflictul ramanea in continuare deschis. Era momentul medierii.

Conflictul privitor la succesiune, pune in discutie interesul celor 4 frati (cu titlul de exemplu) in ceea ce priveste un bun anume din mostenire ori intreaga mostenire pe care fiecare o doreste intr-un alt mod. 2 vor acelasi pamant de la munte, ceilalti 2 au un conflict ce vizeaza garsoniera din cartierul Militari-Veteranilor. Asadar interesele se interpun si pare ca nu este cale de iesire. Interesul unuia exclude acelasi interes la altuia privitor la acelasi bun in discutie. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Conflictul privitor la o creanta vizeaza deasemeni o dualitate de interese. Banca, Asociatia de Proprietari, o institutie de credit, (cu titlul de exemplu), doreste plata unei datorii clare. La prima vedere debitorul nu are nici o sansa de castig. Trebuie sa achite suma de 10.000 de lei, insa acesta nu are momentan resursele disponibile, situatia economica actuala si alti factori l-au adus in imposibilitatea platii datoriei. Ce e de facut ?

Creditorii doresc sa isi recupereze suma cu orice pret. Interesul lor principal este recuperarea datoriei. Interesul creditorului nu este sa nu plateasca, nici nu are cum sa se exonereze de plata unui credit, asadar el nu se eschiveaza de la plata, ci doar se afla pur si simplu in imposibilitate de plata la momentul actual. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Fiecare conflict are structura de mai sus – o dualitate de interese care converg la un moment, dualitate care la un moment dat duce la individualitatea intereselor aparand situatia de divergenta – conflictul. Situatia de divergenta este o situatie normala la un moment dat, avand in vedere fluctuatiile si dinamicitatea intereselor si nevoilor noastre de zi cu zi. Este normal sa imi schimb la un moment dat prioritatile, sa imi re-prioritizez ceea ce vreau – interesele si nevoile-de la o anumita relatie. Este normal sa schimb directia, optiunea, modul de a fi.

Situatia de divergenta presupune o restructurare de relatie, prin dialog, prin mediere daca dialogul direct cu persoana in cauza este anevoios ori imposibil. In toate cazurile medierea este un coagulant mult mai forte.

In mediere, din toate discutiile persoanelor cu mediatorul, acesta trebuie sa urmareasca fondul de nevoi si interese ale partilor. Acest lucru este posibil doar si numai daca s-a construit relatia de incredere persoana din conflict – mediator. Fara aceasta relatie, medierea nu este viabila. Poate incepe, poate continua, se poate incheia prin procesul verbal de inchidere a medierii, insa medierea nu are suflul necesar succesului ei fara doza de incredere in persoana mediatorului ales.

Din practica am observat ca nu intotdeauna este usor sa afli interesele si nevoile reale persoanelor cu care vorbesti. Pe de o parte, putem avea persoane in mediere care sunt libere, deschise, vorbesc si discuta fara temeri, persoane cu un grad inalt de incredere in ele, cu o deschidere mare spre un dialog despre problema lor.

Pe de alta parte in mediere persoanele pot fi rezervate, inchise, suspicioase, sceptice. Arta mediatorului este de a le deschide pe acestea la un dialog, in beneficiul lor. Nu exista persoana care sa nu poate fi deschisa, oricat de inchisa ar fi. Un alt aspect din discutiile cu oamenii este ca deseori, cel mai greu este sa declansezi momentul deschiderii printr-un anume lucru, printr-o idee care sa ii cada bine, printr-un gest, printr-un fapt care sa dozeze incredere in discutie si sa deschida persoana spre un dialog constructiv.

In toate cazurile, in toate medierile, deschiderea discutiilor, construirea si pastrarea increderii in relatia mediator-persoana din conflict, este mediul perfect pentru sondarea si reliefarea nevoilor si intereselor reale ale fiecarei persoane. Fara aflarea acestor factori determinanti ai conflictului, solutiile negociate sunt subrede, si medierea a fost mai mult tranzactie decat mediere.

Solutiile sunt subrede deoarece nu au ca fundament satisfacerea nevoii ori a interesului de baza in conflict, chiar cu un compromis. In cele din urma, daca persoana conchide ca satisafacerea interesului sau merita unui anume compromis, inseamna ca medierea a avut rezultatul scontat, un rezultat multumitor. Conteaza enorm gradul de satisfacere a nevoii ori a interesului , grad cuantificat de insasi partea in nevoie sau cu acel interes.

Nevoile si interesele persoanelor in mediere sunt umbra tuturor discutiilor cu mediatorul. Sunt deasemeni si umbra solutiilor finale acceptate de catre parti. Atat discutiile cat si solutiile sunt sistemic angrenate cu nevoile si interesele persoanelor din conflict.
Tina Paraschiv

Medierea divorturilor si conflictelor auxiliare .

Medierea divorturilor si conflictelor auxiliare .

Mediatorul este un un manager de conflicte/neintelegeri/dispute. Existenta unui conflict intre soti privitor la o anumita problema in cadrul familiei, atat pana la momentul divortului, cat si dupa momentul divortului, poate face obiectul unui proces de mediere. Mediatorul poate fi contactat de catre soti, cand intre acestia intervin anumite probleme sau conflicte familiale referitoare la bunurile comune ale acestora, domiciliul minorilor (cand parintii sunt despartiti in fapt), exercitarea drepturilor si obligatiilor parentale, prevenirea unor fapte ale sotilor care pot dauna casniciei (diverse abuzuri), sau care pot dauna cresterii si educarii normale a copiilor minori, diverse conflicte.

Prezenta la mediator nu este in vederea unui consulting familial, ci doar in vederea gasirii unei solutii pentru rezolvarea unei anumite probleme. Toate acestea sunt conflicte ce au ca obiect drepturi de care sotii “pot dispune” asa cum este specificat in Legea Medierii, si drept urmare pot face obiectul unui proces de mediere. Problemele familiale de care este vorba, sunt conflicte familiale care pot fi solutionate la mediator inaintea divortului, in timpul divortului si ulterior divortului.

Conform art. 64 alin (1) din Legea Medierii nr 192/2006: pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la: a) continuarea casatoriei; b) partajul de bunuri comune: c) exercitiul drepturilor parintesti; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contributia partilor la intretinerea copiilor; f) orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii.

In medierea conflictelor familiale, atunci cand exista si copii minori, pe langa principiile generale ale medierii (neutralitate, impartialitate, confidentialitate), survine inca un principiu care trebuie respectat (de catre toti participantii la mediere) pe tot parcursul procesului de mediere, si anume principiul interesului major si superior al copilului. Interesul superior al copilului, atunci cand se incepe solutionarea unui diferend familial dintre soti sau fostii soti, trebuie sa primeze si sa fie avut in vedere pe intreg parcusul discutiilor din timpul sedintelor de mediere. Orice acord al sotilor, care nesocoteste drepturile si interesele copilului minor este lovit de nulitate.

Mediatorul nu are competente in a desface o casatorie. A lua decizia de a divorta la mediator nu inseamna ca mediatorul intocmeste mentiunile de divort in actele de stare civila, etapa absolut necesara dupa decizia de a divorta. Mediatorul nu este competent in a constata – juridic vorbind – divortul. Nu poate elibera Certificatul de Divort. Rezolvarea tuturor problemelor/conflictelor/neintelegerilor legate de divort poate face obiectul medierii, nu si intocmirea actelor juridice de constatare a divortului.

Divortul inseamna in primul rand decizia de a divorta constatata de o autoritate in drept, si apoi, daca aceasta decizie este luata de ambii sotii si consemnata de autoritate, urmeaza solutionarea conflictelor legate de bunurile comune ale acestora si de custodia comuna a copilului, atunci cand este cazul.
Neintelegerile dintre soti pot fi solutionate intr-un mod eficient la mediator, care este un expert in facilitarea dialogului dintre soti. De cele mai multe ori, problemele familiale au ca si cauza lipsa comunicarii sau comunicarea defectuoasa dintre soti, a problemelor cu care se confrunta, a intereselor lor reciproce si complementare.

In unele cazuri conflictul central priveste decizia de a divorta a unuia dintre soti – acesta refuza divortul, in altele conflictul major este legat de copil si custodia acestuia. Partajul bunurilor comune este deasemeni un punct central referitor la conflictele legate de divort. Toate aceste puncte centrale pot interfera intre ele, rezultatul fiind un conflict deschis cu efecte negative iminente.

In toate cazurile, mai ales cand sunt copii minori in conflict, comunicarea si dialogul vor trebui re-consolidate, fostii soti fiind in situatia in care vor trebui sa isi reconstruiasca un nou tip de relatie intre ei pentru a avea legaturile necesare cu copilul minor. Custodia comuna este privita ca un drept superior al copilului, de o importanta majora pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a acestuia, si ca o obligatie legala a fiecarui parinte.

Mediatorul impreuna cu parintii va sonda si va explora solutiile posibile, solutii puse in discutii de catre soti, si din toate discutiile, acestia vor alege solutia care le va multumi in cea mai mare masura. Este vorba despre programul efectiv de vizitare a copilului, de programul de vacante, de cheltuielile cu intretinerea zilnica, de educatia religioasa a copilului, de programele sportive conforme aptitudinilor copilului, de weekend-urile petrecute cu fiecare parinte, de ingrijirea medicala, de luarea deciziilor importante ce privesc copilul, etc.

In mediere decizia apartine in exclusivitate fiecarui sot, fiind analizata si discutata impreuna cu celalat sot si mediatorul. Discutiile din mediere au rolul de a stabiliza pe cat se poate relatiile dintre parinti. In orice conflict familial exista o solutie finala multumitoare pentru ambii soti. Uneori pot exista si solutii care nu necesita neaparat un compromis, ci se poate ajunge prin discutii la solutii integrative. Astfel, un avantaj major pentru un sot poate fi un interes minor pentru celelalt si in acest fel un “capat de cerere” poate fi solutionat foarte usor chiar si fara un compromis, sau cu un compromis foarte mic.

In urma unui proces de mediere privitor la divort, sotii pot lua decizia de a divorta sau de a continua casnicia. Solutionarea unui astfel de conflict prin mediere nu impune nici o solutie sotilor. Prezentarea la mediator in vederea medierii conflictului de divort poate avea ca rezultat “suspendarea” deciziei de a divorta. Poate avea ca solutie renuntarea la divort. Poate avea ca solutie divortul in anumite conditii pe care partile le accepta.

In mediere, sotii sunt liberi sa discute, sa intrebe, sa reflecteze asupra unor probleme, sunt liberi sa decida ceea ce vor si ceea ce ii multumeste.

Cand partile iau decizia de a divorta in urma medierii, ori divortul a fost pronuntat si fostii soti apeleaza la mediator doar pentru stabilirea exercitiului drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, partajul bunurilor comune, Acordul de Mediere va trebui supus incuviintarii instantei de judecata, care in baza acestuia va emite o hotarare de expedient, in camera de consiliu. Astfel, conform art 64 din Legea medierii, alin 1/1 dispune ca: Acordurile de mediere incheiate intre parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient. Aliniatul 2 al aceluiasi articol 64 dispune ca : intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune, de catre parti, la instanta competenta sa pronunte divortul.

Conflictele familiale solutionate la mediator au avantajul major al confidentialitatii tuturor discutiilor. Avantajele de ordin financiar sunt deasemeni considerabile atunci cand conflictul se solutioneaza prin mediere. Un avantaj major este deasemeni durata mica de timp pentru solutionare, in comparatie cu un proces judiciar.

In astfel de conflicte, stresul emotional fiind foarte mare, “costurile” emotionale vor fi foarte mari, crescand direct proportional cu perioada procesului judiciar. Atunci cand exista si un copil, suferinta emotionala a acestuia trebuie luata in considerare de catre parinti, cand acestia decid solutionarea conflictului prin mediere – prin discutii si negocierea unei solutii, ori prin instanta de judecata. In toate cazurile copilul va fi o legatura permanenta intre cei doi parinti. Acestia vor trebui sa constientizeze ca este nevoie de un nou parteneriat intre ei, in ceea ce priveste relatiile cu copilul minor.

In aceste conditii medierea conflictelor familiale legate de divort, in cadrul procesului de mediere, intr-o atmosfera de confidentialitate, neutralitate si impartialitate, va duce la solutionarea problemelor intr-un mod cat mai avantajos pentru fiecare parinte, dar si pentru copil. Este vorba de o solutionare de tip WIN–WIN-WIN pentru fiecare parinte si copil, solutionare ce in raporturile familiale este un deziderat, si in procesul de mediere, acest deziderat prinde contur si se realizeaza, dand satisfactie ambilor soti printr-o solutie reciproc multumitoare consemnata in Acordul de Mediere.
Tina Paraschiv

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Toti cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea, dovada participarii realizandu-se printr-un certificat de informare sau, dupa caz, printr-un proces verbal. Din 1 iulie, insa, sedinta obligatorie de informare poate fi sustinuta si de judecatori, procurori, notari sau avocati, desi pana la acea data doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura. Noua prevedere se aplica de peste doua luni, insa nu exista momentan nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal care se depune la dosarul instantei.

De peste doua luni, insa, dispozitiile in domeniu au fost modificate substantial. Mai precis, potrivit Legii nr. 214/2013, in vigoare din 1 iulie, sedinta de informare privind medierea poate fi realizata si de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari, desi pana acum doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura.

In acelasi timp, Legea medierii nr. 192/2006 stipuleaza clar ca dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Sau, dupa caz, printr-un proces verbal.

In aceste conditii, ce documente vor elibera judecatorii, procurorii, consilierii juridici, avocatii si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare ?

Controverse privind dovada de participare la sedinta de informare

Vin si explic ca: eliberarea certificatului de informare sau a procesului verbal se poate face, conform legii medierii, doar de catre mediator, aceasta fiind o atributie fireasca in exercitarea profesiei.

In consecinta, subliniez ca: intocmirea documentelor in cauza este un atribut exclusiv al mediatorului aflat in exercitarea profesiei, astfel ca celelalte categorii de persoane (judecatori, procurori, avocati, juristi, notar) pot emite ce documente considera, mai putin certificat de informare sau proces verbal. “Este neinteresant cum se denumesc acestea (documentele), important este faptul ca provin de la nespecialisti ai domeniului ADR. Singurul specialist calificat este mediatorul, asa cum prevede legislatia nationala si cea internationala”.

In opinia mea, niciuna dintre profesiile introduse in Legea nr.192/2006, avand competenta de a efectua informari asupra avantajelor medierii, nu pot sa o faca intr-un cadru institutionalizat, iar inscrisurile emise de acestia nu pot reprezinta documentele valabile si suficiente care sa faca dovada parcurgerii unei sedinte de informare privind avantajele medierii.

Mai mult, desi acestia emit acte, indiferent de denumirea acestora, ele nu au valoarea unor dovezi pentru parcurgerea sedintei de informare privind avantajele medierii si nu inlatura sanctiunea respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Cu toate acestea, in momentul de fata nu exista nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii.

Mai exact, nu exista niciun act normativ care sa stabileasca in mod clar ca avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii nu pot emite certificate de informare privind medierea sau procese verbale, tot asa cum nu exista nicio prevedere care sa stabileasca in mod clar ca acestia, alaturi de mediatori, pot emite aceste acte.
De cealalta parte, insa, sustin ca exista, totusi, o prevedere legala in acest sens, mai exact articolul (11) din Legea nr. 192/2006: “Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea”.

Tot in baza acestui articol de lege, afirm ca, in cazul in care judecatorii, procurorii, avocatii, juristii si notarii elibereaza justitiabililor certificate de informare sau procese verbale, ei pot fi supusi rigorilor legii penale, intrucat ar insemna ca exercita o profesie fara a avea drept.

Dat fiind, insa, ca legiuitorul roman, pe de o parte, dispune o sanctiune, iar pe de alta parte, dispune o competenta pentru alte persoane decat mediatorul, insa intr-un mod incomplet si incoerent, face ca o eventuala sanctionare a celorlalte profesii “imputernicite” sa nu poata functiona in practica.

Au actele emise de noile profesii valoare juridica sau justitiabilul va fi obligat de instanta sa participe din nou la o sedinta informativa la mediator?

Consider ca: activitatea de mediere este un serviciu de interes public ce poate fi furnizat doar de persoane calificate, specializate, care nu se afla in conflict de interese, asa cum sunt avocatii care isi “informeaza” despre “avantajele” medierii clientii personali si partile adverse, care raspund pentru calitatea serviciului prestat (fie el si cu titlu gratuit) si care sunt tinuti de norme deontologice.

In schimb, precizez ca valoarea juridica a actelor eliberate de celelalte profesii privind informarea asupra avantajelor medierii va fi analizata de fiecare judecator in parte, dupa propriile convingeri.

Astfel ca ne gasim, in acest moment, in situatia existentei unui conflict de norme a carui rezolvare nu va avea loc decat atunci cand legiuitorul va formula fara graba prevederi precise, concrete sau, dupa cum ar fi normal, ar elimina prevederile noi, revenind la competenta exclusiva a mediatorului asupra desfasurarii sedintelor de informare privind avantajele medierii si a eliberarii documentelor speciale, si sustin cu tarie.

Se impune, asadar, o “mediere” a legiuitorului pentru a stinge acest conflict de norme, conflict declansat, mai mult sau mai putin voit, intre mediatori si celelalte profesii juridice reprezentate de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari.

Ce trebuie sa stii despre sedinta de informare privind medierea ?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii. Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

Sedinta de informare este gratuita, dupa cum se precizeaza si in Legea medierii: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care au refuzat sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, au putut fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?
Sedinţa de informare privind medierea a devenit obligatorie de câteva luni, însă continuă să ridice o serie de probleme în practică. Astfel, una dintre situaţiile cu care mediatorii se confruntă se referă la pierderea obiectului şedinţei de informare: ce paşi trebuie urmaţi atunci când conflictul dintre părţi s-a stins înainte ca acestea să se prezinte la şedinţa de informare programată deja ? La această întrebare raspund eu Tina Paraschiv şi specialiştii în materie.
Medierea reprezinta modalitatea de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unui mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor. Practic, in situatia existentei unui conflict in care sunt implicate doua sau mai multe parti, mediatorul va efectua sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, aceasta fiind si o procedura obligatorie incepand cu 15 februarie 2013.
Desi au trecut aproape 4 luni de la intrarea in vigoare a noilor dispozitii in domeniu, controversele nu au incetat sa apara, mediatorii intalnind numeroase probleme in practica. Astfel, una dintre cele mai des intalnite situatii este : ce se intampla atunci cand se pierde obiectul sedintei de informare ?
Mai exact, care este calea de urmat in cazul in care conflictul dintre parti s-a stins inainte ca acestea sa se prezinte la sedinta de informare programata deja ? acest lucru depinde de la caz la caz: “Este foarte important de clarificat daca stingerea conflictului dintre parti inseamna ca partile au tranzactionat asupra obiectului disputei lor sau daca, doar pentru moment, au renuntat la diferend”.
Totusi, continui sa explic, daca nu mai exista conflict, nici sedinta de informare cu privire la posibilitatea medierii acestuia nu mai poate exista, intrucat informarea se face pentru fiecare situatie conflictuala individual determinata. “In opinia mea, aceasta a fost vointa legiuitorului, cu atat mai mult cu cat in practica putem vorbi cel mult de spete silimare, nu identice. Asadar, nu putem avea in vedere o informare generala cu privire la mediere, ci aceasta trebuie realizata pentru fiecare caz in parte, iar obiectul acesteia trebuie sa fie actual”, mentioneaza specialistul.
Acest punct de vedere il sustine si alti Avocati si Mediatori titulari: “In ipoteza in care partile si-au solutionat conflictul inainte de parcurgerea procedurii de informare, apreciez ca sedinta de informare cu privire la avantajele medierii in vederea solutionarii conflictului nu va mai avea loc“.
Mai mult, precizez ca legea nu impune obligatii specifice pentru mediator in situatia in care partile nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare pentru ca au ajuns deja la un acord, anterior sedintei mentionate sau din orice alt motiv.
Se emite proces-verbal chiar daca s-a pierdut obiectul sedintei de informare?
In cazul in care conflictul dintre parti s-a stins, sedinta de informare nu va mai avea loc, dupa cum am aratat mai sus. Totusi, in aceasta situatie, se poate pune o alta intrebare: se emite un proces verbal distinct pentru solicitant, pentru situatiile in care conflictul ar putea reaparea ?
Conform dispozitiilor in vigoare la acest moment, in cazul in care s-a putut efectua informarea in conditiile legii, mediatorul va elibera partilor un Certificat de informare. In schimb, in situatia in care, indiferent de motiv, informarea este imposibil de finalizat, mediatorul va elibera un proces-verbal in care va detalia cauzele care au dus la nerealizarea acesteia.
“Asadar, apreciez ca <> nu poate avea aplicabilitate intrucat obiectul cererii de informare asupra medierii nu este nici actual si nici determinat”, si adaug ca oricum procesul verbal pe care il poate elibera mediatorul contine mentiuni cu privire la motivele privind nerealizarea informarii partilor.
Totodata, dupa cum am explicat legea medierii impune mediatorului sa tina o arhiva a activitatii sale, astfel ca mediatorul oricum trebuie sa incheie un proces verbal in cuprinsul caruia sa precizeze motivul pentru care nu s-a facut informarea partilor. “Acest proces verbal, care are rolul de a clarifica motivul pentru care sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu a avut loc, va ramane la arhiva mediatorului, dar nu va putea fi folosit in fata instantei de judecata, in cazul in care conflictul reizbucneste intre parti“.
Atentie! Certificatul de informare sau, dupa caz, procesul verbal eliberat de mediator fac dovada parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, insa nu constituie titluri executorii in baza carora debitorul sa poata fi fortat sa-si execute obligatiile asumate, iar participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce face obiectul litigiului, respectiv nu intrerupe cursul prescriptiei.
Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care refuza sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, vor fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv

Medierea presupune respect !

Medierea presupune respect !

Istoria medierii este lungă şi bogată. Întâlnim medierea în culturi şi ţări diferite, în toate sectoarele de interactiune socială: educaţie, religie, relaţii angajatori-angajaţi, sisteme juridice, drept penal, familie, mediu înconjurător, comunităţi, cartiere şi toate nivelurile de guvernare.
Prin adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a fost deschisă calea către soluţionarea extrajudiciară a numeroase cauze civile, penale sau comerciale, punând accent pe interesele părţilor şi nu atât pe aspectele juridice ale conflictului.
Alegerea medierii pentru identificarea de soluţii în interesul tuturor părţilor prezintă o serie de avantaje:
- prin mediere părţile pot ajunge la soluţii care să răspundă nevoilor lor reale, participând nemijlocit, cu deplină putere de decizie asupra finalităţii conflictului;
- soluţia negociată într-o şedinţa de mediere este convenabilă pentru toţi cei implicaţi, afectaţi sau interesaţi în conflict;
- apelând la mediere se reduc substanţial cheltuielile de judecată (taxe de timbru, onorarii avocaţi şi experţi etc.);
- alegând medierea se economiseşte timp şi se evita stresul generat de un litigiu derulat în sala de judecată, precum şi expunerea publică a problemelor personale cu care se confruntă părţile;
- medierea ajută la degrevarea instanţelor judecătoreşti de numeroase cauze care pot fi soluţionate satisfăcător chiar de părţi, în interesul lor, prin intervenţia unui mediator;
Medierea reprezintă, aşadar, o modalitate alternativă şi facultativă de rezolvare a conflictelor; medierea este o procedură voluntară şi confidenţială; medierea implică intervenţia mediatorului care facilitează comunicarea între părţi, care este neutru şi imparţial şi ajută părţile să găseascăo soluţie reciproc acceptată.
Prin mediere se pot rezolva conflicte generate de: relaţiile de familie, raporturile comerciale, raporturile locative, de vecinătate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligaţiilor contractuale. Medierea poate fi de asemenea rezolvarea pentru conflictele izbucnite în şcoli (profesori – elevi – părinţi), în organizaţii (angajaţi – angajatori), în trafic şi în orice alte locuri publice.
Deşi obiectivul medierii este rezolvarea stărilor conflictuale, distincţia majoră cu care operează această metodă este ca prin mediere se caută să se ajungă la un acord cu implicarea părţilor care vor şi susţine apoi soluţia.
Medierea este arta prin care o persoană specializată în mediere, intitulată mediator, transformă un conflict într-o înţelegere. Pare simplu şi în acelaşi timp complicat. Mediatorul ajută părţile aflate în conflict să genereze opţiuni, le face să înţeleagă că au posibilitatea să aleagă între aceste opţiuni pornind de la ideea că fiecare personă are un punct de vedere diferit.
Mediatorii nu au puteri formale asupra rezultatelor negocierii şi nu pot rezolvă conflictul său impune singuri o soluţie. În schimb, eficienţa lor vine din abilitatea de a se întalni în mod individual cu părţile, de a asigura o înţelegere a problemelor aflate în disputa, de a identifica zonele de compromis posibil pentru fiecare parte şi de a încuraja părţile să facă compromisuri pentru atingerea unui acord.
CINE SUNT MEDIATORII ? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:
- Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în procedura de mediere;
- Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;
- Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.
Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.
PROCEDURA MEDIERII.
- Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.
- Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât înainte de a ajunge la instanţă, cât şi în cursul judecării cauzei.
- Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă, arbitraj, etc.
- Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariu convenit cu părţile.
- Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
- Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul să asiste părţile şi să le sprijine în demersul lor comun de soluţionare a conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în mediere.
- Drepturile părţilor.
- Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.
- Părţile au dreptul, în cursul medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.
- Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.
- Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;
- Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.
- Părţile au dreptul să încheie o înţelegere, fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice.
- Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public, în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.
MEDIEREA ÎN MATERIE CIVILĂ În cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi. La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, instanţa, la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi poate dispune restituirea taxei de timbru.
MEDIEREA ÎN MATERIE PENALĂ Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre părţi, aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată, cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.
DIFERENŢA DINTRE MEDIERE ŞI ALTE FORME DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR.
- Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu soluţionează litigiul, ci asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.
- Diferenţa dintre mediere şi conciliere . În cazul concilierii părţile negociază între ele modalitatea de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociază între ele, însă asistate de un mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi.
Tina Paraschiv