Comunicat de presă, Consiliul de Mediere, București, 03 martie 2020

Comunicat de presă, Consiliul de Mediere, București, 03 martie 2020

Pentru o corectă informare a opiniei publice cu privire la subiectul Deciziei ÎCCJ Nr. 33/9 12.2019 publicată în Monitorul Oficial al României sub Nr. 144/24 februarie 2020, Consiliul de Mediere face următoarele precizări:

La mediator, soții pot apela fie pentru încercarea stingerii conflictului dintre ei – prin împăcare, fie în vederea convenirii asupra modalității de desfacere a căsătoriei și rezolvării aspectelor accesorii acesteia:

- modalitatea exercitării drepturilor părintești;

- legăturile personale cu minorii;

- programul de vizită al minorilor;

- numele purtat de soți după divorț;

- partajul bunurilor comune;

- stabilirea locuinței/domiciliului minorilor;

- contribuția părinților privind creșterea și educarea minorilor;

- alte drepturi de care părțile pot dispune, etc. (Pct. 5,7, 19 și 26 din Deciziei ÎCCJ Nr. 33/9 12.2019)

Tina Paraschiv

https://juristcons.com

03.03.2020

Este mediatorul dușmanul avocatului ?

Este mediatorul dușmanul avocatului?

Am citit, recent, o sumedenie de articole in care mediatorii erau pusi la zid de avocati. Am crezut ca mi se pare, ca nu vad eu bine, dar dupa ce am vorbit personal cu niste avocati, am ajuns la concluzia ca lucrurile nu stau tocmai bine intre cele doua parti. Probabil ca au nevoie sa fie mediate ! Sau, de ce nu, puse in fata instantei. Asta ar fi tocmai apogeul solutiei.

Insa, de unde deriva toata nebunia legata de mediere ? De ce nu sunt avocatii impacati cu medierea ? In principiu, oricat de multe argumente ar fi servite pe tava, toate se reduc la o teama, sa-i spunem, o frica pornita de la ciolan. Toti au impresia, sub o forma sau alta, ca vor fi lasati cu ochii in soare daca mediatorii ies in piata.

Vechea meteahna intre profesii. Asa de tipica mentalului romanesc incat ne apuca instantaneu durerea de cap. Sa ne ducem la doctor sau la asistent mai intai ? Sau, chiar de vrem la doctor, apare asistenta pe felie. Ce sa facem ? Eu zic sa ne razboim asa cum o facem de la Revolutia din 89 incoace. Cu pathos si cat mai putina putinta logica.

Sa ne gandim la mitologia lui Procust. Ce facea cu oaspetii care nu se incadrau in patul sau de arama ? Pai, daca erau mai scunzi, ii lungea. Iar daca erau mai inalti, atunci le taia capul, sau picioarele. Vreau sa pastram aceasta imagine si sa ne gandim la mediere. Ce incearca mediatorul sa faca in esenta ? Sa aduca la medie, adica sa gaseasca linia mediana. Cam ceea ce incerca si Procust. Insa, ca orice beneficiu sa reuseasca, trebuie stabilite niste costuri. Si dupa cum bine stim, mai ales in ziua de azi, omul nu este dispus sa renunte. Nu vrea sa-i fie taiat capul, nici sa fie lungit. Mai ales cand vorbim de postmodernism.

Ideea este ca medierea din start isi da o ispita greu de dus. Prin insasi menirea ei nu poate atinge tintele ideale. Si atunci intra in rol avocatura, care preia fraiele si duce mai departe ceea ce poate fi dus. Medierea nu face decat sa fixeze campul tematic al problemei, sa astearna terenul, sa fixeze ceea ce poate fi fixat. Daca lucrurile nu sunt batute in cuie, atunci mergem mai departe.

Avocatura, chiar daca suna scrupulos, nu are decat de castigat din implementarea medierii. Atat pragmatic, pentru ca actele vor fi deja configurate, iar traseele argumentative conturate, cat si ideal, pentru ca totul se va implini in acest fel. Roata juridica va fi fost astfel pusa la lucru. Totodata, in masura in care medierea isi va gasi rostul ei pe piata, si avocatii cu adevarat importanti, buni, vor putea sa dea ceea ce au mai bun de dat. Practic, medierea il va scoate din scena pe avocatul care traieste din siretlicurile viciilor de procedura. In fond, un avocat trebuie sa arate pe scena ce poate sa faca. Nu in abscons, acolo unde pune un timbru invers, sau scrie o data de nastere gresita.

Deci, oricat de aprigi am fi, medierea da privilegiul avocatilor sa iasa din anonimat si sa lupte cu adevarat pentru propria lor menire. Nu vreau sa cred ca, asa cum spunea un individ, doi romani nu pot da mana. Vreau sa cred ca medierea si avocatura merg mana in mana in spiritul dreptatii. Si daca nu iese pe cale amiabila, atunci mergem in instanta!

Tina Paraschiv

Medierea presupune respect !

Medierea presupune respect !

Istoria medierii este lungă şi bogată. Întâlnim medierea în culturi şi ţări diferite, în toate sectoarele de interactiune socială: educaţie, religie, relaţii angajatori-angajaţi, sisteme juridice, drept penal, familie, mediu înconjurător, comunităţi, cartiere şi toate nivelurile de guvernare.
Prin adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a fost deschisă calea către soluţionarea extrajudiciară a numeroase cauze civile, penale sau comerciale, punând accent pe interesele părţilor şi nu atât pe aspectele juridice ale conflictului.
Alegerea medierii pentru identificarea de soluţii în interesul tuturor părţilor prezintă o serie de avantaje:
- prin mediere părţile pot ajunge la soluţii care să răspundă nevoilor lor reale, participând nemijlocit, cu deplină putere de decizie asupra finalităţii conflictului;
- soluţia negociată într-o şedinţa de mediere este convenabilă pentru toţi cei implicaţi, afectaţi sau interesaţi în conflict;
- apelând la mediere se reduc substanţial cheltuielile de judecată (taxe de timbru, onorarii avocaţi şi experţi etc.);
- alegând medierea se economiseşte timp şi se evita stresul generat de un litigiu derulat în sala de judecată, precum şi expunerea publică a problemelor personale cu care se confruntă părţile;
- medierea ajută la degrevarea instanţelor judecătoreşti de numeroase cauze care pot fi soluţionate satisfăcător chiar de părţi, în interesul lor, prin intervenţia unui mediator;
Medierea reprezintă, aşadar, o modalitate alternativă şi facultativă de rezolvare a conflictelor; medierea este o procedură voluntară şi confidenţială; medierea implică intervenţia mediatorului care facilitează comunicarea între părţi, care este neutru şi imparţial şi ajută părţile să găseascăo soluţie reciproc acceptată.
Prin mediere se pot rezolva conflicte generate de: relaţiile de familie, raporturile comerciale, raporturile locative, de vecinătate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligaţiilor contractuale. Medierea poate fi de asemenea rezolvarea pentru conflictele izbucnite în şcoli (profesori – elevi – părinţi), în organizaţii (angajaţi – angajatori), în trafic şi în orice alte locuri publice.
Deşi obiectivul medierii este rezolvarea stărilor conflictuale, distincţia majoră cu care operează această metodă este ca prin mediere se caută să se ajungă la un acord cu implicarea părţilor care vor şi susţine apoi soluţia.
Medierea este arta prin care o persoană specializată în mediere, intitulată mediator, transformă un conflict într-o înţelegere. Pare simplu şi în acelaşi timp complicat. Mediatorul ajută părţile aflate în conflict să genereze opţiuni, le face să înţeleagă că au posibilitatea să aleagă între aceste opţiuni pornind de la ideea că fiecare personă are un punct de vedere diferit.
Mediatorii nu au puteri formale asupra rezultatelor negocierii şi nu pot rezolvă conflictul său impune singuri o soluţie. În schimb, eficienţa lor vine din abilitatea de a se întalni în mod individual cu părţile, de a asigura o înţelegere a problemelor aflate în disputa, de a identifica zonele de compromis posibil pentru fiecare parte şi de a încuraja părţile să facă compromisuri pentru atingerea unui acord.
CINE SUNT MEDIATORII ? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:
- Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în procedura de mediere;
- Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;
- Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.
Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.
PROCEDURA MEDIERII.
- Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.
- Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât înainte de a ajunge la instanţă, cât şi în cursul judecării cauzei.
- Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă, arbitraj, etc.
- Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariu convenit cu părţile.
- Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
- Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul să asiste părţile şi să le sprijine în demersul lor comun de soluţionare a conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în mediere.
- Drepturile părţilor.
- Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.
- Părţile au dreptul, în cursul medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.
- Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.
- Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;
- Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.
- Părţile au dreptul să încheie o înţelegere, fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice.
- Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public, în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.
MEDIEREA ÎN MATERIE CIVILĂ În cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi. La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, instanţa, la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi poate dispune restituirea taxei de timbru.
MEDIEREA ÎN MATERIE PENALĂ Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre părţi, aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată, cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.
DIFERENŢA DINTRE MEDIERE ŞI ALTE FORME DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR.
- Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu soluţionează litigiul, ci asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.
- Diferenţa dintre mediere şi conciliere . În cazul concilierii părţile negociază între ele modalitatea de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociază între ele, însă asistate de un mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi.
Tina Paraschiv