Comunicat de presă, Consiliul de Mediere, București, 03 martie 2020

Comunicat de presă, Consiliul de Mediere, București, 03 martie 2020

Pentru o corectă informare a opiniei publice cu privire la subiectul Deciziei ÎCCJ Nr. 33/9 12.2019 publicată în Monitorul Oficial al României sub Nr. 144/24 februarie 2020, Consiliul de Mediere face următoarele precizări:

La mediator, soții pot apela fie pentru încercarea stingerii conflictului dintre ei – prin împăcare, fie în vederea convenirii asupra modalității de desfacere a căsătoriei și rezolvării aspectelor accesorii acesteia:

- modalitatea exercitării drepturilor părintești;

- legăturile personale cu minorii;

- programul de vizită al minorilor;

- numele purtat de soți după divorț;

- partajul bunurilor comune;

- stabilirea locuinței/domiciliului minorilor;

- contribuția părinților privind creșterea și educarea minorilor;

- alte drepturi de care părțile pot dispune, etc. (Pct. 5,7, 19 și 26 din Deciziei ÎCCJ Nr. 33/9 12.2019)

Tina Paraschiv

https://juristcons.com

03.03.2020

Se mai poate divorța prin mediator în urma Deciziei nr. 33/2019 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 144 din 24 februarie 2020?

Se mai poate divorța prin mediator în urma Deciziei nr. 33/2019 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 144 din 24 februarie 2020?

Răspunsul scurt, la această întrebare, este DA.

Cetățenii români, care aleg să beneficieze de serviciile de mediere, în vederea stabilirii condițiilor desfacerii căsătoriei, pot angaja cu încredere un mediator, în aceleași condiții existente de la apariția Legii 192/2006 privind exercitarea profesiei de mediator.
Din punctul de vederea al beneficiarului serviciilor de mediere nimic nu s-a schimbat.

Decizia nr. 33/2019 pronunțată de ICCJ schimbă, sau, mai corect spus, stabilește o practică unitară, cu privire la cererea, care însoțește documentele rezultate din procedura de mediere, adresată instanței de judecată, pentru a lua act de înțelegerea părților și a emite o sentință în acest sens.

Până la apariția Deciziei nr. 33/2019, acordul de mediere, prin care părțile conveneau cu privire la desfacerea căsătoriei și a aspectelor accesorii divorțului, era înaintat instanței însoțit de cereri diferite. O parte din colegi apreciau că este necesară o cerere în baza art 374 NCC, care stabilește divorțul prin acordul soților pe cale judiciară, iar alții o cerere în baza 63 alin. (1) și (3) din Legea nr. 192/2006 care reglementează condițiile de consfințire a unui acord de mediere. În egală măsură și judecătorii, în funcție de interpretarea personală a legii, admiteau sau nu o cerere sau alta din cele precizate.

Ce spune, de fapt, Decizia nr. 33/2019 a ICCJ publicată în M.O. nr. 144 din 24 februarie 2020?

Decizia nr. 33/2019 spune că, de acum înainte, pentru divorțul prin mediator, nu mai depunem cereri de consfințire a acordului de mediere, ci cereri de divorț prin acordul părților pe care judiciară, acord obținut în urma medierii și consemnat în acordul de mediere anexat, conform exigențelor art. 374NCC.

Și atunci de unde a pornit această dezinformare?

Fără a suspecta pe cineva de neștiință sau de intenții necurate, mai multe publicații juridice, publică numai jumătate de adevăr, în care se face vorbire despre ”imposibilitatea instanței de a consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei ”, lăsând să se înțeleagă că medierea este, cumva, lipsită de condiții de legalitate și că acordul de mediere nu mai poate fi supus niciunei alte proceduri juridice pentru a conduce la concretizarea juridică a acordului de voință exprimat de părți în procedura de mediere. De aici până la tabloidele care publică titluri mari în care spun că ”Divorțul la mediator a fost interzis” mai este doar un pas. Insist să cred că este vorba doar despre o eroare.

Toată lumea a publicat doar considerentele personale despre Decizia nr. 33/2019 a ICCJ fără să publice și conținutul deciziei. În spațiul on-line, în afară de Monitorul Oficial, doar aici mai poate fi găsită decizia pentru a putea fi citită în integralitate.

Divorțul prin mediator a fost interzis?

Răspunsul corect este NU.
Medierea este o etapă importantă în dinamica divorțului și are avantaje de necontestat. ” Unele state U.E. au o legislație sau norme procedurale cuprinzătoare cu privire la mediere. În altele, organismele legislative au arătat prea puțin interes pentru reglementarea medierii. Cu toate acestea, există state membre care au o cultură solidă a medierii, care se bazează în principal pe auto reglementare”.

În loc de concluzii, despre utilitatea medierii, am să-l citez pe judecătorul Cristi Danilet: ”Atunci, cei doi adulți, în loc să meargă la un psiholog să își rezolve problemele de adulți sau la un mediator să rezolve amiabil problemele de foști soți, apelează la judecător. Desigur, unii se vor duce mai întâi la un avocat, care le va spune în față: ”Asta nu cerem, ca instanță nu va da” sau ”Așa e practica, o să vă vedeți copilul la două weekend-uri”.
Revin: cei doi ajung la judecător. Care se uită în dosar, vede iar ”doi nebuni care se luptă pentru copil” si le dă termen în funcție de încărcătură, de vacanță, apoi vin termene peste termene, o ordonanță președințială se soluționează în minim jumătate de an, un proces pe fond durează câțiva ani buni, soluția este motivată când se poate…

Ah, dar judecătorul nu poate împăca precum mediatorul, ci doar transa…
El nu unește ca primarul, ci doar desparte și împarte …
Paradoxul este că astfel de cazuri se soluționează la Judecătorie, unde sunt cei mai tineri magistrați: în vârstă de 24-25 de ani, fără a fi ei încă căsătoriți sau fără a avea copii, ei trebuie să decidă cu privire la trei destine. Legal, ar trebui să decidă în funcție de interesul superior al copilului. Practic, vor decide la care proprietar se va duce lucrul, după care vor limita dreptul celuilalt de a decide accesul la lucru că ”așa se face” – nu se are în vedere că s-a schimbat radical legislația de 5 ani de zile, că nu mai există „încredințare ”, ci ”autoritate părintească comună ” („ce prostie mai e și asta, autoritate părintească comună?”, „cum să aibă copiii două case?!”) sau că din octombrie 2013 avem criterii clare de stabilire a domiciliului copilului și sancțiuni pecuniare pentru cel care nu permite accesul celuilalt părinte la copil. Vor întreba formal copilul ”Părinții tăi au decis să se despartă, tu cu cine vrei să rămâi?”, încălcând toate recomandările posibile și năruind lumea acelui copil care are nevoie de amândoi părinții, dar care brusc este pus în situația de a decide între părintele cu care a venit de mânuță la instanță să stea de vorba cu doamna judecătoare și părintele celălalt pe care l-a văzut plângând printre uși.”

Tina Paraschiv

https://www.juristcons.com

24.02.2020

Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator
Text publicat în M.Of. al României.
În vigoare de la 29 iulie 2019

Art. I – Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins:
Art. 2.
(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, își pot soluționa conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței de judecată.
(2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părțile au parcurs doar ședința de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părți refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței și nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 601."
2. La articolul 2, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alineatele (2
1)-(24), cu următorul cuprins:
" (21) Prin excepție de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită și prin depunerea la dosarul cauzei a procesului- verbal de neprezentare a uneia dintre părți, întocmit de mediator, numai în situația în care se probează primirea invitației la mediere de către pârât.
(2
2) Ședința de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, analizează conflictul și prezintă părților avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informațiile necesare în scopul de a ajuta și determina părțile, ca în deplin acord și cunoștință de cauză, să accepte rezolvarea neînțelegerilor dintre ele prin mediere.
(23) Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării ședinței de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părțile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părților implicate.
(2
4) Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părțile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere și va cuprinde în conținutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părții care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condițiile probării primirii invitației."
3. La articolul 2, după alineatul (5) se introduc șase noi alineate, alineatele (6)-(11), cu următorul cuprins:
" (6) Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
(7) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor.
(8) În litigiile dintre consumatori și comercianți în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.
(9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(10) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.
(11) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte."
4. La articolul 12 alineatul (2), după litera h se introduc patru noi litere, literele i)-l), cu următorul cuprins:
i) corpul profesional al mediatorilor județean din care face parte;
j) formarea profesională continuă;
k) denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator;
l) date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-mail)."
5. La articolul 17, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Consiliul de mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentei legi, ale regulamentului său de organizare și funcționare și ale Statutului profesiei de mediator."
6. La articolul 18, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
(1
1) Consiliul de mediere înființează Institutul de formare continuă, în vederea creșterii calității pregătirii profesionale continue a mediatorilor autorizați."
7. Articolul 24 se modifică și va avea următorul cuprins:
" Art.24.
(1) Mediatorii se pot constitui în asociații profesionale locale și naționale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale și protejarea statutelor, și pot adera la asociații profesionale internaționale în condițiile legii.
(2) Totalitatea mediatorilor autorizați de către Consiliul de mediere constituie Corpul profesional al mediatorilor din România (CPMR).
(3) Corpul profesional al mediatorilor din fiecare județ (CPMJ), respectiv din municipiul București (CPMB) este constituit din toți mediatorii care au sediul profesional principal/secundar înregistrat în județul respectiv sau în municipiul București.
(4) CPMR va avea un reprezentant în relația cu sistemul judiciar la nivelul fiecărei curți de apel din România.
(5) Organizarea și funcționarea CPMR în structuri județene și pe lângă curți de apel se vor face conform Statutului profesiei de mediator."
8. La articolul 38, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
f) neplata taxelor profesionale constituie abatere disciplinară și se sancționează conform statutului profesional."
9. La articolul 41, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
" Art. 41.
(1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancțiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă."
10. La articolul 58, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților."
11. La articolul 58, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) și (22), cu următorul cuprins:
(21) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu.
(22) În situația menționată la alin. (21) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare."
12. La articolul 58, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
" (7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele."
13. La articolul 59, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438 - 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."
14. La articolul 59, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (2
1) și (22), cu următorul cuprins:
(2
1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere.
(22) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților."
15. La articolul 60
2, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
" Art. 602
(1) Etapa de informare și analiza de conflict din cadrul procedurii de mediere, incluzând și formalitățile pentru convocarea părților, nu pot depăși 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător."
16. La articolul 61, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) și (4), cu următorul cuprins:
"
(3) În cazurile prevăzute la art. 60
1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc.
(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluție, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primul termen de judecată niciuna dintre părți nu comunică instanței dovada prevăzută la alin. (2), instanța va solicita părților depunerea acesteia până la primul termen de judecată."
17. La articolul 63, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
"
(2) Odată cu pronunțarea hotărârii instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată."
18. La articolul 65 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"
(2) Autoritatea tutelară competentă întocmește și eliberează, la cererea mediatorului cu care părțile au încheiat contractul sau la cererea oricăreia dintre părți, raportul de anchetă psihosocială, care este comunicat solicitantului."
19. După articolul 75 se introduce un nou articol, articolul 76, cu următorul cuprins:
" Art. 76. Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile Statutului profesiei de mediator."
Art. II - În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
București, 24 iulie 2019.
Nr. 154.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

29.07.2019

Legea 192 /2006 – Informații de ultimă oră !

Informații de ultimă oră!

Astăzi, 24.04.2019, Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator a fost aprobat prin supunerea la vot în față plenului Camerei Deputaților, Cameră decizională, urmând să fie trimis, spre promulgare, către Președintele României.

Consiliul de Mediere adresează mulțumiri membrilor Camerei Deputaților, care, cu o largă majoritate de voturi, au acordat o șansă reală medierii. De asemenea, gândul nostru de mulțumire se îndreaptă către actuala coaliție – inițiatoarea proiectului de modificare legislativă, care a inclus medierea în lista de priorități ale Statului Român, precum și către toți membrii actualului și fostului Consiliu de Mediere, care alături de colegii mediatori, au depus eforturi conjugate în vederea împlinirii acestui obiectiv.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com
24.04.2019

Acum obligatoriu : Instanța de judecată este obligată să solicite atât reclamantului, cât și pârâtului, dovada că au încercat să-și soluționeze conflictul prin mediere !

Instanța de judecată este obligată să solicite atât reclamantului, cât și pârâtului, dovada că au încercat să-și soluționeze conflictul prin mediere

Un alt mare beneficiu adus de noile modificări legislative privitoare la legea medierii, întărit de Curtea Constituțională a României prin declararea constituționalității textului de lege vizat, este reprezentat de obligația care va cădea de acum înainte în sarcina judecătorului, de a solicita părților să prezinte dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc, în ipoteza în care odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere. Această obligație se va realiza odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată.

Astfel, conform dispozițiilor art. 61 alin. (3) din proiectul de lege adoptat de Parlamentul României:

„(3) În cazurile prevăzute la art. 60 indice 1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât şi pârâtului, să depună dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc”.

De asemenea, conform alineatului (4) al aceluiași articol, se precizează și termenul până la care judecătorul va solicita părților să depună înscrisul doveditor (acordul de mediere sau procesul verbal de închidere a medierii, după caz), respectiv până la primul termen de judecată.

Astfel:

(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluţie, potrivit art. 201 alin. (3) din Codul de procedură civilă, primul termen de judecată, niciuna dintre părţi nu comunică instanţei dovada prevăzută la alin. (2), instanţa va solicita părţilor depunerea acesteia până la primul termen de judecată.”

Dacă până acum, în baza dispozițiilor art. 227 din Legea Nr. 134/2010 (Noul Cod de Procedură Civilă), în sarcina judecătorului revenea obligația de a recomanda părților să încerce soluționarea amiabilă a litigiului, de la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții din Legea 192/2006 judecătorul va fi ținut să solicite părților dovada că au încercat să-și soluționeze disputa prin mediere, dacă o astfel de încercare a avut loc.

Printr-o asemenea măsură, legiuitorul fortifică rolul activ al judecătorului în vederea soluționării cauzei și oferă procedurii de mediere o perspectivă clară în economia soluționării judiciare a cauzelor civile.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Principalele modificări aduse de noile reglementări adoptate de Parlamentul României la Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

Vă prezentăm pe scurt principalele modificări aduse de noile reglementări adoptate de Parlamentul României la Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

În primul rând, modificările legislative adoptate în, 26 iunie 2018, se constituie într-o primă etapă de armonizare a legislației interne cu legislația europeană din domeniul medierii.

I. Sub aspectul beneficiilor obținute de cetățeni / justițiabili:
1. noile dispoziții facilitează accesul cetățenilor la un serviciu calitativ superior și prin faptul că interacțiunea mediator-cetățean este mult mai lesnicioasă prin intermediul structurilor profesionale teritoriale;
2. noile reglementări asigură accesul liber la justiție pentru cetățeni, atât la cea clasică, cât și la cea restaurativă;
3. sunt asigurate și garantate drepturile și libertățile cetățenilor, inclusiv dreptul la o apărare eficientă.

II. Sub aspectul beneficiilor obținute de magistrați, de actul de justiție și de sistemul de justiție din România:
1. în concordanță cu normativele europene, noile reglementări naționale din domeniul medierii ajută la degrevarea instanțelor judecătorești de numărul mare de dosare, astfel fiind eficientizat actul de justiție;
2. este clarificată procedura de trimitere la mediere, astfel fiind mai bine protejat dreptul justițiabililor de a deveni subiecți ai medierii, precum și mai clară practica de urmat de către magistrat, în vederea asigurării respectării legii.

III. Sub aspectul consolidării procedurii de mediere:
1. sunt reglementate cu acuratețe etapele procedurale de urmat în vederea soluționării unei dispute prin mediere;
2. este reglementată încercarea de mediere – procedură regulară pentru cauzele pretabile medierii;
3. acordului de mediere i se conferă putere de titlu în anumite situații strict prevăzute de lege.

IV. Sub aspectul organizării profesiei de mediator:
1. sunt reglementate prevederile Statutului Profesiei de Mediator în ceea ce privește organizarea teritorială a Corpului Profesional;
2. se instituie mentoratul, perioadă atât de utilă pentru mediatorii nou-veniți în profesie;
3. este reglementată, și la acest nivel, înființarea Institutului Național pentru Formarea Continuă a Mediatorilor.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Este bine să cunoașteți și să rețineți !

Este bine să cunoașteți și să rețineți !

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și Consiliul de Mediere (CM) au încheiat un protocol de colaborare în vederea creșterii calitative a nivelului general de pregătire și informare a consumatorilor în domeniul serviciilor financiare non-bancare, cu precădere în materia soluționării alternative a litigiilor/disputelor în afara cadrului instanțelor de judecată.

Conform prevederilor protocolului, specialiștii din ASF și CM vor coopera în toate domeniile de interes comun, prin:

- desfășurarea de prezentări în domeniul financiar non-bancar în cadrul unor conferințe/seminarii organizate de ASF;
- desfășurarea de prezentări în domeniul medierii conflictelor, în cadrul unor conferințe/seminarii organizate de CM;
- implicarea specialiștilor ASF și CM prin inițierea, propunerea, consultarea, redactarea și dezbaterea proiectelor de acte normative care au ca obiect reglementarea activității de soluționare alternativă a litigiilor;
- colaborarea specialiștilor ASF și CM în definirea/elaborarea și susținerea unor programe de formare profesională și de pregătire continuă a mediatorilor specializați pe litigiile din domeniul serviciilor financiare non-bancare apărute în rândul consumatorilor;
- colaborarea specialiștilor ASF și CM în elaborarea de materiale de promovare destinate asociațiilor de consumatori și profesioniștilor/comercianților din sectoarele relevante de business;
- informarea consumatorilor pe criterii de reciprocitate, de către ASF și CM, precum și orientarea corectă a celor care s-au adresat greșit uneia dintre aceste entități, diseminându-se implicit și datele despre existența celorlalte entități de soluționare alternativă a litigiilor, precum și despre obiectul specific de activitate al acestora;
- accesarea prin proiecte comune a fondurilor europene sau a altor surse pentru promovarea metodelor de rezolvare alternativă a disputelor;
- utilizarea mijloacelor de informare în masă atât în comun, cât și separat pentru mediatizarea acțiunilor care formează obiectul prezentului protocol.

Cele două părți vor face schimb de informații statistice în scopul evaluării posibilităților de îmbunătățire a activității lor.
Datele și informațiile se vor transmite la nivel agregat, depersonalizate și vor conține categoriile de informații furnizate de fiecare parte către autoritățile competente, cu respectarea prevederilor OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Confidențialitatea – ședința de mediere presupune confidențialitatea actelor, a discuțiilor, precum și a oricăror acțiuni prevăzute în cadrul procedurii, oferind astfel încredere părților cu privire la conflictul dintre acestea. Justiția statală presupune, de regulă, publicitatea ședințelor de judecată.
Prin excepție există și situații în care ședința este declarată secretă de lege sau de instanța de judecată.

Timp mai scurt privind soluționarea litigiului – în cadrul medierii, timpul soluționării unui conflict depinde doar de părți, implicit și de mediator.
Nu există termene de judecare a cauzei, iar părțile, de comun acord cu mediatorul pot alege o rezolvare cât mai rapidă a conflictului, cu termene după propriul program. O mediere poate dura între 2 și 40 de ore, pe parcursul mai multor zile. Interval de timp foarte lung între termenele stabilite de instanță – conform unui studiu finanțat de UE, timpul pierdut în soluționarea litigiilor în cazul apelării la instanță este în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare pe caz, în lipsa apelării la mediere (în UE).

Costuri reduse – în cazul medierii nu este aplicabilă plata unei taxe de timbru, nu se plătesc avocați și nici nu se administrează expertize sau alte probe, astfel încât costurile aferente unei proceduri de mediere sunt mult mai mici. Costuri mai mari – costurile unui litigiu în instanță implică onorariul avocatului, al taxei de timbru, precum și a expertizelor sau altor probe necesare pe parcursul unui proces. Există și au existat cazuri înregistrate de-a lungul timpului unde valoarea taxei de timbru a ajuns la ordinul miilor și chiar zecilor de mii de euro. După cum am zis anterior, partea financiară implică și costurile juridice suplimentare (pe caz) în cazul lipsei medierii, care variază de la 12.471 de euro la 13.738 de euro.

Flexibilitatea procedurii medierii – medierea este o procedură flexibilă, care le permite părților să-și stabilească propriile reguli de desfășurare a soluționării conflictului, iar ședințele pot să se desfășoare împreună sau separat. Mai mult, timpul scurt de rezolvare a conflictului, alături de confidențialitate și costurile reduse fac ca 80% dintre medieri să ajungă la o finalitate. Cel mai important aspect în procedura medierii este faptul că părțile își găsesc singure soluția cu privire la conflictul existent, astfel având parte de o situație win-win – fiecare are de câștigat.

Rigiditatea instanțelor de judecată – în ceea ce privește dosarul aflat pe rolul instanțelor, acesta se judecă după niște reguli foarte stricte. Procedura este una foarte rigidă, cu termene foarte mari și costuri pe măsură. Mai mult, în cadrul unui proces, soluția este impusă părților de către un judecător, astfel că în aceste cazuri cel puțin una din părți va fi nemulțumită de soluția dată de instanță.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

În ce litigii poate fi aplicată procedura medierii ?

În ce litigii poate fi aplicată procedura medierii ?

În domeniul protecției consumatorilor:
- când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos,
- a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate,
- a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;

În materia dreptului familiei, în cazul neînțelegerilor dintre soți privitoare la:
- continuarea căsătoriei;
- partajul de bunuri comune;
- exercițiul drepturilor părintești;
- stabilirea domiciliului copiilor;
- contribuția părinților la întreținerea copiilor;
- orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
- în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
- în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
- în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
- în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la Registrul Comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999-1018 din Codul de procedură civilă;

COSTURI REDUSE

- Nu există taxă de timbru;
- Nu există onorarii ale avocaților;
- Nu există cheltuieli cu expertize sau martori.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea familială !

Medierea familială

Relațiile de familie sunt complicate, intense și mereu foarte solicitante emoțional. Medierea familială în România are o abordare sistematică a familiei, fiind de cele mai multe ori complementară sistemului judiciar.

Medierea familială este folosită în rezolvarea oricăror probleme familiale: în convenții matrimoniale, continuarea sau desfacerea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, neînțelegeri între diverși membri ai familiei, afaceri de familie sau moșteniri.

Convenția matrimonială,

- este o înțelegere încheiată înainte de căsătorie, în timpul logodnei sau în timpul căsătoriei între viitorii/actualii soți, prin care se schimbă regimul comunității legale cu cel al comunității convenționale,
- prin convenția matrimonială părțile au control și înlătură eventualele suspiciuni, conflicte sau neînțelegeri referitoare la bunurile fiecăruia sau bunurile comune, asupra bunurilor prezente și viitoare, asupra realizării succesiunii, asupra restituirii darurilor primite în timpul logodnei și a oricăror altor aspecte pe care soții sau viitorii soții doresc să le clarifice și stabilească,
- prin convenția matrimonială se poate stabili că soțul supraviețuitor să preia bunuri comune, fără plată, înainte de partajul moștenirii (clauza de preciput),
- în cazul folosirii convenției matrimoniale, realizată prin acord de mediere, în cadrul unui partaj judiciar sau succesoral, părțile pot beneficia de toate avantajele oferite de mediere.

Continuarea sau desfacerea căsătoriei,

- în cazul în care doar unul dintre soți dorește să divorțeze, procesul de mediere poate ajuta părțile să își reconsidere pozițiile astfel încât să găsească și să stabilească un interes comun (continuarea căsătoriei sau divorțul),
- în cazul în care ambii soți doresc desfacerea căsătoriei dar sunt unele dispute legate de numele pe care soții îl vor purta sau de aspecte accesorii divorțului, medierea poate fi opțiunea pentru găsirea unei soluții reciproc convenabilă, eficientă și durabilă.

Citește mai multe despre medierea divorțului pe cale amiabilă aici.

Partajul judiciar,

- pot fi evitate cheltuielile suplimentare cu experții,
- martorii și onorariile avocaților pe perioade lungi de timp,
- ședințele de mediere sunt stabilite în funcție de timpul și programul părților,
- părțile pot fi asistate sau reprezentate de avocat,
- partajul realizat prin acordul de mediere se poate face: prin convenția matrimonială (anterior căsătoriei sau în timpul căsătoriei);
- înaintea, o dată cu sau după pronunțarea divorțului;
- înaintea sau oricând în timpul procesului judecătoresc

Partajul succesoral (moștenirea),

- deschiderea succesiunii și stabilirea cotelor succesorale legale pot fi făcute doar de notarul public sau de instanța judecătorească iar prin acordul de mediere se stabilește modalitatea de partaj sau recunoașterea calității de moștenitor a unor părți care nu sunt moștenitori legali,
- cotele succesorale legale pot fi diferite de modalitatea de partaj pe care părțile o stabilesc prin acordul de mediere,
- avantajele partajului succesoral realizat prin acordul de mediere sunt aceleași cu cele ale partajului judiciar realizat în același mod.

Exercițiul drepturilor părintești,

- în timpul căsătoriei sau/și când părinții locuiesc separat, medierea poate fi folosită în ceea ce privește exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția sau întinderea obligației de întreținere datorată de părinții minorului, acordul pentru deplasarea copilului în țară sau în străinătate. Toate aceste aspecte pot fi rezolvate fără a ajunge în instanță sau la divorț,
- după desfacerea căsătoriei prin acordul de mediere se pot stabili: contribuția părinților la întreținerea copiilor, stabilirea domiciliului copiilor, planul parental, program de vizită, orice alte neînțelegeri care pot apare între părinți în legătură cu exercițiul drepturilor părintești.
Acordul de mediere trebuie încuviințat de instanța de judecată print-o hotărâre de expedient.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com