Se mai poate divorța prin mediator în urma Deciziei nr. 33/2019 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 144 din 24 februarie 2020?

Se mai poate divorța prin mediator în urma Deciziei nr. 33/2019 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 144 din 24 februarie 2020?

Răspunsul scurt, la această întrebare, este DA.

Cetățenii români, care aleg să beneficieze de serviciile de mediere, în vederea stabilirii condițiilor desfacerii căsătoriei, pot angaja cu încredere un mediator, în aceleași condiții existente de la apariția Legii 192/2006 privind exercitarea profesiei de mediator.
Din punctul de vederea al beneficiarului serviciilor de mediere nimic nu s-a schimbat.

Decizia nr. 33/2019 pronunțată de ICCJ schimbă, sau, mai corect spus, stabilește o practică unitară, cu privire la cererea, care însoțește documentele rezultate din procedura de mediere, adresată instanței de judecată, pentru a lua act de înțelegerea părților și a emite o sentință în acest sens.

Până la apariția Deciziei nr. 33/2019, acordul de mediere, prin care părțile conveneau cu privire la desfacerea căsătoriei și a aspectelor accesorii divorțului, era înaintat instanței însoțit de cereri diferite. O parte din colegi apreciau că este necesară o cerere în baza art 374 NCC, care stabilește divorțul prin acordul soților pe cale judiciară, iar alții o cerere în baza 63 alin. (1) și (3) din Legea nr. 192/2006 care reglementează condițiile de consfințire a unui acord de mediere. În egală măsură și judecătorii, în funcție de interpretarea personală a legii, admiteau sau nu o cerere sau alta din cele precizate.

Ce spune, de fapt, Decizia nr. 33/2019 a ICCJ publicată în M.O. nr. 144 din 24 februarie 2020?

Decizia nr. 33/2019 spune că, de acum înainte, pentru divorțul prin mediator, nu mai depunem cereri de consfințire a acordului de mediere, ci cereri de divorț prin acordul părților pe care judiciară, acord obținut în urma medierii și consemnat în acordul de mediere anexat, conform exigențelor art. 374NCC.

Și atunci de unde a pornit această dezinformare?

Fără a suspecta pe cineva de neștiință sau de intenții necurate, mai multe publicații juridice, publică numai jumătate de adevăr, în care se face vorbire despre ”imposibilitatea instanței de a consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei ”, lăsând să se înțeleagă că medierea este, cumva, lipsită de condiții de legalitate și că acordul de mediere nu mai poate fi supus niciunei alte proceduri juridice pentru a conduce la concretizarea juridică a acordului de voință exprimat de părți în procedura de mediere. De aici până la tabloidele care publică titluri mari în care spun că ”Divorțul la mediator a fost interzis” mai este doar un pas. Insist să cred că este vorba doar despre o eroare.

Toată lumea a publicat doar considerentele personale despre Decizia nr. 33/2019 a ICCJ fără să publice și conținutul deciziei. În spațiul on-line, în afară de Monitorul Oficial, doar aici mai poate fi găsită decizia pentru a putea fi citită în integralitate.

Divorțul prin mediator a fost interzis?

Răspunsul corect este NU.
Medierea este o etapă importantă în dinamica divorțului și are avantaje de necontestat. ” Unele state U.E. au o legislație sau norme procedurale cuprinzătoare cu privire la mediere. În altele, organismele legislative au arătat prea puțin interes pentru reglementarea medierii. Cu toate acestea, există state membre care au o cultură solidă a medierii, care se bazează în principal pe auto reglementare”.

În loc de concluzii, despre utilitatea medierii, am să-l citez pe judecătorul Cristi Danilet: ”Atunci, cei doi adulți, în loc să meargă la un psiholog să își rezolve problemele de adulți sau la un mediator să rezolve amiabil problemele de foști soți, apelează la judecător. Desigur, unii se vor duce mai întâi la un avocat, care le va spune în față: ”Asta nu cerem, ca instanță nu va da” sau ”Așa e practica, o să vă vedeți copilul la două weekend-uri”.
Revin: cei doi ajung la judecător. Care se uită în dosar, vede iar ”doi nebuni care se luptă pentru copil” si le dă termen în funcție de încărcătură, de vacanță, apoi vin termene peste termene, o ordonanță președințială se soluționează în minim jumătate de an, un proces pe fond durează câțiva ani buni, soluția este motivată când se poate…

Ah, dar judecătorul nu poate împăca precum mediatorul, ci doar transa…
El nu unește ca primarul, ci doar desparte și împarte …
Paradoxul este că astfel de cazuri se soluționează la Judecătorie, unde sunt cei mai tineri magistrați: în vârstă de 24-25 de ani, fără a fi ei încă căsătoriți sau fără a avea copii, ei trebuie să decidă cu privire la trei destine. Legal, ar trebui să decidă în funcție de interesul superior al copilului. Practic, vor decide la care proprietar se va duce lucrul, după care vor limita dreptul celuilalt de a decide accesul la lucru că ”așa se face” – nu se are în vedere că s-a schimbat radical legislația de 5 ani de zile, că nu mai există „încredințare ”, ci ”autoritate părintească comună ” („ce prostie mai e și asta, autoritate părintească comună?”, „cum să aibă copiii două case?!”) sau că din octombrie 2013 avem criterii clare de stabilire a domiciliului copilului și sancțiuni pecuniare pentru cel care nu permite accesul celuilalt părinte la copil. Vor întreba formal copilul ”Părinții tăi au decis să se despartă, tu cu cine vrei să rămâi?”, încălcând toate recomandările posibile și năruind lumea acelui copil care are nevoie de amândoi părinții, dar care brusc este pus în situația de a decide între părintele cu care a venit de mânuță la instanță să stea de vorba cu doamna judecătoare și părintele celălalt pe care l-a văzut plângând printre uși.”

Tina Paraschiv

https://www.juristcons.com

24.02.2020

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?
Sedinţa de informare privind medierea a devenit obligatorie de câteva luni, însă continuă să ridice o serie de probleme în practică. Astfel, una dintre situaţiile cu care mediatorii se confruntă se referă la pierderea obiectului şedinţei de informare: ce paşi trebuie urmaţi atunci când conflictul dintre părţi s-a stins înainte ca acestea să se prezinte la şedinţa de informare programată deja ? La această întrebare raspund eu Tina Paraschiv şi specialiştii în materie.
Medierea reprezinta modalitatea de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unui mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor. Practic, in situatia existentei unui conflict in care sunt implicate doua sau mai multe parti, mediatorul va efectua sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, aceasta fiind si o procedura obligatorie incepand cu 15 februarie 2013.
Desi au trecut aproape 4 luni de la intrarea in vigoare a noilor dispozitii in domeniu, controversele nu au incetat sa apara, mediatorii intalnind numeroase probleme in practica. Astfel, una dintre cele mai des intalnite situatii este : ce se intampla atunci cand se pierde obiectul sedintei de informare ?
Mai exact, care este calea de urmat in cazul in care conflictul dintre parti s-a stins inainte ca acestea sa se prezinte la sedinta de informare programata deja ? acest lucru depinde de la caz la caz: “Este foarte important de clarificat daca stingerea conflictului dintre parti inseamna ca partile au tranzactionat asupra obiectului disputei lor sau daca, doar pentru moment, au renuntat la diferend”.
Totusi, continui sa explic, daca nu mai exista conflict, nici sedinta de informare cu privire la posibilitatea medierii acestuia nu mai poate exista, intrucat informarea se face pentru fiecare situatie conflictuala individual determinata. “In opinia mea, aceasta a fost vointa legiuitorului, cu atat mai mult cu cat in practica putem vorbi cel mult de spete silimare, nu identice. Asadar, nu putem avea in vedere o informare generala cu privire la mediere, ci aceasta trebuie realizata pentru fiecare caz in parte, iar obiectul acesteia trebuie sa fie actual”, mentioneaza specialistul.
Acest punct de vedere il sustine si alti Avocati si Mediatori titulari: “In ipoteza in care partile si-au solutionat conflictul inainte de parcurgerea procedurii de informare, apreciez ca sedinta de informare cu privire la avantajele medierii in vederea solutionarii conflictului nu va mai avea loc“.
Mai mult, precizez ca legea nu impune obligatii specifice pentru mediator in situatia in care partile nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare pentru ca au ajuns deja la un acord, anterior sedintei mentionate sau din orice alt motiv.
Se emite proces-verbal chiar daca s-a pierdut obiectul sedintei de informare?
In cazul in care conflictul dintre parti s-a stins, sedinta de informare nu va mai avea loc, dupa cum am aratat mai sus. Totusi, in aceasta situatie, se poate pune o alta intrebare: se emite un proces verbal distinct pentru solicitant, pentru situatiile in care conflictul ar putea reaparea ?
Conform dispozitiilor in vigoare la acest moment, in cazul in care s-a putut efectua informarea in conditiile legii, mediatorul va elibera partilor un Certificat de informare. In schimb, in situatia in care, indiferent de motiv, informarea este imposibil de finalizat, mediatorul va elibera un proces-verbal in care va detalia cauzele care au dus la nerealizarea acesteia.
“Asadar, apreciez ca <> nu poate avea aplicabilitate intrucat obiectul cererii de informare asupra medierii nu este nici actual si nici determinat”, si adaug ca oricum procesul verbal pe care il poate elibera mediatorul contine mentiuni cu privire la motivele privind nerealizarea informarii partilor.
Totodata, dupa cum am explicat legea medierii impune mediatorului sa tina o arhiva a activitatii sale, astfel ca mediatorul oricum trebuie sa incheie un proces verbal in cuprinsul caruia sa precizeze motivul pentru care nu s-a facut informarea partilor. “Acest proces verbal, care are rolul de a clarifica motivul pentru care sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu a avut loc, va ramane la arhiva mediatorului, dar nu va putea fi folosit in fata instantei de judecata, in cazul in care conflictul reizbucneste intre parti“.
Atentie! Certificatul de informare sau, dupa caz, procesul verbal eliberat de mediator fac dovada parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, insa nu constituie titluri executorii in baza carora debitorul sa poata fi fortat sa-si execute obligatiile asumate, iar participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce face obiectul litigiului, respectiv nu intrerupe cursul prescriptiei.
Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care refuza sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, vor fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv

Este mediatorul dușmanul avocatului ?

Este mediatorul dușmanul avocatului?

Am citit, recent, o sumedenie de articole in care mediatorii erau pusi la zid de avocati. Am crezut ca mi se pare, ca nu vad eu bine, dar dupa ce am vorbit personal cu niste avocati, am ajuns la concluzia ca lucrurile nu stau tocmai bine intre cele doua parti. Probabil ca au nevoie sa fie mediate ! Sau, de ce nu, puse in fata instantei. Asta ar fi tocmai apogeul solutiei.

Insa, de unde deriva toata nebunia legata de mediere ? De ce nu sunt avocatii impacati cu medierea ? In principiu, oricat de multe argumente ar fi servite pe tava, toate se reduc la o teama, sa-i spunem, o frica pornita de la ciolan. Toti au impresia, sub o forma sau alta, ca vor fi lasati cu ochii in soare daca mediatorii ies in piata.

Vechea meteahna intre profesii. Asa de tipica mentalului romanesc incat ne apuca instantaneu durerea de cap. Sa ne ducem la doctor sau la asistent mai intai ? Sau, chiar de vrem la doctor, apare asistenta pe felie. Ce sa facem ? Eu zic sa ne razboim asa cum o facem de la Revolutia din 89 incoace. Cu pathos si cat mai putina putinta logica.

Sa ne gandim la mitologia lui Procust. Ce facea cu oaspetii care nu se incadrau in patul sau de arama ? Pai, daca erau mai scunzi, ii lungea. Iar daca erau mai inalti, atunci le taia capul, sau picioarele. Vreau sa pastram aceasta imagine si sa ne gandim la mediere. Ce incearca mediatorul sa faca in esenta ? Sa aduca la medie, adica sa gaseasca linia mediana. Cam ceea ce incerca si Procust. Insa, ca orice beneficiu sa reuseasca, trebuie stabilite niste costuri. Si dupa cum bine stim, mai ales in ziua de azi, omul nu este dispus sa renunte. Nu vrea sa-i fie taiat capul, nici sa fie lungit. Mai ales cand vorbim de postmodernism.

Ideea este ca medierea din start isi da o ispita greu de dus. Prin insasi menirea ei nu poate atinge tintele ideale. Si atunci intra in rol avocatura, care preia fraiele si duce mai departe ceea ce poate fi dus. Medierea nu face decat sa fixeze campul tematic al problemei, sa astearna terenul, sa fixeze ceea ce poate fi fixat. Daca lucrurile nu sunt batute in cuie, atunci mergem mai departe.

Avocatura, chiar daca suna scrupulos, nu are decat de castigat din implementarea medierii. Atat pragmatic, pentru ca actele vor fi deja configurate, iar traseele argumentative conturate, cat si ideal, pentru ca totul se va implini in acest fel. Roata juridica va fi fost astfel pusa la lucru. Totodata, in masura in care medierea isi va gasi rostul ei pe piata, si avocatii cu adevarat importanti, buni, vor putea sa dea ceea ce au mai bun de dat. Practic, medierea il va scoate din scena pe avocatul care traieste din siretlicurile viciilor de procedura. In fond, un avocat trebuie sa arate pe scena ce poate sa faca. Nu in abscons, acolo unde pune un timbru invers, sau scrie o data de nastere gresita.

Deci, oricat de aprigi am fi, medierea da privilegiul avocatilor sa iasa din anonimat si sa lupte cu adevarat pentru propria lor menire. Nu vreau sa cred ca, asa cum spunea un individ, doi romani nu pot da mana. Vreau sa cred ca medierea si avocatura merg mana in mana in spiritul dreptatii. Si daca nu iese pe cale amiabila, atunci mergem in instanta!

Tina Paraschiv

Reproșurile îngreunează sufletul ! Medierea poate uşura sufletul !

Reproșurile îngreunează sufletul ! Medierea poate uşura sufletul !

Reproșurile îngreunează sufletul. Îl îngreunează atât de tare încât sfârșește prin a se prăbuși și a-ți dărâma întreaga ființă. Medierea este o soluţie !
Atunci când la un oarecare nivel oamenii se îndepărtează, încep să își reproșeze ce și-au zis, ce au făcut unul pentru celălalt, chiar și ce nu și-au zis sau nu și-au făcut. Medierea este o formă de a repara vorbe , fapte necugetate !
Reproșurile sunt ca pietrele: unele mai mici, ca niște cioburi, care odată aruncate julesc sufletul către care sunt îndreptate, rănindu-l ușor. Acele răni superficiale se vindecă însă în timp, lăsând în urmă cicatrici abia vizibile. Dar sunt și acele reproșuri ca niște bolovani imenși care cad peste sufletul celuilalt cu o forță de neoprit, de neanticipat. Cad peste el provocându-i răni adânci pe care nici timpul, nici mediatorii nu reușesc să le închidă sau să le vindece. Rămân acolo, îngreunând sufletul, lăsând o amprentă pentru totdeauna.
Medierea poate fi pansamentul de care avem nevoie ! Nu ezitaţi să mă contactaţi pentru o şedinţă de mediere.
Tina Paraschiv