Este bine să cunoașteți și să rețineți !

Este bine să cunoașteți și să rețineți !

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și Consiliul de Mediere (CM) au încheiat un protocol de colaborare în vederea creșterii calitative a nivelului general de pregătire și informare a consumatorilor în domeniul serviciilor financiare non-bancare, cu precădere în materia soluționării alternative a litigiilor/disputelor în afara cadrului instanțelor de judecată.

Conform prevederilor protocolului, specialiștii din ASF și CM vor coopera în toate domeniile de interes comun, prin:

- desfășurarea de prezentări în domeniul financiar non-bancar în cadrul unor conferințe/seminarii organizate de ASF;
- desfășurarea de prezentări în domeniul medierii conflictelor, în cadrul unor conferințe/seminarii organizate de CM;
- implicarea specialiștilor ASF și CM prin inițierea, propunerea, consultarea, redactarea și dezbaterea proiectelor de acte normative care au ca obiect reglementarea activității de soluționare alternativă a litigiilor;
- colaborarea specialiștilor ASF și CM în definirea/elaborarea și susținerea unor programe de formare profesională și de pregătire continuă a mediatorilor specializați pe litigiile din domeniul serviciilor financiare non-bancare apărute în rândul consumatorilor;
- colaborarea specialiștilor ASF și CM în elaborarea de materiale de promovare destinate asociațiilor de consumatori și profesioniștilor/comercianților din sectoarele relevante de business;
- informarea consumatorilor pe criterii de reciprocitate, de către ASF și CM, precum și orientarea corectă a celor care s-au adresat greșit uneia dintre aceste entități, diseminându-se implicit și datele despre existența celorlalte entități de soluționare alternativă a litigiilor, precum și despre obiectul specific de activitate al acestora;
- accesarea prin proiecte comune a fondurilor europene sau a altor surse pentru promovarea metodelor de rezolvare alternativă a disputelor;
- utilizarea mijloacelor de informare în masă atât în comun, cât și separat pentru mediatizarea acțiunilor care formează obiectul prezentului protocol.

Cele două părți vor face schimb de informații statistice în scopul evaluării posibilităților de îmbunătățire a activității lor.
Datele și informațiile se vor transmite la nivel agregat, depersonalizate și vor conține categoriile de informații furnizate de fiecare parte către autoritățile competente, cu respectarea prevederilor OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Confidențialitatea – ședința de mediere presupune confidențialitatea actelor, a discuțiilor, precum și a oricăror acțiuni prevăzute în cadrul procedurii, oferind astfel încredere părților cu privire la conflictul dintre acestea. Justiția statală presupune, de regulă, publicitatea ședințelor de judecată.
Prin excepție există și situații în care ședința este declarată secretă de lege sau de instanța de judecată.

Timp mai scurt privind soluționarea litigiului – în cadrul medierii, timpul soluționării unui conflict depinde doar de părți, implicit și de mediator.
Nu există termene de judecare a cauzei, iar părțile, de comun acord cu mediatorul pot alege o rezolvare cât mai rapidă a conflictului, cu termene după propriul program. O mediere poate dura între 2 și 40 de ore, pe parcursul mai multor zile. Interval de timp foarte lung între termenele stabilite de instanță – conform unui studiu finanțat de UE, timpul pierdut în soluționarea litigiilor în cazul apelării la instanță este în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare pe caz, în lipsa apelării la mediere (în UE).

Costuri reduse – în cazul medierii nu este aplicabilă plata unei taxe de timbru, nu se plătesc avocați și nici nu se administrează expertize sau alte probe, astfel încât costurile aferente unei proceduri de mediere sunt mult mai mici. Costuri mai mari – costurile unui litigiu în instanță implică onorariul avocatului, al taxei de timbru, precum și a expertizelor sau altor probe necesare pe parcursul unui proces. Există și au existat cazuri înregistrate de-a lungul timpului unde valoarea taxei de timbru a ajuns la ordinul miilor și chiar zecilor de mii de euro. După cum am zis anterior, partea financiară implică și costurile juridice suplimentare (pe caz) în cazul lipsei medierii, care variază de la 12.471 de euro la 13.738 de euro.

Flexibilitatea procedurii medierii – medierea este o procedură flexibilă, care le permite părților să-și stabilească propriile reguli de desfășurare a soluționării conflictului, iar ședințele pot să se desfășoare împreună sau separat. Mai mult, timpul scurt de rezolvare a conflictului, alături de confidențialitate și costurile reduse fac ca 80% dintre medieri să ajungă la o finalitate. Cel mai important aspect în procedura medierii este faptul că părțile își găsesc singure soluția cu privire la conflictul existent, astfel având parte de o situație win-win – fiecare are de câștigat.

Rigiditatea instanțelor de judecată – în ceea ce privește dosarul aflat pe rolul instanțelor, acesta se judecă după niște reguli foarte stricte. Procedura este una foarte rigidă, cu termene foarte mari și costuri pe măsură. Mai mult, în cadrul unui proces, soluția este impusă părților de către un judecător, astfel că în aceste cazuri cel puțin una din părți va fi nemulțumită de soluția dată de instanță.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

În ce litigii poate fi aplicată procedura medierii ?

În ce litigii poate fi aplicată procedura medierii ?

În domeniul protecției consumatorilor:
- când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos,
- a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate,
- a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;

În materia dreptului familiei, în cazul neînțelegerilor dintre soți privitoare la:
- continuarea căsătoriei;
- partajul de bunuri comune;
- exercițiul drepturilor părintești;
- stabilirea domiciliului copiilor;
- contribuția părinților la întreținerea copiilor;
- orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
- în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
- în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
- în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
- în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la Registrul Comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999-1018 din Codul de procedură civilă;

COSTURI REDUSE

- Nu există taxă de timbru;
- Nu există onorarii ale avocaților;
- Nu există cheltuieli cu expertize sau martori.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea familială !

Medierea familială

Relațiile de familie sunt complicate, intense și mereu foarte solicitante emoțional. Medierea familială în România are o abordare sistematică a familiei, fiind de cele mai multe ori complementară sistemului judiciar.

Medierea familială este folosită în rezolvarea oricăror probleme familiale: în convenții matrimoniale, continuarea sau desfacerea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, neînțelegeri între diverși membri ai familiei, afaceri de familie sau moșteniri.

Convenția matrimonială,

- este o înțelegere încheiată înainte de căsătorie, în timpul logodnei sau în timpul căsătoriei între viitorii/actualii soți, prin care se schimbă regimul comunității legale cu cel al comunității convenționale,
- prin convenția matrimonială părțile au control și înlătură eventualele suspiciuni, conflicte sau neînțelegeri referitoare la bunurile fiecăruia sau bunurile comune, asupra bunurilor prezente și viitoare, asupra realizării succesiunii, asupra restituirii darurilor primite în timpul logodnei și a oricăror altor aspecte pe care soții sau viitorii soții doresc să le clarifice și stabilească,
- prin convenția matrimonială se poate stabili că soțul supraviețuitor să preia bunuri comune, fără plată, înainte de partajul moștenirii (clauza de preciput),
- în cazul folosirii convenției matrimoniale, realizată prin acord de mediere, în cadrul unui partaj judiciar sau succesoral, părțile pot beneficia de toate avantajele oferite de mediere.

Continuarea sau desfacerea căsătoriei,

- în cazul în care doar unul dintre soți dorește să divorțeze, procesul de mediere poate ajuta părțile să își reconsidere pozițiile astfel încât să găsească și să stabilească un interes comun (continuarea căsătoriei sau divorțul),
- în cazul în care ambii soți doresc desfacerea căsătoriei dar sunt unele dispute legate de numele pe care soții îl vor purta sau de aspecte accesorii divorțului, medierea poate fi opțiunea pentru găsirea unei soluții reciproc convenabilă, eficientă și durabilă.

Citește mai multe despre medierea divorțului pe cale amiabilă aici.

Partajul judiciar,

- pot fi evitate cheltuielile suplimentare cu experții,
- martorii și onorariile avocaților pe perioade lungi de timp,
- ședințele de mediere sunt stabilite în funcție de timpul și programul părților,
- părțile pot fi asistate sau reprezentate de avocat,
- partajul realizat prin acordul de mediere se poate face: prin convenția matrimonială (anterior căsătoriei sau în timpul căsătoriei);
- înaintea, o dată cu sau după pronunțarea divorțului;
- înaintea sau oricând în timpul procesului judecătoresc

Partajul succesoral (moștenirea),

- deschiderea succesiunii și stabilirea cotelor succesorale legale pot fi făcute doar de notarul public sau de instanța judecătorească iar prin acordul de mediere se stabilește modalitatea de partaj sau recunoașterea calității de moștenitor a unor părți care nu sunt moștenitori legali,
- cotele succesorale legale pot fi diferite de modalitatea de partaj pe care părțile o stabilesc prin acordul de mediere,
- avantajele partajului succesoral realizat prin acordul de mediere sunt aceleași cu cele ale partajului judiciar realizat în același mod.

Exercițiul drepturilor părintești,

- în timpul căsătoriei sau/și când părinții locuiesc separat, medierea poate fi folosită în ceea ce privește exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția sau întinderea obligației de întreținere datorată de părinții minorului, acordul pentru deplasarea copilului în țară sau în străinătate. Toate aceste aspecte pot fi rezolvate fără a ajunge în instanță sau la divorț,
- după desfacerea căsătoriei prin acordul de mediere se pot stabili: contribuția părinților la întreținerea copiilor, stabilirea domiciliului copiilor, planul parental, program de vizită, orice alte neînțelegeri care pot apare între părinți în legătură cu exercițiul drepturilor părintești.
Acordul de mediere trebuie încuviințat de instanța de judecată print-o hotărâre de expedient.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Taxele de timbru la jumătate în cazul acordului de mediere !

Taxele de timbru la jumătate în cazul acordului de mediere !

După modificările aduse legii medierii de O.U.G. 80/2013, în cazul transferului de proprietate și partajului medierea devine mult mai avantajoasă pentru părți înainte de a apela la instanță deoarece taxele de timbru se înjumătățesc. Pentru restul conflictelor părțile ar trebui să se adreseze instanței și să ajungă la un acord de mediere în timpul procesului judecătoresc ca ulterior, să beneficieze de restituirea, în integralitate, a taxei judiciare de timbru.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea, soluția modernă !

Medierea,

este soluția modernă, foarte avantajoasă și rapidă pentru rezolvarea eficientă a conflictelor/litigiilor dintre două sau mai multe persoane.
Principalele avantaje ale alegerii medierii sunt:

1. Costuri financiare reduse în comparație cu instanțele de judecată. La mediator se plătește doar onorariul dinainte stabilit și convenit împreună cu părțile, în funcție de complexitatea și natura litigiului. În instanță taxa de timbru, costurile cu onorariile avocaților, costurile expertizelor, costurile cu martorii ori materialul probator, se cumulează în sume foarte mari în comparație cu costul unui onorariu pentru un Proces de Mediere. Dacă un onorariu pentru un întreg proces de mediere începe de la 350 de lei pentru fiecare parte din conflict, un proces judiciar costa minim câteva mii de lei.

2. Timp de soluționare a litigiului/disputei redus substanțial. În cadrul procesului de Mediere, în funcție de complexitatea cauzei și disponibilitatea părților, rezolvarea conflictului poate avea loc încă de la prima ședință de mediere. În cauzele mai complexe, în funcție și de disponibilitatea părților, rezolvarea conflictului/litigiului poate avea loc în urma mai multor ședințe stabilite în cursul mai multor săptămâni. Prin comparație, un proces judiciar durează ani buni de zile, incluzând căile de atac.

3. Procedură simplă, informală, privată, comodă și flexibilă. Procedura medierii este o procedură comodă, părțile dispun de conținutul procesului – discuțiile despre conflict și soluții, mediatorul de cadrul procedural. În cadrul medierii părțile aleg “termenul” de comun acord cu mediatorul stabilind data, ora și locul unde se va desfășura medierea (de regulă la biroul mediatorului, iar prin excepție și în alte locații dacă mediatorul și părțile din conflict convin astfel).

4. Lipsa oricărui cost/stres emoțional privind procesul și finalul acestuia. În instanță părțile așteaptă ani de zile pentru o soluție, având nesiguranța că le va fi în favoarea lor, chiar dacă consideră și probează că au dreptate; în toți acești ani își consumă energie și ajung la o stare de stres emoțional privitor la procesul judiciar în derulare. În procesul de mediere fiecare parte este liberă să accepte dialogul, să propună o soluție, să analizeze soluția sa și soluțiile oferite de cealaltă parte, ca împreună să găsească soluția cea mai benefică pentru ambele. Părțile împreună decid și ambele câștigă.

5. Medierea are ca rezultat o soluție de tip WIN WIN, câștig-câștig. În mediere fiecare parte câștigă pentru că soluția – înțelegerea lor va fi acceptată de toate părțile doar dacă va fi mulțumitoare, altfel nu va fi agreată de una din ele. Fiecare parte este libera să decidă dacă o anumită soluție este potrivită, o mulțumește, îi satisface interesele în cauză.

6. Scutiri la plata taxei de timbru pentru consfințirea Acordului de Mediere, și reduceri de 50% în ceea ce privește taxa de timbru pentru consfințirea/încuviințarea Acordului de Mediere de către instanță (emiterea unei Hotărâri de Expedient, în procedură nelitigioasă, în camera de consiliu).

a. Când conflictul a fost mediat fără a exista un proces judiciar în curs(mediere extrajudiciară), pentru cererea de consfințire/încuviințare a Acordului de mediere se va plăti o taxă de timbru judiciar de doar 20 de lei. Atunci când prin Acordul de mediere se realizează un transfer de proprietate ori a altui drept real (vânzare-cumpărare, donație, schimb, compensație, etc ce privesc bunuri imobile), ori Acordul de Mediere privește un partaj/împărțire/ieșire din indiviziune, la această taxă fixă de 20 de lei se adaugă 50% din valoarea taxei de timbru judiciar care ar fi fost plătită în cazul în care conflictul se soluționa printr-un proces judiciar.

b. În cazul consfințirii/încuviințării Acordurilor de mediere ce privesc litigiile de pe rolul instanțelor de judecată, taxele de timbru se returnează părților din orice litigiu(familial, comercial, de muncă, etc), cu excepția Acordurilor de mediere ce privesc transferul drepturilor de proprietate, constituirea de drepturi reale imobiliare, cauze și partaje succesorale.

7. Puterea actului/contractului încheiat la mediator Acordul de Mediere are puterea unei convenții, unui contract, mai precis între părți acordul de mediere are putere de lege, și este viabil, valid și valabil, producând efecte juridice (obligând părțile la respectarea obligațiilor asumate) încă de la semnarea lui. Acordul se poate prezenta la notarul public sau la instanța de judecată pentru a putea fi investit cu putere executorie. În litigiile succesorale și cele care privesc transferul dreptului de proprietate imobiliară Acordul de Mediere se autentifică la notar ori se consfințește de către instanța competentă, sub sancțiunea nulității absolute.

8. Avantajul Confidențialității Procesului (Acesta este și un principiu fundamental al medierii). Întreaga procedura de MEDIERE se desfășoară în baza confidențialității informațiilor și procedurii, acesta fiind un avantaj extraordinar pentru persoanele implicate în cele mai diverse litigii. Avem în vedere, mai ales dar nu numai, relațiile de familie, de muncă, relațiile de afaceri. Toate acestea, dacă ajung să fie soluționate la Mediator vor fi confidențiale. Toate discuțiile care au loc la mediator, în toate fazele procesului de mediere, stau sub egida confidențialității. Toate ședințele de mediere vor avea loc într-un cadru neutru și confidențial. Este un avantaj pentru fiecare parte, comparându-l cu dezavantajul major al procesului judiciar unde ședințele sunt publice și oricine poate vedea și auzi partea și pretențiile sau reclamațiile acesteia fata de pârât, inclusiv reprezentanți ai mass-mediei.

9. Păstrarea relațiilor între părți, unde este posibil și se dorește. Medierea, prin însăși definiția ei este un dialog al părților, un dialog între părți, și între fiecare parte și mediator. Un dialog constructiv, focusat pe soluții, în care mediatorul asistă activ și facilitează părțile să ajungă la rezolvarea reciproc avantajoasă a conflictului. Odată ajuns la un acord în urma medierii, chiar și parțial, asupra conflictului, părțile își îmbunătățesc relațiile avute anterior ivirii conflictului, depășind cu bine situația conflictuală.

10. Prevenirea altor conflicte între părți. Acest avantaj oferă părților posibilitatea ca, prin rezolvarea amiabilă a conflictului dintre ele, să prevină alte conflicte, să le anticipeze, ori sa prevină apariția altor cauze, motive de conflict. Angajamentul unei părți din conflict de a face sau a nu face ceva, poate fi cheia unor noi relații bune pentru viitor.

11. Decizia privind SOLUȚIA aparține exclusiv părților. Nici o persoană terță, nici mediatorul prezent, nici avocatul părții nu poate obliga o parte din mediere să agreeze/ să fie de acord cu o anumită soluție, și nici nu poate impune o anumită soluție părților. Părțile singure însuși decid, care este soluția cea mai eficientă și mai avantajoasă pentru fiecare, și tot ele decid dacă soluțiile propuse și discutate le sunt favorabile ori nu.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv

Medierea penală !

Medierea penală,

Medierea este o instituție procesual penală distinctă de retragerea plângerii ori împăcare (cauza sui-generis conform deciziei ICCJ 9/17.04.2015) și are ca efect înlăturarea răspunderii penale și încetarea procesului penal pentru anumite infracțiuni iar pentru alte infracțiuni poate constitui un element ca procurorul să renunțe la urmărirea penală și să acorde făptuitorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligațiile asumate prin acordul de mediere.

Un acord de mediere încheiat intre părți doar pe latura civilă a procesului penal va stinge orice acțiune pe latura civilă iar, pe latura penală va sta la baza deciziei judecătorului care poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei; amânarea aplicării pedepsei; suspendarea condiționată a executării pedepsei; poate să rețină circumstanțe atenuante având ca efect reducerea pedepsei sau poate să dispună eliberarea condiționată a celui privat de libertate înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Printre infracțiunile în care acordul de mediere înlătură răspunderea penală pot fi:

abandonul de familie (art. 378 – plângere prealabilă)
abuzul de încredere (art. 238 – plângere prealabilă)
abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 – plângere prealabilă)
amenințarea (art. 206 – plângere prealabilă)
asistența și reprezentarea neloială (art. 284 – plângere prealabilă)
agresiunea sexuală (art. 219 – plângere prealabilă)
bancrută simplă (art. 240 – plângere prealabilă)
bancrută frauduloasă (art. 241- plângere prealabilă)
distrugerea (art. 253 alin. 1 și alin. 2 – plângere prealabilă)
divulgarea secretului profesional (art. 227 – plângere prealabilă)
furtul (art. 228 – împăcare)
furtul calificat (art. 229 alin. 1 și alin. 2 –împăcare)
furtul în scop de folosință (art. 230 – împăcare)
furtul săvârșit între membrii de familiei, de către un minor în pagubă tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduită de acesta (art. 231- plângere prealabilă)
gestiunea frauduloasă (art. 242 – plângere prealabilă)
hărțuirea (art. 208 – plângere prealabilă)
hărțuirea sexuală (art. 223 – plângere prealabilă)
însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 – împăcare)
înșelăciunea (art. 244 – împăcare)
înșelăciunea privind asigurările (art. 245 – împăcare)
împiedicarea exercitării libertății religioase (art. 381 -plângere prealabilă)
lovirea sau alte violențe (art. 193 – plângere prealabilă)
nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (art. 379 – plângere prealabilă)
nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 287 alin.1 lit. d și g – plângere prealabilă)
seducția (art. 199 – împăcare)
tulburarea de posesie (art. 256 – plângere prealabilă)
tulburarea folosinței locuinței (art. 320 – împăcare)
violul (art. 218 – plângere prealabilă)
violarea vieții private (art. 226 – plângere prealabilă)
violarea sediului profesional (art. 225 – plângere prealabilă)
violarea secretului corespondenței – (art. 302 alin. 1 – plângere prealabilă)
violarea de domiciliu (art. 224 – plângere prealabilă)
vătămarea corporală din culpă (art. 196 – plângere prealabilă)
violența în familie (art. 199 – împăcare)

Mai trebuie menționat că mediatorii sunt asimilați persoanelor cu atribuții oficiale conform notei interne nr. 59897/20.08.2012 emise de ANP, aceștia putând avea întrevederi cu deținuții ori de câte ori este necesar.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Divorțul la mediator. Legal, discret, eficient – Q.E.D

Divorțul la mediator. Legal, discret, eficient – Q.E.D

Armonizarea permanentă a legislației României cu legislația europeană oferă cetățenilor români o sumă de alternative când este vorba despre desfacerea căsătoriei. Știm cu toții despre divorțul la Oficiul Stării Civile, divorțul la notariat sau clasicul divorț în instanță, dar mai puțin mediatizat este divorțul cu ajutorul unui mediator.
Cadrul legislativ:
– Mediatorul este abilitat, potrivit legii (art. 64, art. 65, art. 66 din Legea nr. 192/2006), să rezolve prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la continuarea căsătoriei și a tuturor celorlalte aspecte ce rezultă din decizia de a pune capăt unei căsnicii:

Art. 64 (1) Pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la:
a) continuarea căsătoriei;
b) partajul de bunuri comune;
c) exercițiul drepturilor părintești;
d) stabilirea domiciliului copiilor;
e) contribuția părinților la întreținerea copiilor;
f) orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(1^1) Acordurile de mediere încheiate de părți, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.
(2) Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.

Art. 65 Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinții să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilității părintești, separația în fapt sau divorțul să nu impieteze asupra creșterii și dezvoltării acestuia.

Art. 66 (1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligențele pentru a verifica dacă între părți există o relație abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situații sunt de natură să influențeze medierea și va decide dacă, în asemenea circumstanțe, soluționarea prin mediere este potrivită.

În urma lecturării textului de lege, înțelegem că orice cuplu poate solicita serviciile unui mediator pentru divorț și că “mediatorul divorțează” la fel cum avocații înființează firme sau ONG-uri sau cum consilierii de proprietate intelectuală protejează mărci.
Fac vorbire despre acest lucru pentru a pune capăt unei polemici în care anumiți filosofi ai medierii înțeleg să se exprime mai mult despre forma decât despre fondul procedurii de divorț, aruncând în spațiul public informații incorecte, atât față de cetățeni, cât și față de procedura de mediere.
Renunțând la a face referire la avantajele incontestabile ale procedurii de divorț cu ajutorul unui mediator, mă simt datoare să explic în detaliu procedura legală a divorțului prin mediere.

Ce înseamnă divorț?
Mergem la Dicționarul Explicativ al Limbii Romane și găsim fix la pagina 312 a ediției din ’89, emisă de Academia Română, definiția:
Divorț: Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. Din latinescul divortium.
Nici nu intru bine în detalii și constat că termenii divorț și ilegal în aceeași frază, în condițiile în care divorț înseamnă desfacere pe cale legală a unei căsătorii, este un nonsens lingvistic, dar, pe care îl putem tolera având în vedere faptul că, de multe ori, obișnuința cu termenii ne poate conduce spre pierderea sensului exact al acestora.
Mergem, mai departe, la latinescul divortium și aflăm din dicționarul latin că: Divortium denotă actul prin care o soție poate părăsi soțul ei, sau prin care soțul poate respinge soția sa.
Interesant este că una dintre modalitățile de divorț în Roma Antică era divortium bona grația, care se traduce prin divorț prin buna înțelegere.
La o primă citire, divorț prin buna înțelegere poate fi considerat divorțul prin acordul soților pe care îl întâlnim în art. 373, art. 374 sau art. 375 din NCC, articole în care nu există nicio referire expresă la mediere. Dacă expresia latină “divortium bona gratia” nu ar fi conținut și termenul” bona”, aș fi fost intru totul de acord. Căutarea sensului corect al ideii juridice ne conduce la Legea nr. 192/2006 care ne ajută să înțelegem că “bona” din expresia latină este ceea ce se poate obține în special cu ajutorul unui mediator:

Art. 65 din Legea nr. 192/2006: “Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinții să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilității părintești, separația în fapt sau divorțul să nu impieteze asupra creșterii și dezvoltării acestuia.

Art. 66 alin. (1) … mediatorul va depune toate diligențele pentru a verifica dacă între părți există o relație abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situații sunt de natură să influențeze medierea…”.
Textul de lege de mai sus îmi întărește convingerea că, în zilele noastre, divortium bona gratia nu poate fi altul decât divorțul cu ajutorul unui mediator.
Nu contest faptul că un divorț se poate obține și cu o înțelegere despre care nu avem întotdeauna garanția că este o bună înțelegere ori cu o înțelegere standard, la notar sau la starea civilă, la fel cum divorțul din culpa, conform art. 379 NCC se poate obține și în baza unei cereri scrise de o grefieră amabilă fără să fie nevoie neapărat de serviciile unui avocat.
Prezența avocatului în cazul divorțului în contradictoriu sau a mediatorului în cazul divorțului prin acordul soților este garanția calității deciziei finale, a faptului că felul în care se desface căsătoria este unul care să ofere liniște pentru tot restul vieții și nu un conflict perpetuu, pe viață, în care înțelegerea este doar despre renunțarea la căsătorie și nu una despre cum se vor raporta foștii soți unul la celălalt după ce nu vor mai fi împreună. La mediator, oamenii conștientizează faptul că pot oricând să renunțe la a mai fi soț și soție, dar nu pot renunța niciodată la a mai fi părinți.

De unde legalitatea divorțului la mediator?

Legalitatea divorțului la mediator vine de la Legea nr. 192/2006

Art. 64: (1^1) Acordurile de mediere încheiate de părți, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.

(2) Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.
Dacă este nevoie, completăm amintind că hotărârea de expedient este o hotărâre a instanței de judecată care consfințește învoiala părților consemnată în acordul de mediere.

Vom intra și mai mult în detalii. Mediatorul desface căsătoria? Nu! Se poate divorța la mediator? Sigur că da! Divorțul este o acțiune care are un început, un parcurs și un sfârșit. Odată cu participarea la ședința de mediere în care se discută condițiile desfacerii căsătoriei ne aflăm în procedura de divorț. Aceasta se continuă cu depunerea documentației la instanța competentă care va emite o hotărâre de expedient, fără ca părțile să fie supuse unui proces.
Divorțul, așa cum am aflat din Dex, este desfacerea pe cale legală a unei căsătorii.
Calea legală de desfacere a căsătoriei poate începe în biroul mediatorului, unde se stabilesc condițiile desfacerii căsătoriei și se continuă prin depunerea unei cereri de desfacerea a căsătoriei însoțită de acordul de mediere care conține condițiile desfacerii căsătoriei la instanța competentă.
Putem spune, fără sa ne fie teamă, că divorțul la mediator este legal și posibil? Categoric da! La ce se referă alin.
(2) al art. 64 din Legea nr. 192/2006 când spune “înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.”?

Putem spune că acțiunea prin care se stabilesc aspectele accesorii divorțului este altceva decât procedura de divorț? Consider că nu! Când ne exprimăm public spunând dacă există divorț la mediator sau nu, avem în vedere aspectele sociale, lingvistice, legale, sau totalitatea acestor aspecte?

Privind problema dintr-un singur unghi, ar însemna că persoanele care pretind că au divorțat de fostul soț să își corecteze exprimarea și să spună că fosta lor căsătorie a fost desfăcută de un judecător și nu ca au divorțat, pentru că legal nu au puterea să divorțeze, ci doar să solicite instanței să pronunțe desfacerea căsătoriei. Însă, desfacerea căsătoriei, înainte de a fi pronunțată, începe cu un act de voință. Iar instanța, oricât de competența ar fi aceasta, nu poate pronunța un divorț fără să ia act de voință cetățeanului consemnată într-un document, oricum s-ar numi acela.

Divortium, spuneam, denotă actul prin care „o soție poate părăsi soțul ei, sau prin care soțul poate respinge soția sa”. Desfacerea căsătoriei se face în fapt și în drept. Odată ce doi oameni nu mai conviețuiesc și convin că vor să pună capăt căsniciei în care nu se mai regăsesc, sunt în plin proces de divorț, fie că au depus sau nu o cerere la un organ competent. Dacă au inspirația să convină la mediator despre felul în care va decurge viața lor după desfacerea căsătoriei, vor avea un avantaj, dar, ce trebuie reținut este că divorțul este o procedură socio-juridică, nu una strict juridică și că aceasta începe odată cu exprimarea de voință, adică din momentul în care separația se produce în fapt sau din momentul în care unul dintre soți se adresează unei autorități cu o cerere în acest sens. Pronunțarea divorțului de către o instanță reprezintă finalizarea divorțului, sfârșitul procedurii de desfacere a căsătoriei, și nu divorțul în sine. Convenirea tuturor aspectelor referitoare la desfacerea căsătoriei în procedura de mediere reprezintă o parte a divorțului, reprezintă faptul că oamenii, stabilind în cadru instituționalizat acele detalii, parcurg o etapă a divorțului, pe scurt, divorțează la mediator.

Există mediatori specializați în divorțuri? Da! Eu sunt unul dintre aceștia – Laura Mădălina Marinela Pîrvan, iar tabloul mediatorilor conține detalii despre tipurile de conflicte în care fiecare mediator intenționează să activeze. Oricând vă puteți alege de pe tablou un mediator din localitatea dumneavoastră specializat în litigii de familie.

De ce există voci care au o părere diferită despre acest subiect?
În lumea avocaților se spune că acolo unde sunt doi juriști sunt trei păreri, iar în lumea mediatorilor oamenii sunt evaluați după interesele pe care aceștia le au. Dar aceasta este o altă discuție.

Interesul meu este să știu că cetățenii au cunoștință despre faptul că divorțul, procedura legală prin care se pune capăt unei căsnicii, poate dura o ședință sau două de mediere, apoi o întâlnire în camera de consiliul, sau o viață întreagă cu certuri, reproșuri, traume și neliniște. Legal, căsătoria se poate termina rapid și în multe modalități. Practic, însă, depinde de felul în care fiecare dintre noi alegem să ni se întâmple acest lucru.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea, soluția eficientă !

Medierea, soluția eficientă
Medierea, o justiție non-judiciară ?

Medierea reprezintă o modalitate modernă și eficientă de soluționare a litigiilor dintre părți pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate imparțialitate și confidențialitate, având liberul consimțământ al părților pentru desfășurarea întregului proces de mediere.

Medierea este un proces structurat, care are loc într-un cadru neutru și confidențial, la biroul mediatorului, din inițiativa părților. Părțile sunt cele care decid dacă își vor soluționa conflictul, litigiul dintre ele, în cadrul unui proces de mediere, la un mediator ales de comun acord.

Pot face obiectul unui proces de mediere conflictele în al căror conținut se află drepturi de care părțile pot dispune în mod liber, prin convenții sau alte forme prevazute de lege. Așadar, medierea poate fi folosită în numeroase conflicte sau litigii. Printre acestea enumeram litigii izvorâte din raporturi civile, raporturi comerciale, raporturi familiale, raporturi penale (se pot media cazurile penale în care retragerea plângerii prealabile sau/și împăcarea părților înlătură răspunderea penală), conflictele școlare, conflictele de malpraxis, conflictele de asigurare, conflictele ce izvorăsc din raporturile de muncă, conflictele din materia protecției consumatorului, proprietății intelectuale.

Nu se pot media conflictele din raporturile administrative, fiscale, cele referitoare la actele emise de autoritățile sau instituțiile statului (plângeri împotriva acestor acte), conflictele a căror conținut constă în drepturi strict personale, și nici orice alt conflict care are în conținut drepturi de care părțile nu pot dispune (prin convenție sau altă formă prevăzută de lege).

În instanță, părțile aduc litigiul în fața judecătorului și acesta în baza unor criterii, rațiuni și legi obiective, având și susținerile și probele părților, judecă cauza, dând dreptate doar uneia dintre părți. Așadar o parte iese perdantă și alta câștigă. Cu toate acestea și partea care câștigă, iese perdantă într-o oarecare măsură dacă ne gândim la timpul și stresul care l-a plătit cu acel proces.

Procesul de mediere este total diferit de procesul judiciar. În cadrul medierii părțile își conduc singuri disputa spre o soluție reciproc convenabilă, avantajoasă și satisfăcătoare. Procesul de mediere se desfășoară într-un câmp de interese și noi, nu de drepturi. Cu toate acestea, chiar dacă câmpul de mediere este un câmp de interese și nevoi, aceasta nu înseamnă că nu respectă drepturile și libertățile părților. Dimpotrivă, interesele și nevoile sunt ghidate de principiile respectării drepturilor fiecărei părți implicate în proces. Fără respectarea acestor drepturi nu se poate vorbi de un proces de mediere. Însă, procesul de mediere nu are în vedere drepturile stricto senso. În cadrul procesului de mediere câmpul spre care focusează părțile și mediatorul este câmpul de dorințe, interese și nevoi ale părților. În mod mai concret, conflictul dintre părți este analizat de mediator împreună și cu implicarea activă și efectivă a ambelor părți, este diagnosticat și, tot în cadrul procesului de mediere, se caută rețeta potrivită pentru că conflictul să înceteze și să se prevină reapariția lui sau a altor conflicte cu cauza conexă.

Analiza conflictului implică analiza intereselor și nevoilor părților deoarece acestea au fost cauze sau factori determinanți ai conflictului, factori de ordin subiectiv și obiectiv. Rețeta este soluția, acordul la care părțile în mod benevol ajung, în urma unui dialog și a unei negocieri în care fiecare parte urmărește să își satisfacă propriile interese și nevoi. Aceasta este posibil deoarece, în cazul unui conflict interesele și nevoile părților sunt diferite, dar nu se exclud și pot fi complementare, astfel acordul este posibil în toate conflictele care pot fi supuse medierii. Dacă vorbim de un proces de drepturi, că cel judiciar, complementareitatea dispare, deoarece legea nu mulțumește și nu dă dreptate niciodată ambelor părți, astfel una dintre ele pierde. În MEDIERE soluția este de tip WIN WIN, ambele părți câștigă și sunt mulțumite, deoarece interesele și nevoile lor au fost atinse într-o măsură mulțumitoare și satisfăcătoare, prin soluția la care au ajuns sub asistența și prin facilitarea mediatorului.

Medierea este o justiție non-judiciară deoarece părțile ajung la o înțelegere în cadrul confidențial și neutru al unui Birou de Mediator. Este o justiție, o dreptate făcută în câmpul intereselor și nevoilor părților, o dreptate bilaterală, ambele părți ale conflictului rămân mulțumite în urma soluției pe care împreună cu mediatorul au găsit-o și agreat-o. Acest câmp al intereselor și nevoilor părților este câmpul de mediere. Iar justiția pe care singure și-o fac părțile în procesul de mediere, cu asistența și prin facilitarea mediatorului, este o justiție de durată care leagă și consolidează relațiile dintre părți, și chiar previne apariția sau escaladarea conflictului dintre părți. De aceea medierea este o justiție non-judiciară care are loc într-un câmp al intereselor și nevoilor părților, în limitele și cu respectarea drepturilor lor. Și este o justiție și prin prisma faptului că conflictul dintre ele încetează, părțile dialoghează din nou, relațiile se reconsolidează; nu este aceasta cea mai mare dovadă de dreptate, de justiție? Îmi vine greu să cred că procesul judiciar face dreptate, tocmai prin prisma faptului că neînțelegerile și conflictul dintre părți escaladează, și creează între ei o adâncitură de ne-refăcut, și astfel o parte, sau chiar și ambele părți rămân cu impresia și sentimentul de ne-dreptate.

În procesul de mediere, mediatorul micșorează această ruptură dintre părți, creează punți de legătură, de dialog între ele, și prin comunicare și deschidere spre un dialog constructiv se ajunge la o soluție a părților, o soluție găsită de aceștia sub asistența și prin facilitarea mediatorului, o înțelegere reciproc mulțumitoare. Cred că aceasta este adevărată justiție și dreptate, când săbiile au fost îngropate și părțile și-au redeschis drumul spre dialog și cooperare.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea unei negocieri comerciale !

Medierea unei negocieri comerciale

Negocierea comercială presupune discutarea prețului, termenelor, condițiilor unui nou contract de prestări servicii ori livrării de bunuri dintre două sau mai multe societăți/companii. Intervenția mediatorului în negocierile dintre societăți este des folosită în alte state, reprezentând și aducând un plus de succes considerabil părților contractante.

Deși ne imaginăm mediatorul ca fiind cel care intervine doar într-un conflict explicit și manifest, posibilitățile de mediere sunt mult mai multe. Mediatorul deși intervine în varii conflicte dintre persoane fizice ori juridice, intervenția sa și oportunitatea intervenției nu survine doar în momentul de “luptă” a părților într-un anumit moment. Mediatorul nu intră în arena relațiilor dintre părți doar atunci când între acestea conflictul escaladează și ajunge până la violențe, uneori chiar fizice. Funcția și rolul mediatorului devin aplicabile și în sfera preventiva a conflictului, cu atât mai benefice cu cât se restabilesc cadrele care evită conflictul.

Conflictul în care este chemat mediatorul trebuie privit lato sensu. Nu doar strict ca pe o luptă acerbă, o bătălie. În fapt într-o bătălie mediatorul nici nu poate interveni. Gravitatea conflictului nu îi permite; ar însemna o încăierare implicarea unui mediator într-o astfel de luptă încă în desfășurare. Astfel, mediatorul intervine ori când lupta este pe cale să înceapă, ori când a început dar nu este intensă și permite încă dialogul, ori când lupta este pe terminate, și părțile au consumat energia fizică-combativă, fiind în impasul unei soluții la diferend și pregătite cât de cât pentru discuții.

Mediatorul este chemat în orice tip de dispută. Orice neînțelegere, orice diferend poate face obiectul unei discuții la mediator, acesta fiind terțul neutru față de situație și interesele incidente, care dă încredere părților aflate într-o anumită problemă. Încrederea în mediator se traduce ulterior medierii într-un acord, într-o înțelegere echitabilă pentru părți, atât timp cât a fost discutată și analizată cu deschidere de către toate părțile contractante, în mod onest și fără negocieri “pe sub masă”.

Medierea în negocierea comercială pune în discuții clauzele contractuale, detalii despre părțile contractante, informații despre afacerile fiecăruia, despre perspectivele fiecărei părți care dorește să se implice în noul contract.
Evident mi se poate spune că pentru acest lucru firmele au juriști și avocați bine pregătiți pentru tranzacționarea contractului. Este foarte adevărat, dar mai adevărat este și faptul că fiecare dintre aceștia luptă și negociază contractul în baza pozițiilor lor, ne luând în considerare decât un maxim profit pentru compania pe care o reprezintă, în detrimentul companiei cu care negociază. Din acest motiv multe negocieri intră în impas, și multe contracte nu se semnează, datorită negocierilor de poziție.

Mai mult, în negocierile directe fiecare parte implicată are suspiciunea unui adversar care vrea să obțină mult mai mult, în detrimentul câștigului său, de aici adversitatea negociatorilor cu efect negativ în procesul de negociere. Prezența unui terț neutru și echidistant echilibrează raportul de forțe și negocierea ar fi astfel una deschisă, liberă, dând posibilitatea fiecărui participant să își exprime punctul de vedere, poziția și propunerea în mod degajat și ferm.

Medierea negocierii comerciale propune părților o negociere principială, pe fondul de interese complementare ale societăților implicate în negocierea unui anume contract. Medierea propune transparența negocierii contractuale, corectitudinea negocierii, echitabilitatea negocierii. Mediatorul este terțul neutru, imparțial și echidistant, care pune la dispoziția părților o procedură transparentă dându-le șansa unor discuții pe fondul relației lor contractuale, actuale sau viitoare.

Cadrul neutru oferit de mediator oferă încredere părților în punctele de vedere negociate, în clauzele negociate, în contract per ansamblu. În medierea comercială ce privește demararea ori continuarea unui contract, părțile și mediatorul fac o analiză atentă a întregii situații, a tuturor aspectelor care ar putea provoca divergențe ulterioare, a clauzelor, a condițiilor concrete și timpilor de executare și implementare a contractului.

Deseori transparența unei negocieri oferă încredere partenerilor de afaceri, încredere ce duce la sustenabilitatea relațiilor contractuale și derularea contractelor în cele mai bune condiții.

Medierea unei negocieri contractuale prezintă, de asemenea, avantajul deschiderii părților spre noi orizonturi de cooperare și colaborare. Medierea deschide astfel noi oportunități pentru parteneri, noi opțiuni de colaborare. În discuțiile din mediere, părțile deși vin pregătite cu anumite clauze/propuneri ori puncte de vedere, apar și se generează noi perspective contractuale.

Acesta este cred eu cel mai mare avantaj al medierii comerciale – deschiderea de noi perspective și lărgirea cadrului de business, avantaj propriu medierii deoarece doar în mediere se face o analiză a situației și a perspectivelor contractului. Această analiză este practic o cercetare amănunțită a situației cu scopul de a sonda aspecte relevante pentru soluții optime.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com