Nu știu care sunt lucrurile de care putem fi cu adevărat siguri în viață. Poate amintirile ?
Nu știu cine sunt oamenii care merită chiar toată încrederea noastră.
Nu știu cum se poate trece peste toate mărunțișurile care te dezamăgesc în timp și care strânse devin un morman de… de ceva greu de purtat în spate.
Nu știu unde se trage linie între a avea bun simț și a pune piciorul în prag.
Nu știu de ce oamenii devin de nerecunoscut uneori.
Nu știu de ce așteptăm să spunem “Îmi pare rău” atunci când greșim. O facem mereu mult prea târziu.
Nu știu de ce ne lăsăm orbiți de un orgoliu care ne micșorează sufletele.
Nu știu când am încetat să fim lipsiţi de griji și când am acumulat atâtea dureri.
Nu știu unde se găsește acum medierea, la ce chioșc și cu ce preț se vinde bunătatea , în cazul în care mai este în stoc.
Nu știu dacă mâinile care se întind către noi vor să ne ajute sau vor doar să ne mai dea o dată brânci fără a apela la mediere .
Nu știu unde a dispărut răbdarea de a asculta unul pe celălalt şi să stingem conflictul.
Nu știu de ce momentele dificile durează mai mult decât cele frumoase.
Nu știu de ce se lasă tăceri apăsătoare, iar cuvintele nu mai sunt de ajuns.
Știu doar că nu mai știm nimic.

Cu toţii am rămas fără certitudini. Mai avem doar speranțe de a remedia.

Ne este teamă să mai avem așteptări. Cu siguranţă aţi rămas de prea multe ori privind în gol, așteptând ceva ce nu s-a ivit niciodată… şi anume “MEDIEREA CONFLICTULUI” …
Tina Paraschiv