Un an de când ședința de informare privind medierea este obligatorie înainte de proces. Care sunt beneficiile aduse justițiabililor ?

Un an de când ședința de informare privind medierea este obligatorie înainte de proces. Care sunt beneficiile aduse justițiabililor?

În 15 februarie 2014 s-a împlinit un an de când s-a introdus obligativitatea justițiabililor de a se informa cu privire la avantajele medierii. ”Cu alte cuvinte, toți ” cei care vor să înceapă un proces pot face acest lucru doar dacă participă, în prealabil, la o ședință de informare privind medierea. În caz contrar, instanța va respinge ca inadmisibile cererile lor de chemare în judecată. Cum a influențat noua procedură mediul juridic în acest an, care sunt avantajele și dezavantajele aduse, dar și care au fost implicațiile pentru justițiabili aflați din materialul următor.

Ședința de informare privind medierea a devenit obligatorie în 15 februarie 2013, dată de la care s-a instituit obligația legală pentru părți că, anterior declanșării unei acțiuni în instanță, să se prezinte la mediator în vederea informării cu privire la posibilitatea soluționării diferendelor pe calea medierii.

Obligativitatea ședinței de informare este prevazută de Legea nr. 115/2012, care stabilește, totodată, cazurile în care trebuie urmată procedura prealabilă instanței de judecată. În plus, documentul prevede că ședința de informare este gratuită: “Pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”. Mai precis, în situația în care ambele părți se prezintă la mediator, acesta nu poate pretinde onorariu pentru activitatea de informare.

Conform dispozițiilor în vigoare, în cazul în care toate părțile sunt prezente, dovada participării la ședința se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. În cazul în care una dintre părți refuză înscris participarea la ședinta de informare ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va întocmi un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei .

După această ședință de informare, urmează fie procedura propriu-zisă de mediere (semnarea acordului de mediere între părți și mediator, urmată de derularea propriu-zisă a procedurii, subiect pe care îl tratez într-un material amplu), fie sesizarea instanței de judecată de către reclamant.

“Introducerea informării este un început și… cam atât!”

Opinia mea este că : “Introducerea informării este un început și… cam atât! Adică ne-am ridicat de jos… și am rămas acolo!”,

Deși a trecut deja un an de când ședința de informare a devenit obligatorie, se simte nevoia unei viziuni și unei strategii noi, care să ducă mai departe acest început al implementării conceptului de mediere în societatea românească: “Mai rămâne de văzut cine și când își va asuma acest demers”.

Potrivit mediatorului, justițiabililor li s-a dat posibilitatea de a fi informați corect, de către specialiști, iar asta ar fi trebuit să constituie un avantaj de care fiecare trebuia să profite, mai ales că este cu caracter gratuit. În schimb, acest avantaj s-a pierdut pe drum.

Menționez “Faptul că reclamantul este ținut să facă dovada invitării părții adverse la informare cu privire la mediere a dus la transformarea acesteia într-o simplă formalitate de eliberare a procesului-verbal, și nu la o conștientizare reală asupra avantajelor procedurii de mediere”.

În mod normal, obligativitatea trebuia să privească ambele părți participante în conflict și, mai mult, să fie obligate să se prezinte împreună la informare, acesta fiind un prim pas către acceptarea unei căi de soluționare amiabilă a disputei lor. Cu toate acestea, solicitanții nu sunt interesați și nici măcar curioși să înțeleagă la ce e bună medierea. “Cred că mai degrabă o percep ca pe un obstacol în drumul lor către instanțele de judecată”.

Din acest motiv, susțin că, este necesară o îndelungată și susținută muncă pentru educarea oamenilor în spiritul comunicării pașnice și acceptării dialogului, deschiderii și obținerii unei soluții convenabile pentru ambele părți.

“Mai mult, oamenii nu au exercițiul deciziei asupra soluțiilor privitoare la interesele proprii, le este teamă să își asume o negociere, o confruntare față în față cu adversarul, și atunci deleagă această răspundere avocatului și respectiv judecătorului”, și mai adaug că: mediatorul are extrem de puțin timp la dispoziție pentru a reuși să îi conecteze pe cei aflați în conflict astfel încât actul medierii să își dovedească eficiența și să își arate roadele.

Un an de la obligativitatea ședinței de informare prin ochii Consiliului de Mediere este exprimată astfel:

Punctele tari și punctele slabe ale ședinței de informare privind medierea sunt:

Consider că beneficiile acestei proceduri sunt pentru societatea românească luată în ansamblu și nu pentru mediul juridic. Prevederea legislativă care a introdus obligativitatea ședinței de informare privind avantajele medierii este doar un pas intermediar până la introducerea obligativității recurgerii la procedura medierii în anumite cazuri de dispute care vor fi atent selecționate de legiuitor în viitor, în acord cu politicile europene în domeniu.

Românii vor ajunge, în timp, să ocolească din ce în ce mai des procedurile judiciare extrem de costisitoare, mari consumatoare de resurse și pline de nesiguranță, soluția instanței fiind impredictibilă, urmând să se orienteze în mod semnificativ către mediere.

Un punct slab al prevederii legislative în discuție este includerea unor nespecialiști ai domeniului în rândul celor care promovează o procedură pe care nu o înțeleg și în care nu cred.

Observ că degrevarea instanțelor de judecată, a scăzut numărul cererilor de chemare în judecată introduse în instanță drept pentru care:

Dacă s-ar realiza aceste deziderate, societatea românească ar avea de câștigat, făcând un pas mare spre normalitate. Iar starea de normalitate presupune rezolvarea disputelor în afara instanței de judecată, prin dialog constructiv. Acest lucru nu s-a realizat, însă, datorită opoziției unei părți importante a mediului juridic, parte direct interesată în menținerea actualei piețe a conflictelor, sursa importantă de venituri pe termen lung pentru aceasta și sursa de cheltuieli semnificative pentru părțile implicate în procese și pentru statul român.

Începând din iulie 2013, ședința poate fi realizată și de notari, avocați etc. Totuși, documentele eliberate de ei, care dovedesc participarea la ședința, au stârnit mai multe controverse. Am o dilemă și anume: dacă până la urmă, au ele valoare juridică, sunt acceptate în instanță sau doar certificatul de informare/procesul-verbal sunt acceptate de judecători ?

Cert este că: documentele invocate stârnesc, în mod firesc, controverse pentru cei nefamiliarizați cu domeniul medierii care, în mod nefericit, au fost incluși în categoria celor cu atribuții în acest sens.

Răspunsul l-am găsit la această dilemă, în cadrul ședinței CSM-ului din data de 10 decembrie 2013:
- categoriile de profesioniști precizați au îndatorirea de a informa părțile cu privire la existența medierii ca procedură alternativă procesului judiciar urmând ca acestea să îndrume părțile către mediator (conform art. 2 alin. 1 ind. 3 coroborat cu art. 6 Legea nr. 192/2006 și art. 21 C. proc. civ.);

- mediatorul este cel care urmează a realiza toate etapele de mediere, inclusiv procedura de informare fiind singurul profesionist abilitat să emită certificatul de informare sau procesul-verbal.\

Punctul de vedere al Consiliului de Mediere privind punerea în aplicare a art. 2 alin. (1ˆ3) din Legea 192/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea 214/2013, a fost trimis anul trecut tuturor instanțelor de judecată din țară.

Este sau nu o măsură bună introducerea obligativității ședinței de informare privind medierea? Nu reprezintă o cheltuială în plus pentru justițiabili ?

Vin și argumentez cu toată convingerea că : totul depinde din ce punct de vedere privim. Pentru justițiabili și potențiali justițiabili, măsura este benefică întrucât le lărgește orizontul cu privire la modalitățile de soluționare a conflictelor, arătându-le faptul că instanța de judecată nu este mereu calea de urmat. Pentru mediatori este o asumare (liber aleasă) de prestare a unui serviciu cu titlu gratuit cu posibilitatea reală de a îi avea în viitor ca și clienți în procedura medierii pe cei informați despre avantajele acesteia. Pentru mediul juridic este o oportunitate uriașă pe care în cele din urmă sper ca o va descoperi.

Și încă ceva, atunci când anormalitatea se confundă cu normalitatea (3.3 milioane de procese la o populație de 20 de milioane), normalitatea pare a fi de neatins. Și da, medierea este o cheltuială pentru cei interesați, însă nu în plus: medierea este cu 95% mai puțin costisitoare decât susținerea unui ciclu procesual, conform datelor oficiale făcute publice la Bruxelles în decembrie 2012.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

6 comentarii la “Un an de când ședința de informare privind medierea este obligatorie înainte de proces. Care sunt beneficiile aduse justițiabililor ?

      • Acum, dupa adoptarea Legii Mica Reforma, in forma pe care am vazut-o pe sit-ul puaeamlntrlui, se pare ca nu s-a mentinut formula initiala ci, in forma actuala, partile vor urma procedura de informare, la recomandarea instantei, daca sunt de acord. Prin urmare, asa cum spuneti si dumneavoastra, cel putin pentru inceput, nu cred ca vom vedea prea multi magistrati recomandand medierea iar daca o vor face, nu cred ca au timpul si rabdarea necesara sa convinga pe cineva sa mearga sa se informeze cu privire la mediere. Ca atare, ne ramane sa aratam adevaratele calitati de mediatori, sa incetam cu atitudinile negativiste si sa trecem la o promovare reala a medierii si a noastra, a fiecaruia dintre noi, si prin munca proprie, nemaiasteptand sa faca altcineva ceva pentru noi. Suntem liberi profesionisti. Cum e vorba romaneasca, de acum, „cum ne vom asterne, asa vom dormi”. Daca singuri nu avem putere, curaj, este bine sa ne asociem in vederea demararii unor actiuni de informare a populatiei cu privire la mediere. Pare munca voluntara insa, de modul in care o vom face vor depinde si rezultatele noastre. Am incredere ca oamenii vor intelege repede ce este mai bine pentru ei. Ramane ca si noi sa ne dorim acest lucru. Imediat dupa 15 nov., ma gandesc sa demaram niste sesiuni de intalniri in care sa invatam cum sa ne promovam fiecare dintre noi si, eventual, sa punem bazele unor colaborari, in acest sens. Lucrurile vor functiona in mediere. Sunt ferm convinsa de acest lucru!Toate cele bune tuturor. P.S. Iertati-mi, va rog, tonul insa, dupa ce am vazut forma in care a fost adoptata legea, am fost usor dezamagita. Vom avea ceva mai mult de lucru. Atata tot.

    • Descurajata sau nu, tot victima e cea care deicde daca isi retrage plangerea, daca incheie o tranzactie pentru latura civila, sau daca incheie un acord de mediere. Toate acestea presupun un consimtamant. Pana la urma, violul are un impact psihologic profund. Daca persoana care a fost victima acestei fapte oribile este de acord sa-l ierte pe faptuitor, nu exista niciun motiv ca societatea sa actioneze la fel de dur.In ceea ce priveste posibilitatea ca procesul sa nu fie public, intr-adevar exista aceasta posibilitate. Instanta de judecata are posibilitatea sa declare sedinta secreta in astfel de cazuri. Totusi, potrivit Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, o persoana poate fi condamnata doar pe baza de probe, iar acestea trebuie administrate nemijlocit in fata completului de judecata. Avand in vedere aceste aspecte, orice persoana cu un set minim de cunostinte juridice stie ca o victima a unui viol este obligata sa dea cel putin doua declaratii in faza de urmarire penala, sa raspunda la intrebarile anchetatorilor, sa identifice faptuitorul si sa obtina un certificat medico-legal. La toate acestea se pot adauga administrarea probei cu martori, confruntarea declaratiilor, cercetarea la fata locului, reconstituirea si expertize. Avand in vedere ca probele de la dosar trebuie prezentate nemijlocit in fata instantei, in faza de judecata victima este ascultata din nou. Ei bine, declaratia victimei si ascultarea acesteia presupun ca victima sa declare amanunt cu amanunt tot ce s-a intamplat. Puteti sa va imaginati ce inseamna pentru victima o asemenea experienta? Intelegeti macar acum de ce victima prefera sa nu depuna plangere sau sa-si retraga plangerea? Aceste reguli sunt universal valabile deoarece procesul penal presupune aflarea adevarului si sanctionarea, sau dupa caz nesanctionarea faptuitorului. Personal, nu intentionez sa continui aceasta polemica. M-am gandit doar ca, avand in vedere faptul ca nu aveti pregatire juridica, un punct de vedere argumentat poate sa va determine macar sa intelegeti care e ratiunea textului si de ce medierea penala are sustinatori la nivel european, nu doar in Romania. Va multumesc pentru ca ati avut rabdarea sa cititi tot ce am scris si va doresc succes in continuare! :)

  1. Observ in ultima paroieda in presa din Bucuresti referiri incorecte la legea medierii si un jurnalism facut dupa ureche pe principiul nu lasati adevarul sa ne strice o stire buna Ce afirma presa despre mediere ? Violatorii si batausii ar putea scapa de puscarie daca ii platesc victimei despagubiri. Astfel, de la 1 februarie, femeile violate si persoanele care au fost lovite sunt obligate sa treaca pe la mediator inainte de a depune plangere penala. Acesta ar putea facilita impacarea partilor prin despagubirea victimei, infractorii scapand, astfel, de puscarie. Care este adevarul ?Impacarea partilor si retragerea plangerii sunt un codul penal dintotdeauna . Tot ce aduce legea 115/2012 si O.U.G. 90/2012 in plus este o biata informare obligatorie despre faptul ca , daca aleg sa foloseasca prevederile din codul penal impacarea partilor si/sau retragerea plangerii, o pot face prin mediere. Concret :Legea 115/2012 cea care modifica legea medierii nr 192/2006 introduce 60^1, cu urmatorul cuprins: In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:……punctul g) cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.REPET : CU CONDITIA CA VICTIMA SA ISI EXPRIME CONSIMTAMANUTUL DE A PARTICIPA LA SEDINTA DE INFORMARE IMPREUNA CU FAPTUITORUL !PE CALE DE CONSECINTA DACA VICTIMA NU DORESTE SA PARTICIPE LA SEDINTA DE INFORMARE IMPREUNA CU AGRESORUL NU O FACE. Tot ce are victima de facut este sa ia legatura cu un mediator, acesta sa ii explice care sunt avantajele medierii, dupa care primeste GRATUIT un document care atesta ca s-a informat. Atat !Cine spunea ca documentarea pentru o stire/reportaj se face din minim trei surse ?

  2. In mod normal, a continuat mediatorul, obligativitatea trebuia sa priveasca ambele parti participante in conflict si, mai mult, sa fie obligate sa se prezinte impreuna la informare, acesta fiind un prim pas catre acceptarea unei cai de solutionare amiabila a disputei lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>