Să fii mulțumit cu ceea ce ai sau să vrei mai mult ?!

Să fii mulțumit cu ceea ce ai sau să vrei mai mult ?!
Evident că oamenii sunt împărțiți în două tabere mari , iar pe lângă ei mai sunt și cei câțiva care încă nu s-au decis în care dintre ele se află , oscilând mereu între “da” și “parcă”, între “da” și “da , dar…”.
Ca să fiu sinceră , cu mine și cu voi , nu știu în care tabără e mai bine. Unii spun că a fi mulțumit cu ceea ce ai înseamnă fericire. Și au dreptate. Alții spun că e întotdeauna loc de mai bine și că în viață trebuie să îți depășești limitele. Și cred că și ei au dreptate.

Pentru că suntem mereu nemulțumiți nu reușim să ne găsim liniștea. Tânjim mereu după acel ceva care întotdeauna ne va lipsi, pentru că, fie că recunoaștem public sau nu, niciodată nu vom avea chiar tot ce ne dorim, indiferent câte sacrificii vom face de-a lungul timpului.

Câți dintre cei care au bani, bani mulți, bani pe care îi cheltui cu nemiluita și a căror lipsă nu se simte pot spune că sunt cu adevărat fericiți, împliniți sufletește ?
Câți dintre cei care au muncit pentru o carieră de succes într-un anume domeniu afirmă cu tărie că au și o familie în adevăratul sens al cuvântului. Familia înseamnă timp petrecut împreună. Și cariera înseamnă timp, mult timp petrecut în afara căminului. Una dintre cele două va fi întotdeauna pusă pe locul doi. Deci nu le vei putea situa niciodată pe amândouă pe același loc. Cei care spun că o fac mint și se mint.

Adevărul este că suntem greu de mulțumit. Și extrem de lacomi.
Am putea fi fericiți cu puțin, dar noi vom vrea mereu mai mult…
Tina Paraschiv

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Viața înseamnă drumuri lungi și întortocheate, cu multe bariere, cu multe intersecții, cu străzi închise, rute ocolitoare și tunele extrem de întunecate. Poate fi vorba de drumuri drepte sau de curbe periculoase, de prăpăstii, de drumuri prăfuite care nu duc nicăieri, de drumuri lungi și obositoare, de drumuri periculoase sau de drumuri-labirint în care ne pierdem fără să știm și în care rătăcim multă vreme până ajungem la prima ieșire.
Nu știu dacă pe drumul vieții găsim autostrăzi. Viteza ar fi prea mare ca să mai simțim ceva, orice.
Am străbătut multe dintre aceste drumuri și cred că cel mai tare ne-au încurcat intersecțiile. La naiba, sunt atât de multe ! Te gândești, sperăm la un moment dat, că acestea se răresc după un timp, dar mergând tot înainte ele continuă să apară. Din ce în ce mai multe. Din ce în ce mai complicate.
Aș spune să nu vă grăbiţi să alegeţi încotro vreţi să schimbaţi direcția, însă e timpul cel care nu vă permite “luxul” ăsta. Ce nedrept !
Am amețit învârtindu-ne în cerc în același labirint.
Am transpirat și ne-am umplut de cenușă pe drumuri prăfuite de timp.
Ne-am pierdut răbdarea așteptând în fața unor bariere care nu s-au mai ridicat.
Ne-am pierdut timp și energie mergând pe drumuri închise fără ca nimeni să ne atenționeze spre ce ne îndreptăm.
Am ocolit, am căzut în prăpăstii din care cu greu am ieșit la suprafață, am orbecăit prin întunericul tunelelor, am mers cu viteză prea mare și ne-am accidentat, apoi am încetinit și uneori, ne-am și oprit. Ne-am oprit să-ne ștergem sudoarea, să respirăm o gură de aer proaspăt, să mai privim spre cer ca să găsim speranță. Ne-am oprit ca să vedem ce n-am văzut, să auzim ce n-am auzit, să iubim ce n-am iubit.

Acum, pornim din nou la drum cu inima îmbrăcată în curcubeu . Nici ploaia, nici vântul, nici iarna nu-ne pot pune piedică.
Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat și ne călăuzește toate drumurile ! Altfel, habar n-avem cum am fi putut să ajungem până aici…
Tina Paraschiv

Cugetări – Gânduri printre rânduri !!!

Cugetări – Gânduri printre rânduri !!!

În viața fiecărui om există cel puțin o persoană care îl iubește din tot sufletul în ciuda tuturor celor care l-au făcut să se simtă neiubit.

În viața fiecărui om există cel puțin un alt om care îl admiră și care și-ar dori să îi fie alături în ciuda tuturor celor care îl fac să se simtă mic și neînsemnat.

În viața fiecărui om există oameni care îi sar numaidecât în ajutor în ciuda tuturor celor care îl doboară.

În viața fiecărui om există o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrățișare, un gând frumos în ciuda tuturor răutăților, invidiei și vorbelor grele aruncate asupra lui.

În viața fiecărui om există măcar un secret pe care îl știe doar el în ciuda tuturor poveștilor sincere pe care le are de spus.

În viața fiecărui om există oameni care îl învață ce înseamnă prietenia în ciuda tuturor dezamăgirilor provocate de așa-zișii “prieteni”.

În viața fiecărui om există răni neînchise pe care și le bandajează mereu cum poate în speranța că ele se vor vindeca într-o zi.

În viața fiecărui om există lacrimi vărsate de fericire, de durere, de dor, de ciudă, de neputință, de pierdere, de regăsire, de toate la un loc.

În viața fiecărui om există momente în care simte că lumea întreagă e a lui, la fel cum există acele momente în care simte că nu aparține nimănui, nici măcar lui.

În viața fiecărui om există o clipă de confuzie care îl împinge către cea mai adâncă și întunecată prăpastie.

În viața fiecărui om există nopți albe și zile negre.

În viața fiecărui om există amintiri pe care ar vrea mai degrabă să le uite, dar nu știe cum.

În viața fiecărui om există cel puțin o iubire care l-a sfărâmat în piese mici pe care cu greu le-a găsit.

În viața fiecărui om există un moment în care trage linie, adună și scade, iar rezultatul nu îl mulțumește.

În viața fiecărui om există un vis pe care l-a păstrat mereu în suflet dar pe care din diverse motive nu l-a putut transforma în realitate. A rămas un vis.

În viața fiecărui om există cuvinte vii pe care nu le va uita niciodată.

În viața fiecărui om există un moment în care s-a lăsat orbit de un orgoliu nemăsurat, din cauza căruia a pierdut ceva important.

În viața fiecărui om există un alt om pe care nu l-a iertat și nu l-a uitat.
Tina Paraschiv

Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Se spune că oamenii se tot schimbă, însă amintirile rămân aceleaşi… mai ales cele dureroase.
Adeseori, încercăm să ne convingem pe noi și pe ceilalți că trecutul a rămas în urmă, că toate lacrimile s-au uscat și că toate rănile s-au închis.
Nu știm dacă e așa. Nu știm dacă depășim cu adevărat unele momente care au lăsat urme adânci în sufletele noaste. Nu știm dacă o inimă rănită și tot bandajată cu arome de iubire mai poate iubi la fel de mult și de frumos. Nu știm când și cum ne moare iubirea și nu știm cât timp trebuie să treacă pentru a spune că te-ai vindecat de tot.

Aţi simțit vreodată că nu iubiţi de ajuns ? Aţi primit mai mult decât aţi reușit să dăruiţi înapoi ? Aţi avut vreodată senzația de deja-vu și va cuprins panica ?
Voi aţi simțit toate astea ? Aţi crezut că aţi lăsat totul în urmă, dar umbrele poveștilor trecute și-au pus amprenta și pe prezentul vostru. Nu v-au dat pace. V-au făcut să vă simţiţi incomplet(ă), defect(ă), ciudat(ă). V-au făcut să vă simţiţi vinovat(ă) și egoist(ă). V-au impus limite de iubire ?
Când ți-e teamă te simți vulnerabil și nesigur. Ți-e teamă să iubești, ba chiar ți-e teamă și să te lași iubit, de parcă aștepți ca istoria să se repete din nou.
Otrava iubirilor apuse te amărăște. Te schimbă. Te îngrădește.
Încercaţi medierea ! Încercaţi să remediaţi ce aţi distrus fiecare în sufletul celuilalt…
V-aţi schimbat. Aţi iubit în mai multe moduri, de fiecare dată altfel. V-aţi lăsat purtat(ă) pe aripi de tandrețe, aţi crezut vorbe mincinoase și aţi alergat către brațe care să vă iubească. Dar de cele mai multe ori tot singur(ă) v-aţi simțit. Lucruri care trebuiau să vă împlinească, v-au adus neîmpliniri și regrete. V-au terfelit încrederea și v-au murdărit iubirea. Au pătat-o.

Sunt momente în care primim răspunsuri la întrebări pe care nu le punem și momente când căutăm răspunsuri la întrebări pe care ni le punem, dar pe care le găsim târziu, târziu…
Cred că iubirea se învață mereu și cred că fantomele trecutului ne bântuie multă vreme. Și mai cred că trebuie să ne lăsăm iubiți și să ne urlăm nesiguranțele și neîmplinirile în singurătatea celor 4 pereți ai camerelor noastre. Doar acolo.
Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.
Tina Paraschiv

Judecăm ce nu cunoaştem !!!

Judecăm ce nu cunoaştem !!!

Judecăm ce nu cunoaștem prea simplu, prea ușor, prea repede.
Poate că în spatele unei atitudini morocănoase celălalt are o problemă pe care nu o poate controla, rezolva media.
Poate că dincolo de tăceri plictisitoare sunt gânduri care sufocă ideea de mediere.
Poate că în spatele unor haine ponosite se află un suflet minunat, dar singur.
Poate că niște mâini neîngrijite și aspre sunt niște mâini muncite.
Poate că unele fericiri maschează răni adânci, încă sângerânde și oameni neuitați.
Poate că unele lacrimi nu curg din slăbiciune, ci pentru că s-au adunat atât de multe acolo, în suflet, încât nu mai au loc.
Poate că un om e neprietenos și închis în el pentru că a fost rănit sau alungat de prea multe ori.
Poate că egoismul nu e decât o formă de autoapărare.
Poate că un zâmbet forțat înseamnă o noapte albă de suspine.
Poate că nevoia de a fi în centrul atenției nu e decât un strigăt mut de ajutor.
Poate că la un moment dat fiecare dintre noi a fost egoist, morocănos, neprietenos, nepăsător.
Poate că n-am întors întotdeauna zâmbetul care ni s-a oferit și poate că am tratat pe ceilalți cu răceală preocupați fiind de propriul zbucium sufletesc.
Poate că n-am iubit și am rănit și am devenit astfel niște călăi.
Poate că am ucis vise din fașă altor oameni, influențându-i, doar pentru că noi nu am luptat suficient pentru ale noastre.
Poate că și noi am fost sau am făcut ceea ce judecăm acum la alți oameni.
Judecăm ce nu cunoaștem prea simplu, prea ușor, prea repede… ca și cum am judeca un întreg roman după coperta pe care o are, fără a gîndi că poţi media cu certitudine gîndurile….
Tina Paraschiv

Fără certitudini !

Fără certitudini !!!

Nu știu care sunt lucrurile de care putem fi cu adevărat siguri în viață. Poate amintirile ?
Nu știu cine sunt oamenii care merită chiar toată încrederea noastră.
Nu știu cum se poate trece peste toate mărunțișurile care te dezamăgesc în timp și care strânse devin un morman de… de ceva greu de purtat în spate.
Nu știu unde se trage linie între a avea bun simț și a pune piciorul în prag.
Nu știu de ce oamenii devin de nerecunoscut uneori.
Nu știu de ce așteptăm să spunem “Îmi pare rău” atunci când greșim. O facem mereu mult prea târziu.
Nu știu de ce ne lăsăm orbiți de un orgoliu care ne micșorează sufletele.
Nu știu când am încetat să fim lipsiţi de griji și când am acumulat atâtea dureri.
Nu știu unde se găsește acum medierea, la ce chioșc și cu ce preț se vinde bunătatea , în cazul în care mai este în stoc.
Nu știu dacă mâinile care se întind către noi vor să ne ajute sau vor doar să ne mai dea o dată brânci fără a apela la mediere .
Nu știu unde a dispărut răbdarea de a asculta unul pe celălalt şi să stingem conflictul.
Nu știu de ce momentele dificile durează mai mult decât cele frumoase.
Nu știu de ce se lasă tăceri apăsătoare, iar cuvintele nu mai sunt de ajuns.
Știu doar că nu mai știm nimic.

Cu toţii am rămas fără certitudini. Mai avem doar speranțe de a remedia.

Ne este teamă să mai avem așteptări. Cu siguranţă aţi rămas de prea multe ori privind în gol, așteptând ceva ce nu s-a ivit niciodată… şi anume “MEDIEREA CONFLICTULUI” …
Tina Paraschiv

Lecţii de viaţă pe care le învăţăm !

Lecţii de viaţă pe care le învăţăm !

Am învățat că părinții sunt cea mai mare comoară a omului. Când ei nu mai sunt, noi rămânem mult mai săraci.
Am învățat că persoana care te iubește nu e obligată să îți suporte la infinit toanele și capriciile doar pentru că te iubește.
Am învățat că e bine să fii sincer, dar și că e important ca unele lucruri să le ții totuși pentru tine.
Am învățat că binele pe care îl faci nu se întoarce întotdeauna imediat – dar cândva, se întoarce, uneori chiar înzecit și am învățat că te poți simți împlinit făcând bine altora, recompensa fiind starea ta de bine.
Am învățat că într-o relație, de orice fel, trebuie să înveți să lași de la tine. Ambițiile și orgoliile fiecăruia sunt obstacole care nu doar îngreunează drumul pe aleea “Împreună” ci în timp, clădește un zid mult prea înalt pentru a putea fi dărâmat, sărit sau ocolit.
Am învățat că pentru a reuși în orice faci trebuie să pleci la drum înarmat cu multă, multă încredere în tine. Pe aceasta nu ai voie să o pierzi niciodată pe drum.
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva secunde, adesea de oameni pe care nici nu îi cunoști, iar aceștia apar întotdeauna într-un moment cheie.
Am învățat că oamenilor le place să vorbească mult… și când vorbesc mult, uneori, uită de discreție.
Am învățat că în unele situații tăcerea e într-adevăr de aur!
Am învățat că lucrurile vin atunci când trebuie să vină, indiferent cât de răbdător sau nerăbdător ești tu și că unele pierderi sunt de fapt câștiguri sau invers.
Am învățat că e inutil să încerci să păstrezi în viața ta oameni care nu vor să facă parte din ea. E ca atunci când ții un câine în lesă și el se luptă cu toate puterile să scape, să fie liber.
Am învățat că oricât de mult te-ai deschide sau ai dezvălui despre tine, oricât de sincer și de cinstit ai fi, vor exista întotdeauna oameni care te vor vedea cu totul altfel și care cu siguranță nu te vor întelege. Și atunci e bine să nu îți irosesti energia cu explicații.
Am învățat că, paradoxal, distanța poate apropia și apropierea poate distanța oamenii. E ciudat, dar se întâmplă.
Am învățat că sentimentul pe care îl ai după o zi în care ai făcut un lucru care nu ți se potrivește și nu te împlinește ca om îngreunează prea mult sufletul.
Am învățat că ocaziile pierdute rămân pierdute și că dacă nu ești la locul potrivit, în momentul potrivit te poți zbate încă multă vreme până la o nouă șansă.
Am învățat că scrisul te înalță, dar în acelasi timp , te face mai vulnerabil.
Am învățat că uneori nu se merită să pierzi timp încercând să convingi oamenii că greșesc. E bine să-i lași să greșească pentru a-și învăța lecția singuri.
Am învățat că o inimă făcută bucăți se vindecă în timp. Ea trebuie tratată cu multe lacrimi, cu multe păreri de rău, cu multă durere, apoi cu oameni noi, cu alte zâmbete, cu alte îmbrățișări.
Am învățat că pentru a-ți da seama că drumul pe care mergi este unul greșit trebuie să primești o lovitură zdravănă, trebuie să te doară. Abia apoi te ridici, îți lingi rănile, faci cale-ntoarsă și apuci pe drumul cel bun.
Am învățat că pentru a fi în armonie cu alții, trebuie să ai o relație frumoasă cu tine însuți. Să știi să te ierți si să te accepți.
Tina Paraschiv

Iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli !!!

Iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli !!!

Iubirea e un sentiment atât de înălțător și de frumos ca să te îngrădească. Ea nu îți pune bariere și nu te limitează. Nu îți impune reguli și nu te îndepărtează de oameni.

Nu pot asocia iubirea cu gelozia cu conflictul . Nu le pot tolera una lângă alta. Sunt mulți oameni care cred că ele merg mână în mână, iar faptul că nu ești conflictual, gelos înseamnă cu siguranță că nu îți pasă, că nu iubești. Dimpotrivă, eu văd lucrurile exact pe dos. Atunci când conflictul, gelozia încep să te roadă înseamnă că nu mai ai încredere, că nu mai ai siguranța sentimentelor celuilalt și că undeva, cumva s-a produs o ruptură.

Știți cu cine merge mână în mână iubirea ? De-o mână cu încrederea și de cealaltă cu respectul. Doar atunci când iubirea, încrederea și respectul sunt prietene, atunci putem vorbi de o iubire pură.

Iar starea conflictuală, gelozia, întinează sufletul, îl macină, îl micșorează. Starea conflictuala , gelozia sunt prietene cu sentimentul de posesie. Atunci când începi să vezi oamenii ca pe niște obiecte care îți aparțin numai ție începi să devii suspicios și paranoic conflictual. Începi să te îmbolnăvești sufletește. Atunci, ia naștere gelozia şi starea conflictuală. Și atunci când sunt lăsate să intre în “casă” se instalează ușor, ușor în toate camerele până când nu mai poți să le scoţi afară decât schimbând “casa”…

Am ales întotdeauna să ofer încredere. Am pornit încă de la începuturi pe același drum cu ea și nu ne-am mai despărțit de atunci. De-a lungul anilor m-am contrazis mereu cu oamenii pe tema asta. Mi s-a spus de multe ori că nu iubesc dacă nu sunt geloasă şi puţin conflictuală. Iar eu le-am răspuns mereu la fel : că în inima mea nu am păstrat niciodată loc pentru acest sentiment urât şi această stare inconfortabilă. Nu mă definește și nu le găsesc rostul.

De fiecare dată mi s-a confirmat că gelozia şi starea conflictuală aduc finaluri triste, răni adânci, nevindecabile, oameni mai închiși și mai temători. Ele nu pot aduce bucurie, liniște și nu poate fi în nici un caz plăcut. Gelozia nu e un prieten cald, ci unul înșelător care îţi creează acea stare conflictuală.

Am încredere în mine și în intuiția mea că pot simți atunci când ceva nu e în regulă cu omul de lângă mine. Nu simt nevoia de a controla obsesiv viața celuilalt pentru a-mi da seama dacă am sau nu motive de îngrijorare.

Mizez încă o dată, de fiecare dată pe încredere. Până acum, nu mi s-a dovedit că greșesc.

În inima mea, gelozia şi starea conflictuală nu au loc pentru că iubirea ocupă tot spațiul !

Iar iubirea nu cere explicații și nu îți impune reguli.

Tina Paraschiv

 

Împăcarea sufletului !

Împăcarea sufletului !

În mod sigur vi s-a întâmplat să vă simțiți fericiți fără un motiv anume. Chiar dacă ziua a fost una de rutină, plictisitoare pe alocuri sau agitată, după caz, în momentul acela de liniște și de singurătate nu te simți stingher, obosit sau dezamăgit. Parcă tot ce te durea până mai ieri a dispărut și a fost rapid înlocuit de un sentiment de bine și de liniște sufletească.
Problemele nu s-au făcut nicidecum nevăzute, grijile au rămas aceleași, oamenii din jur la fel. Trebuie să mărească optimismul, la fel cum crește aluatul în care se pune drojdie. După zile de furtuni, iată că soarele apare tiptil tiptil și ne bate în geam. Nu există perdea, așa că intră nestingherit și scaldă toată încăperea în raze calde de lumină.
Nu trebuie sa ne simţim îngrădiţi de propriile deziluzii și neîmpliniri. Trebuie să ne simţim într-un anume fel liberi. Avem senzația această dulceagă de libertate atunci când avem noi vise, noi idealuri, noi planuri. Renaştem din propria cenușă ca o pasăre Phoenix și începem să dăm cu putere din aripi pentru a ne scutura de greutatea a ceea ce ne-a doborât înainte. Regretele.
Regretele ne îngreunează atât de tare și ne macină cumplit. Ne aduc nefericire și nu fac decât să ne țină pe loc. Azi le lăsăm undeva jos, îngropate în cenușa din care spuneam că ne-am ridicat. Regrete pentru ce am făcut sau n-am făcut, regrete pentru ce am spus sau n-am spus, regrete pentru timp pe care l-am pierdut inutil și regrete pentru timp de care nu am profitat cum trebuia.
Avem aripi și zburăm.
Ne-am împăcat cu noi !
Tina Paraschiv

Medierea presupune respect !

Medierea presupune respect !

Istoria medierii este lungă şi bogată. Întâlnim medierea în culturi şi ţări diferite, în toate sectoarele de interactiune socială: educaţie, religie, relaţii angajatori-angajaţi, sisteme juridice, drept penal, familie, mediu înconjurător, comunităţi, cartiere şi toate nivelurile de guvernare.
Prin adoptarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a fost deschisă calea către soluţionarea extrajudiciară a numeroase cauze civile, penale sau comerciale, punând accent pe interesele părţilor şi nu atât pe aspectele juridice ale conflictului.
Alegerea medierii pentru identificarea de soluţii în interesul tuturor părţilor prezintă o serie de avantaje:
- prin mediere părţile pot ajunge la soluţii care să răspundă nevoilor lor reale, participând nemijlocit, cu deplină putere de decizie asupra finalităţii conflictului;
- soluţia negociată într-o şedinţa de mediere este convenabilă pentru toţi cei implicaţi, afectaţi sau interesaţi în conflict;
- apelând la mediere se reduc substanţial cheltuielile de judecată (taxe de timbru, onorarii avocaţi şi experţi etc.);
- alegând medierea se economiseşte timp şi se evita stresul generat de un litigiu derulat în sala de judecată, precum şi expunerea publică a problemelor personale cu care se confruntă părţile;
- medierea ajută la degrevarea instanţelor judecătoreşti de numeroase cauze care pot fi soluţionate satisfăcător chiar de părţi, în interesul lor, prin intervenţia unui mediator;
Medierea reprezintă, aşadar, o modalitate alternativă şi facultativă de rezolvare a conflictelor; medierea este o procedură voluntară şi confidenţială; medierea implică intervenţia mediatorului care facilitează comunicarea între părţi, care este neutru şi imparţial şi ajută părţile să găseascăo soluţie reciproc acceptată.
Prin mediere se pot rezolva conflicte generate de: relaţiile de familie, raporturile comerciale, raporturile locative, de vecinătate, de coproprietate, succesiuni, executarea obligaţiilor contractuale. Medierea poate fi de asemenea rezolvarea pentru conflictele izbucnite în şcoli (profesori – elevi – părinţi), în organizaţii (angajaţi – angajatori), în trafic şi în orice alte locuri publice.
Deşi obiectivul medierii este rezolvarea stărilor conflictuale, distincţia majoră cu care operează această metodă este ca prin mediere se caută să se ajungă la un acord cu implicarea părţilor care vor şi susţine apoi soluţia.
Medierea este arta prin care o persoană specializată în mediere, intitulată mediator, transformă un conflict într-o înţelegere. Pare simplu şi în acelaşi timp complicat. Mediatorul ajută părţile aflate în conflict să genereze opţiuni, le face să înţeleagă că au posibilitatea să aleagă între aceste opţiuni pornind de la ideea că fiecare personă are un punct de vedere diferit.
Mediatorii nu au puteri formale asupra rezultatelor negocierii şi nu pot rezolvă conflictul său impune singuri o soluţie. În schimb, eficienţa lor vine din abilitatea de a se întalni în mod individual cu părţile, de a asigura o înţelegere a problemelor aflate în disputa, de a identifica zonele de compromis posibil pentru fiecare parte şi de a încuraja părţile să facă compromisuri pentru atingerea unui acord.
CINE SUNT MEDIATORII ? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:
- Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în procedura de mediere;
- Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;
- Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.
Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.
PROCEDURA MEDIERII.
- Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.
- Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât înainte de a ajunge la instanţă, cât şi în cursul judecării cauzei.
- Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă, arbitraj, etc.
- Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariu convenit cu părţile.
- Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
- Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii. Acesta are rolul să asiste părţile şi să le sprijine în demersul lor comun de soluţionare a conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în mediere.
- Drepturile părţilor.
- Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.
- Părţile au dreptul, în cursul medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.
- Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.
- Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;
- Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.
- Părţile au dreptul să încheie o înţelegere, fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice.
- Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public, în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.
MEDIEREA ÎN MATERIE CIVILĂ În cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi. La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, instanţa, la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi poate dispune restituirea taxei de timbru.
MEDIEREA ÎN MATERIE PENALĂ Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre părţi, aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată, cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.
DIFERENŢA DINTRE MEDIERE ŞI ALTE FORME DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR.
- Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu soluţionează litigiul, ci asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.
- Diferenţa dintre mediere şi conciliere . În cazul concilierii părţile negociază între ele modalitatea de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociază între ele, însă asistate de un mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi.
Tina Paraschiv