Oamenii au nevoie de …

Oamenii au nevoie de …

Oamenii au nevoie de iubire. Au nevoie sa se simta iubiti, au nevoie ca inima lor sa bata la unison cu inima altcuiva. Au nevoie sa simta fluturi in stomac, sa li se spuna lucruri frumoase, sa primeasca afectiune. Au nevoie de atentie, au nevoie de imbratisari calde si sincere. Au nevoie de acea siguranta pe care ti-o da doar iubirea. Au nevoie de o jumatate a lor.

Oamenii au nevoie de prietenie. Au nevoie de un suflet care sa le fie aproape si care sa-i asculte. Sa le asculte bucuriile si tristetile. Sa se bucure si sa planga alaturi de ei. Au nevoie sa nu se simta singuri, neajutorati. Au nevoie de doua maini care sa se intinda pentru ei atunci cand sunt la pamant. Oamenii au nevoie si cauta toata viata prieteni.

Oamenii au nevoie de speranta. Au nevoie sa creada ca atunci cand lucrurile merg doar prost o sa apara ceva care o sa schimbe situatia in bine. Au nevoie sa stie ca viata nu ia fara sa dea inapoi. Oamenii au nevoie de speranta pentru a continua drumul anevoios al vietii, pentru ca speranta e calea pe care mergem cautand luminita de la capatul tunelului.

Oamenii au nevoie de pace. Au nevoie sa se simta bine in pielea lor, sa fie impacati cu viata lor, cu realizarile si cu esecurile lor. Au nevoie sa se impace cu trecutul si cu ce a ramas acolo. Oamenii au nevoie sa isi simta sufletul usor si nu ingreunat de suferinta.

Oamenii au nevoie de libertate. Au nevoie sa nu se simta ingraditi, sufocati. Au nevoie sa simta ca detin controlul asupra deciziilor lor. Au nevoie sa fie ei insisi, nu niste indivizi obligati sa poarte o masca a societatii.

Oamenii au nevoie de curaj. Au nevoie sa se simta puternici. Sa simta ca pot. Ei au nevoie de curaj pentru a infrunta tot ce pare fara rezolvare.

Oamenii au nevoie de credinta. Au nevoie sa simta ca undeva, acolo Sus, cineva ii iubeste si ii ocroteste de tot ce e rau. Au nevoie sa simta ca nu le este dat mai mult decat pot ei sa duca.

Oamenii au nevoie de lacrimi de bucurie, de imbratisari calde, de gesturi tandre, de vorbe frumoase, de sinceritate, de incredere si de finaluri fericite.

Iar pentru toate astea… oamenii au nevoie de alti oameni!
Tina Paraschiv

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Viața înseamnă drumuri lungi și întortocheate, cu multe bariere, cu multe intersecții, cu străzi închise, rute ocolitoare și tunele extrem de întunecate. Poate fi vorba de drumuri drepte sau de curbe periculoase, de prăpăstii, de drumuri prăfuite care nu duc nicăieri, de drumuri lungi și obositoare, de drumuri periculoase sau de drumuri-labirint în care ne pierdem fără să știm și în care rătăcim multă vreme până ajungem la prima ieșire.
Nu știu dacă pe drumul vieții găsim autostrăzi. Viteza ar fi prea mare ca să mai simțim ceva, orice.
Am străbătut multe dintre aceste drumuri și cred că cel mai tare ne-au încurcat intersecțiile. La naiba, sunt atât de multe ! Te gândești, sperăm la un moment dat, că acestea se răresc după un timp, dar mergând tot înainte ele continuă să apară. Din ce în ce mai multe. Din ce în ce mai complicate.
Aș spune să nu vă grăbiţi să alegeţi încotro vreţi să schimbaţi direcția, însă e timpul cel care nu vă permite “luxul” ăsta. Ce nedrept !
Am amețit învârtindu-ne în cerc în același labirint.
Am transpirat și ne-am umplut de cenușă pe drumuri prăfuite de timp.
Ne-am pierdut răbdarea așteptând în fața unor bariere care nu s-au mai ridicat.
Ne-am pierdut timp și energie mergând pe drumuri închise fără ca nimeni să ne atenționeze spre ce ne îndreptăm.
Am ocolit, am căzut în prăpăstii din care cu greu am ieșit la suprafață, am orbecăit prin întunericul tunelelor, am mers cu viteză prea mare și ne-am accidentat, apoi am încetinit și uneori, ne-am și oprit. Ne-am oprit să-ne ștergem sudoarea, să respirăm o gură de aer proaspăt, să mai privim spre cer ca să găsim speranță. Ne-am oprit ca să vedem ce n-am văzut, să auzim ce n-am auzit, să iubim ce n-am iubit.

Acum, pornim din nou la drum cu inima îmbrăcată în curcubeu . Nici ploaia, nici vântul, nici iarna nu-ne pot pune piedică.
Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat și ne călăuzește toate drumurile ! Altfel, habar n-avem cum am fi putut să ajungem până aici…
Tina Paraschiv