Toate articolele cu eticheta: medierea

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Publicat pe de

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Confidențialitatea – ședința de mediere presupune confidențialitatea actelor, a discuțiilor, precum și a oricăror acțiuni prevăzute în cadrul procedurii, oferind astfel încredere părților cu privire la conflictul dintre acestea. Justiția statală presupune, de regulă, publicitatea ședințelor de judecată.
Prin excepție există și situații în care ședința este declarată secretă de lege sau de instanța de judecată.

Timp mai scurt privind soluționarea litigiului – în cadrul medierii, timpul soluționării unui conflict depinde doar de părți, implicit și de mediator.
Nu există termene de judecare a cauzei, iar părțile, de comun acord cu mediatorul pot alege o rezolvare cât mai rapidă a conflictului, cu termene după propriul program. O mediere poate dura între 2 și 40 de ore, pe parcursul mai multor zile. Interval de timp foarte lung între termenele stabilite de instanță – conform unui studiu finanțat de UE, timpul pierdut în soluționarea litigiilor în cazul apelării la instanță este în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare pe caz, în lipsa apelării la mediere (în UE).

Costuri reduse – în cazul medierii nu este aplicabilă plata unei taxe de timbru, nu se plătesc avocați și nici nu se administrează expertize sau alte probe, astfel încât costurile aferente unei proceduri de mediere sunt mult mai mici. Costuri mai mari – costurile unui litigiu în instanță implică onorariul avocatului, al taxei de timbru, precum și a expertizelor sau altor probe necesare pe parcursul unui proces. Există și au existat cazuri înregistrate de-a lungul timpului unde valoarea taxei de timbru a ajuns la ordinul miilor și chiar zecilor de mii de euro. După cum am zis anterior, partea financiară implică și costurile juridice suplimentare (pe caz) în cazul lipsei medierii, care variază de la 12.471 de euro la 13.738 de euro.

Flexibilitatea procedurii medierii – medierea este o procedură flexibilă, care le permite părților să-și stabilească propriile reguli de desfășurare a soluționării conflictului, iar ședințele pot să se desfășoare împreună sau separat. Mai mult, timpul scurt de rezolvare a conflictului, alături de confidențialitate și costurile reduse fac ca 80% dintre medieri să ajungă la o finalitate. Cel mai important aspect în procedura medierii este faptul că părțile își găsesc singure soluția cu privire la conflictul existent, astfel având parte de o situație win-win – fiecare are de câștigat.

Rigiditatea instanțelor de judecată – în ceea ce privește dosarul aflat pe rolul instanțelor, acesta se judecă după niște reguli foarte stricte. Procedura este una foarte rigidă, cu termene foarte mari și costuri pe măsură. Mai mult, în cadrul unui proces, soluția este impusă părților de către un judecător, astfel că în aceste cazuri cel puțin una din părți va fi nemulțumită de soluția dată de instanță.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea familială !

Publicat pe de

Medierea familială

Relațiile de familie sunt complicate, intense și mereu foarte solicitante emoțional. Medierea familială în România are o abordare sistematică a familiei, fiind de cele mai multe ori complementară sistemului judiciar.

Medierea familială este folosită în rezolvarea oricăror probleme familiale: în convenții matrimoniale, continuarea sau desfacerea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, neînțelegeri între diverși membri ai familiei, afaceri de familie sau moșteniri.

Convenția matrimonială,

- este o înțelegere încheiată înainte de căsătorie, în timpul logodnei sau în timpul căsătoriei între viitorii/actualii soți, prin care se schimbă regimul comunității legale cu cel al comunității convenționale,
- prin convenția matrimonială părțile au control și înlătură eventualele suspiciuni, conflicte sau neînțelegeri referitoare la bunurile fiecăruia sau bunurile comune, asupra bunurilor prezente și viitoare, asupra realizării succesiunii, asupra restituirii darurilor primite în timpul logodnei și a oricăror altor aspecte pe care soții sau viitorii soții doresc să le clarifice și stabilească,
- prin convenția matrimonială se poate stabili că soțul supraviețuitor să preia bunuri comune, fără plată, înainte de partajul moștenirii (clauza de preciput),
- în cazul folosirii convenției matrimoniale, realizată prin acord de mediere, în cadrul unui partaj judiciar sau succesoral, părțile pot beneficia de toate avantajele oferite de mediere.

Continuarea sau desfacerea căsătoriei,

- în cazul în care doar unul dintre soți dorește să divorțeze, procesul de mediere poate ajuta părțile să își reconsidere pozițiile astfel încât să găsească și să stabilească un interes comun (continuarea căsătoriei sau divorțul),
- în cazul în care ambii soți doresc desfacerea căsătoriei dar sunt unele dispute legate de numele pe care soții îl vor purta sau de aspecte accesorii divorțului, medierea poate fi opțiunea pentru găsirea unei soluții reciproc convenabilă, eficientă și durabilă.

Citește mai multe despre medierea divorțului pe cale amiabilă aici.

Partajul judiciar,

- pot fi evitate cheltuielile suplimentare cu experții,
- martorii și onorariile avocaților pe perioade lungi de timp,
- ședințele de mediere sunt stabilite în funcție de timpul și programul părților,
- părțile pot fi asistate sau reprezentate de avocat,
- partajul realizat prin acordul de mediere se poate face: prin convenția matrimonială (anterior căsătoriei sau în timpul căsătoriei);
- înaintea, o dată cu sau după pronunțarea divorțului;
- înaintea sau oricând în timpul procesului judecătoresc

Partajul succesoral (moștenirea),

- deschiderea succesiunii și stabilirea cotelor succesorale legale pot fi făcute doar de notarul public sau de instanța judecătorească iar prin acordul de mediere se stabilește modalitatea de partaj sau recunoașterea calității de moștenitor a unor părți care nu sunt moștenitori legali,
- cotele succesorale legale pot fi diferite de modalitatea de partaj pe care părțile o stabilesc prin acordul de mediere,
- avantajele partajului succesoral realizat prin acordul de mediere sunt aceleași cu cele ale partajului judiciar realizat în același mod.

Exercițiul drepturilor părintești,

- în timpul căsătoriei sau/și când părinții locuiesc separat, medierea poate fi folosită în ceea ce privește exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția sau întinderea obligației de întreținere datorată de părinții minorului, acordul pentru deplasarea copilului în țară sau în străinătate. Toate aceste aspecte pot fi rezolvate fără a ajunge în instanță sau la divorț,
- după desfacerea căsătoriei prin acordul de mediere se pot stabili: contribuția părinților la întreținerea copiilor, stabilirea domiciliului copiilor, planul parental, program de vizită, orice alte neînțelegeri care pot apare între părinți în legătură cu exercițiul drepturilor părintești.
Acordul de mediere trebuie încuviințat de instanța de judecată print-o hotărâre de expedient.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea, soluția modernă !

Publicat pe de

Medierea,

este soluția modernă, foarte avantajoasă și rapidă pentru rezolvarea eficientă a conflictelor/litigiilor dintre două sau mai multe persoane.
Principalele avantaje ale alegerii medierii sunt:

1. Costuri financiare reduse în comparație cu instanțele de judecată. La mediator se plătește doar onorariul dinainte stabilit și convenit împreună cu părțile, în funcție de complexitatea și natura litigiului. În instanță taxa de timbru, costurile cu onorariile avocaților, costurile expertizelor, costurile cu martorii ori materialul probator, se cumulează în sume foarte mari în comparație cu costul unui onorariu pentru un Proces de Mediere. Dacă un onorariu pentru un întreg proces de mediere începe de la 350 de lei pentru fiecare parte din conflict, un proces judiciar costa minim câteva mii de lei.

2. Timp de soluționare a litigiului/disputei redus substanțial. În cadrul procesului de Mediere, în funcție de complexitatea cauzei și disponibilitatea părților, rezolvarea conflictului poate avea loc încă de la prima ședință de mediere. În cauzele mai complexe, în funcție și de disponibilitatea părților, rezolvarea conflictului/litigiului poate avea loc în urma mai multor ședințe stabilite în cursul mai multor săptămâni. Prin comparație, un proces judiciar durează ani buni de zile, incluzând căile de atac.

3. Procedură simplă, informală, privată, comodă și flexibilă. Procedura medierii este o procedură comodă, părțile dispun de conținutul procesului – discuțiile despre conflict și soluții, mediatorul de cadrul procedural. În cadrul medierii părțile aleg “termenul” de comun acord cu mediatorul stabilind data, ora și locul unde se va desfășura medierea (de regulă la biroul mediatorului, iar prin excepție și în alte locații dacă mediatorul și părțile din conflict convin astfel).

4. Lipsa oricărui cost/stres emoțional privind procesul și finalul acestuia. În instanță părțile așteaptă ani de zile pentru o soluție, având nesiguranța că le va fi în favoarea lor, chiar dacă consideră și probează că au dreptate; în toți acești ani își consumă energie și ajung la o stare de stres emoțional privitor la procesul judiciar în derulare. În procesul de mediere fiecare parte este liberă să accepte dialogul, să propună o soluție, să analizeze soluția sa și soluțiile oferite de cealaltă parte, ca împreună să găsească soluția cea mai benefică pentru ambele. Părțile împreună decid și ambele câștigă.

5. Medierea are ca rezultat o soluție de tip WIN WIN, câștig-câștig. În mediere fiecare parte câștigă pentru că soluția – înțelegerea lor va fi acceptată de toate părțile doar dacă va fi mulțumitoare, altfel nu va fi agreată de una din ele. Fiecare parte este libera să decidă dacă o anumită soluție este potrivită, o mulțumește, îi satisface interesele în cauză.

6. Scutiri la plata taxei de timbru pentru consfințirea Acordului de Mediere, și reduceri de 50% în ceea ce privește taxa de timbru pentru consfințirea/încuviințarea Acordului de Mediere de către instanță (emiterea unei Hotărâri de Expedient, în procedură nelitigioasă, în camera de consiliu).

a. Când conflictul a fost mediat fără a exista un proces judiciar în curs(mediere extrajudiciară), pentru cererea de consfințire/încuviințare a Acordului de mediere se va plăti o taxă de timbru judiciar de doar 20 de lei. Atunci când prin Acordul de mediere se realizează un transfer de proprietate ori a altui drept real (vânzare-cumpărare, donație, schimb, compensație, etc ce privesc bunuri imobile), ori Acordul de Mediere privește un partaj/împărțire/ieșire din indiviziune, la această taxă fixă de 20 de lei se adaugă 50% din valoarea taxei de timbru judiciar care ar fi fost plătită în cazul în care conflictul se soluționa printr-un proces judiciar.

b. În cazul consfințirii/încuviințării Acordurilor de mediere ce privesc litigiile de pe rolul instanțelor de judecată, taxele de timbru se returnează părților din orice litigiu(familial, comercial, de muncă, etc), cu excepția Acordurilor de mediere ce privesc transferul drepturilor de proprietate, constituirea de drepturi reale imobiliare, cauze și partaje succesorale.

7. Puterea actului/contractului încheiat la mediator Acordul de Mediere are puterea unei convenții, unui contract, mai precis între părți acordul de mediere are putere de lege, și este viabil, valid și valabil, producând efecte juridice (obligând părțile la respectarea obligațiilor asumate) încă de la semnarea lui. Acordul se poate prezenta la notarul public sau la instanța de judecată pentru a putea fi investit cu putere executorie. În litigiile succesorale și cele care privesc transferul dreptului de proprietate imobiliară Acordul de Mediere se autentifică la notar ori se consfințește de către instanța competentă, sub sancțiunea nulității absolute.

8. Avantajul Confidențialității Procesului (Acesta este și un principiu fundamental al medierii). Întreaga procedura de MEDIERE se desfășoară în baza confidențialității informațiilor și procedurii, acesta fiind un avantaj extraordinar pentru persoanele implicate în cele mai diverse litigii. Avem în vedere, mai ales dar nu numai, relațiile de familie, de muncă, relațiile de afaceri. Toate acestea, dacă ajung să fie soluționate la Mediator vor fi confidențiale. Toate discuțiile care au loc la mediator, în toate fazele procesului de mediere, stau sub egida confidențialității. Toate ședințele de mediere vor avea loc într-un cadru neutru și confidențial. Este un avantaj pentru fiecare parte, comparându-l cu dezavantajul major al procesului judiciar unde ședințele sunt publice și oricine poate vedea și auzi partea și pretențiile sau reclamațiile acesteia fata de pârât, inclusiv reprezentanți ai mass-mediei.

9. Păstrarea relațiilor între părți, unde este posibil și se dorește. Medierea, prin însăși definiția ei este un dialog al părților, un dialog între părți, și între fiecare parte și mediator. Un dialog constructiv, focusat pe soluții, în care mediatorul asistă activ și facilitează părțile să ajungă la rezolvarea reciproc avantajoasă a conflictului. Odată ajuns la un acord în urma medierii, chiar și parțial, asupra conflictului, părțile își îmbunătățesc relațiile avute anterior ivirii conflictului, depășind cu bine situația conflictuală.

10. Prevenirea altor conflicte între părți. Acest avantaj oferă părților posibilitatea ca, prin rezolvarea amiabilă a conflictului dintre ele, să prevină alte conflicte, să le anticipeze, ori sa prevină apariția altor cauze, motive de conflict. Angajamentul unei părți din conflict de a face sau a nu face ceva, poate fi cheia unor noi relații bune pentru viitor.

11. Decizia privind SOLUȚIA aparține exclusiv părților. Nici o persoană terță, nici mediatorul prezent, nici avocatul părții nu poate obliga o parte din mediere să agreeze/ să fie de acord cu o anumită soluție, și nici nu poate impune o anumită soluție părților. Părțile singure însuși decid, care este soluția cea mai eficientă și mai avantajoasă pentru fiecare, și tot ele decid dacă soluțiile propuse și discutate le sunt favorabile ori nu.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea penală !

Publicat pe de

Medierea penală,

Medierea este o instituție procesual penală distinctă de retragerea plângerii ori împăcare (cauza sui-generis conform deciziei ICCJ 9/17.04.2015) și are ca efect înlăturarea răspunderii penale și încetarea procesului penal pentru anumite infracțiuni iar pentru alte infracțiuni poate constitui un element ca procurorul să renunțe la urmărirea penală și să acorde făptuitorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligațiile asumate prin acordul de mediere.

Un acord de mediere încheiat intre părți doar pe latura civilă a procesului penal va stinge orice acțiune pe latura civilă iar, pe latura penală va sta la baza deciziei judecătorului care poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei; amânarea aplicării pedepsei; suspendarea condiționată a executării pedepsei; poate să rețină circumstanțe atenuante având ca efect reducerea pedepsei sau poate să dispună eliberarea condiționată a celui privat de libertate înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Printre infracțiunile în care acordul de mediere înlătură răspunderea penală pot fi:

abandonul de familie (art. 378 – plângere prealabilă)
abuzul de încredere (art. 238 – plângere prealabilă)
abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 – plângere prealabilă)
amenințarea (art. 206 – plângere prealabilă)
asistența și reprezentarea neloială (art. 284 – plângere prealabilă)
agresiunea sexuală (art. 219 – plângere prealabilă)
bancrută simplă (art. 240 – plângere prealabilă)
bancrută frauduloasă (art. 241- plângere prealabilă)
distrugerea (art. 253 alin. 1 și alin. 2 – plângere prealabilă)
divulgarea secretului profesional (art. 227 – plângere prealabilă)
furtul (art. 228 – împăcare)
furtul calificat (art. 229 alin. 1 și alin. 2 –împăcare)
furtul în scop de folosință (art. 230 – împăcare)
furtul săvârșit între membrii de familiei, de către un minor în pagubă tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduită de acesta (art. 231- plângere prealabilă)
gestiunea frauduloasă (art. 242 – plângere prealabilă)
hărțuirea (art. 208 – plângere prealabilă)
hărțuirea sexuală (art. 223 – plângere prealabilă)
însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 – împăcare)
înșelăciunea (art. 244 – împăcare)
înșelăciunea privind asigurările (art. 245 – împăcare)
împiedicarea exercitării libertății religioase (art. 381 -plângere prealabilă)
lovirea sau alte violențe (art. 193 – plângere prealabilă)
nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (art. 379 – plângere prealabilă)
nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 287 alin.1 lit. d și g – plângere prealabilă)
seducția (art. 199 – împăcare)
tulburarea de posesie (art. 256 – plângere prealabilă)
tulburarea folosinței locuinței (art. 320 – împăcare)
violul (art. 218 – plângere prealabilă)
violarea vieții private (art. 226 – plângere prealabilă)
violarea sediului profesional (art. 225 – plângere prealabilă)
violarea secretului corespondenței – (art. 302 alin. 1 – plângere prealabilă)
violarea de domiciliu (art. 224 – plângere prealabilă)
vătămarea corporală din culpă (art. 196 – plângere prealabilă)
violența în familie (art. 199 – împăcare)

Mai trebuie menționat că mediatorii sunt asimilați persoanelor cu atribuții oficiale conform notei interne nr. 59897/20.08.2012 emise de ANP, aceștia putând avea întrevederi cu deținuții ori de câte ori este necesar.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea, soluția eficientă !

Publicat pe de

Medierea, soluția eficientă
Medierea, o justiție non-judiciară ?

Medierea reprezintă o modalitate modernă și eficientă de soluționare a litigiilor dintre părți pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate imparțialitate și confidențialitate, având liberul consimțământ al părților pentru desfășurarea întregului proces de mediere.

Medierea este un proces structurat, care are loc într-un cadru neutru și confidențial, la biroul mediatorului, din inițiativa părților. Părțile sunt cele care decid dacă își vor soluționa conflictul, litigiul dintre ele, în cadrul unui proces de mediere, la un mediator ales de comun acord.

Pot face obiectul unui proces de mediere conflictele în al căror conținut se află drepturi de care părțile pot dispune în mod liber, prin convenții sau alte forme prevazute de lege. Așadar, medierea poate fi folosită în numeroase conflicte sau litigii. Printre acestea enumeram litigii izvorâte din raporturi civile, raporturi comerciale, raporturi familiale, raporturi penale (se pot media cazurile penale în care retragerea plângerii prealabile sau/și împăcarea părților înlătură răspunderea penală), conflictele școlare, conflictele de malpraxis, conflictele de asigurare, conflictele ce izvorăsc din raporturile de muncă, conflictele din materia protecției consumatorului, proprietății intelectuale.

Nu se pot media conflictele din raporturile administrative, fiscale, cele referitoare la actele emise de autoritățile sau instituțiile statului (plângeri împotriva acestor acte), conflictele a căror conținut constă în drepturi strict personale, și nici orice alt conflict care are în conținut drepturi de care părțile nu pot dispune (prin convenție sau altă formă prevăzută de lege).

În instanță, părțile aduc litigiul în fața judecătorului și acesta în baza unor criterii, rațiuni și legi obiective, având și susținerile și probele părților, judecă cauza, dând dreptate doar uneia dintre părți. Așadar o parte iese perdantă și alta câștigă. Cu toate acestea și partea care câștigă, iese perdantă într-o oarecare măsură dacă ne gândim la timpul și stresul care l-a plătit cu acel proces.

Procesul de mediere este total diferit de procesul judiciar. În cadrul medierii părțile își conduc singuri disputa spre o soluție reciproc convenabilă, avantajoasă și satisfăcătoare. Procesul de mediere se desfășoară într-un câmp de interese și noi, nu de drepturi. Cu toate acestea, chiar dacă câmpul de mediere este un câmp de interese și nevoi, aceasta nu înseamnă că nu respectă drepturile și libertățile părților. Dimpotrivă, interesele și nevoile sunt ghidate de principiile respectării drepturilor fiecărei părți implicate în proces. Fără respectarea acestor drepturi nu se poate vorbi de un proces de mediere. Însă, procesul de mediere nu are în vedere drepturile stricto senso. În cadrul procesului de mediere câmpul spre care focusează părțile și mediatorul este câmpul de dorințe, interese și nevoi ale părților. În mod mai concret, conflictul dintre părți este analizat de mediator împreună și cu implicarea activă și efectivă a ambelor părți, este diagnosticat și, tot în cadrul procesului de mediere, se caută rețeta potrivită pentru că conflictul să înceteze și să se prevină reapariția lui sau a altor conflicte cu cauza conexă.

Analiza conflictului implică analiza intereselor și nevoilor părților deoarece acestea au fost cauze sau factori determinanți ai conflictului, factori de ordin subiectiv și obiectiv. Rețeta este soluția, acordul la care părțile în mod benevol ajung, în urma unui dialog și a unei negocieri în care fiecare parte urmărește să își satisfacă propriile interese și nevoi. Aceasta este posibil deoarece, în cazul unui conflict interesele și nevoile părților sunt diferite, dar nu se exclud și pot fi complementare, astfel acordul este posibil în toate conflictele care pot fi supuse medierii. Dacă vorbim de un proces de drepturi, că cel judiciar, complementareitatea dispare, deoarece legea nu mulțumește și nu dă dreptate niciodată ambelor părți, astfel una dintre ele pierde. În MEDIERE soluția este de tip WIN WIN, ambele părți câștigă și sunt mulțumite, deoarece interesele și nevoile lor au fost atinse într-o măsură mulțumitoare și satisfăcătoare, prin soluția la care au ajuns sub asistența și prin facilitarea mediatorului.

Medierea este o justiție non-judiciară deoarece părțile ajung la o înțelegere în cadrul confidențial și neutru al unui Birou de Mediator. Este o justiție, o dreptate făcută în câmpul intereselor și nevoilor părților, o dreptate bilaterală, ambele părți ale conflictului rămân mulțumite în urma soluției pe care împreună cu mediatorul au găsit-o și agreat-o. Acest câmp al intereselor și nevoilor părților este câmpul de mediere. Iar justiția pe care singure și-o fac părțile în procesul de mediere, cu asistența și prin facilitarea mediatorului, este o justiție de durată care leagă și consolidează relațiile dintre părți, și chiar previne apariția sau escaladarea conflictului dintre părți. De aceea medierea este o justiție non-judiciară care are loc într-un câmp al intereselor și nevoilor părților, în limitele și cu respectarea drepturilor lor. Și este o justiție și prin prisma faptului că conflictul dintre ele încetează, părțile dialoghează din nou, relațiile se reconsolidează; nu este aceasta cea mai mare dovadă de dreptate, de justiție? Îmi vine greu să cred că procesul judiciar face dreptate, tocmai prin prisma faptului că neînțelegerile și conflictul dintre părți escaladează, și creează între ei o adâncitură de ne-refăcut, și astfel o parte, sau chiar și ambele părți rămân cu impresia și sentimentul de ne-dreptate.

În procesul de mediere, mediatorul micșorează această ruptură dintre părți, creează punți de legătură, de dialog între ele, și prin comunicare și deschidere spre un dialog constructiv se ajunge la o soluție a părților, o soluție găsită de aceștia sub asistența și prin facilitarea mediatorului, o înțelegere reciproc mulțumitoare. Cred că aceasta este adevărată justiție și dreptate, când săbiile au fost îngropate și părțile și-au redeschis drumul spre dialog și cooperare.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Singurătate în 2 poate fi o posibilă mediere !

Publicat pe de

Singurătate în 2 poate fi o posibilă mediere !

Un lucru mai rău decât singurătatea sau despărțirea e singurătatea în doi. Doi oameni care nu mai au ce să-și spună sau dacă au sunt doar reproșuri, doi oameni care au uitat ce i-a apropiat și au uitat să își mai rostească vorbe frumoase, doi oameni care nu se mai iubesc dar nu au curajul să se despartă.
O relație în care unul oferă și celălalt doar primește, în care unuia îi pasă, iar pe celălalt nu îl interesează, în care faptul că adorm și se trezesc în același pat nu mai are nici o semnificație. E timpul pentru o mediere !

Compar acest tip de singurătate cu un plasture uitat pe o rană. Stă acolo zile, săptămâni, luni, ani iar sub el rana devine din ce în ce mai adâncă. Ar fi mai simplu să îl smulgem la timp. Ne-ar durea cât ne-ar durea apoi rana ar începe să se vindece și durerea am da-o uitării. Dar nu facem asta. Nu toți. Lăsăm acolo plasturele de teamă că o să ne doară. Și ne mințim că lucrurile se vor schimba, că totul va fi bine. Dar nu e așa. Ruptura e acolo, nu se mai poate lipi, nu se mai poate coase, nu se mai poate înnoda sau remedia.

Devine obositor, frustrant să vezi doi oameni singuri într-un cuplu care au o dispută tacită iar tu mediator intre acei doi oameni singuri să nu poți să-i mediezi și să le umpli golul sau să le vindeci durerea. Te obosește și te îmbătrânește.
În această postură, timpul nu îți poate fi decât dușman. Ce nu faci la timp, faci prea târziu sau niciodată iar medierea care ar fi o ultimă soluție să nu aibă sens.

Nu putem trăi aceeași viață de două ori, nu avem timp să comitem toate greșelile din lume, nu avem timp să le îndreptăm pe toate și nici timp să pierdem mediind ceva ce nu poate fi mediat.

În concluzie, nu avem timp de irosit cu oameni care nu ne vor, care nu ne acceptă și nu ne înțeleg.

E timp doar pentru iubire adevărată, pentru lacrimi de bucurie, pentru vorbe frumoase, pentru atingeri calde, pentru demnitate, pentru medierea sufletului.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Am convingerea ca partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile.

Publicat pe de

Am convingerea ca partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile.

Medierea incepe sa functioneze. Va spun din propria experienta si din cea a colegilor apropiati, incepem sa avem medieri constant, nu doar cate una, din cand in cand. As numi asta un bun inceput.

Medierea se construieste. Sunt doua categorii de acorduri de mediere. In primul rand sunt acordurile de mediere care ajung in instanta si sunt validate de catre judecatori in cadrul procedurii judiciare si acordurile de mediere care rezolva problemele partilor, dar care nu necesita prezentarea la judecator pentru incuviintare si adaug ca marea majoritate a problemelor cu care se confrunta partile nu presupun efecte in raporturile cu tertii.

Consider ca singurele tipuri de litigii unde medierea produce efecte juridice in raporturile cu tertii, adica in exteriorul vietii partilor, sunt cele care privesc transferul drepturilor de proprietate in principal. Și doar aici exista obligativitatea ca acordurile de mediere sa fie incuviintate de catre instanta.

Din experienta mea pot spune ca inclusiv in partajele judiciare, care nu au ca obiect imobile, partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile. Daca s-au clarificat raporturile dintre ei, nu au interesul sa ajunga in instanta. Pe de alta parte, ne confruntam la momentul de fata cu un conservatorism al instantelor si cu o serie de solutii care nu ne ajuta, ne creeaza discutii. Profesia de mediator este o profesie tanara, care si-a dobandit eficienta abia de la sfarsitul anului 2012, cand practic s-a contruit piata si intregul sistem legislativ in domeniu.

Progresele sunt evidente.

Sunt de parere ca medierea a avansat foarte mult in ultimul an, existand toate premisele pentru si mai mare dezvoltare in viitorul apropiat. Sunt optimista si vad cum progresam. La ora actuala cadrul legislativ construieste iar cetatenii apeleaza la mediere pentru ca sunt in primul rand nevoiti.
Exista un intreg plan de masuri legislative pus in aplicare care ajuta cetatenii sa afle ca au si aceasta alternativa, ca este utila pentru ei, ca este utila pentru creseterea actului de justitie prin degrevare si implicit a ajutat medierea sa se aseze pe piata ca o profesie utila atat pentru mediatori cat si pentru cetateni.

In ceea ce priveste modul in care institutiile au inteles sa sprijine si sa dezvolte medierea, eu cred ca se fac eforturi serioase si sustinute.

Va rog sa aveti in vedere faptul ca in momentul de fata in Romania exista o piata a serviciilor de mediere care s-a conturat abia de aproape un an. Și s-a conturat cu controversele de rigoare si cu o reglementare care nu constituie o politica publica de implementare a medierii, dar si cu eforturi ale institutiilor interesate de a-si eficientiza activitatea.

Nu trebuie uitat nici efortul Consiliului de Mediere de a crea o piata a medierii si de forma un corp profesional bine pregatit, efortul CSM de a degreva instantele, efortul Ministerului Justitiei de a clarifica rolul si continutul pregatirii mediatorului. Intr-un an de zile am reusit sa facem progrese atat de mari, sa ne asezam la masa discutiilor mai multe institutii, pentru a ne imbunatati cu totii viata.
Tina Paraschiv

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Publicat pe de

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Medierea este o metoda de solutionare a conflictelor dintre persoane, ce se fundamenteaza pe nevoi si interese. Discutiile din mediere, informatiile pe care partile le pun in discutii, intrebarile mediatorului si toata structura dialogului converg toate spre sondarea nevoilor si intereselor partilor implicate in conflict.

Odata cunoscute – nevoile si interesele fiecarei parti – medierea urca urmatoarea treapa ca proces, si anume negocierea solutiilor in lumina si prin prisma nevoilor si intereselor persoanelor. Din acest punct de vedere, negiocierea din mediere nu se desfasoara in simetria principiului do ut des facio ut facias, ci in baza “achitarii” unor nevoi sau interese ale negociatorului.

Negocierea solutiilor ori propunerilor fiecarei persoane din conflict presupune cunoasterea solutiilor si propunerilor persoanelor si baza lor de nevoi si interese. Putem spune ca negociind/discutand propunerile reciproce si complementare, persoanele din mediere isi negociaza/discuta nevoile si interesele lor personale, atat cat au fost devoalate in sedintele comune. Uneori persoanele apeleaza la sedintele private, in care prin increderea pe care au dobandit-o in persoana mediatorului, doresc ca doar acesta sa cunoasca unele aspecte mai private ori ce tin inca de domeniul secretului in cauza.

Procesul de mediere incepe prin discutarea problemei/situatiei, discutarea conflictului asa cum s-a petrecut el, si cum este perceput de fiecare din persoanele implicate. In tot acest timp, mediatorul cat si partea care asculta, noteaza elementele esentiale pentru persoana care nareaza conflictul.

A doua treapta de discutii este discutarea intereselor si nevoilor, problemelor personale incidente in cauza. A treia treapta din discutii consta in generarea optiunilor. Dupa ce fiecare parte si-a aratat propunerile sale, se trece la treapta negocierii propriu-zise a optiunilor/propunerilor. In urma negocierii, persoanele agreaza una sau mai multe solutii propuse.

In toate cazurile, pentru ca o solutie ori o propunere sa fie acceptata de catre o parte, aceasta trebuie sa satisfaca intr-un grad multumitor nevoile si interesele persoanei careia ii este adresata, altfel nu va fi agreata.

Referindu-ne strict la nevoile si interesele persoanelor implicate in conflict putem spune ca, interactiunea dintre acestea (in planul individual al fiecarei parti) la momentul ivirii conflictului, va genera, printr-o noua perspectiva, coagularea unei solutii la conflict la momentul medierii. Asadar convergenta initiala a intereselor dintre persoane a degenerat in conflict. Convergenta a generat divergenta.

Momentul divergent este conflictul propriu-zis, care difera ca durata/intensitate/tip, insa prezinta aceeasi structura de relatie intre persoane. Din momentul aparitiei divergentei, apare necesitatea unei noi convergente pentru re-asezarea persoanelor intr-o stare de normalitate. Daca nu in starea dinaintea conflictului catusi de putin, macar intr-o noua relatie cu noi coordonate.

Convergenta si divergenta au loc in baza nevoilor si intereselor persoanelor care interactioneaza. In fapt, acest dinamism relational este inerent, fiind ontologic in structura persoanei umane, persoana supusa schimbarii, in functie de diversitatea factorilor umani si nu numai, cu care zi de zi intra in contact.

Interesul meu intr-o cauza pare sa fie motiv de conflict atunci cand interesul altuia in cauza este ori acelasi ori cel putin similar si se atenteaza la satisfacerea interesului meu.

In conflictele de zi cu zi observam aceasta dualitate de interese identice ori similare privind un anumit lucru ori o anumita persoana.

Conflictul privitor la custodia comuna a fetitei de 2 ani (cu titlul de exemplu) are in componenta sa interesul fiecarui parinte de a o avea pentru el. In unele din cazurile pe care le-am mediat pana acum in acest domeniu – custodia comuna a copilului – fiecare parinte isi vroia copilul doar pentru sine, vroia sa fie doar a lui, intocmai ca un bun.

Evident abordarea era una care se impotriveste legislatiei cat si principiilor de interes personal al persoanei copilului, si a trebuit mai intai sa plec de la discutarea acestor premise si principii umane cu parintii. Conflictul ramanea in continuare deschis. Era momentul medierii.

Conflictul privitor la succesiune, pune in discutie interesul celor 4 frati (cu titlul de exemplu) in ceea ce priveste un bun anume din mostenire ori intreaga mostenire pe care fiecare o doreste intr-un alt mod. 2 vor acelasi pamant de la munte, ceilalti 2 au un conflict ce vizeaza garsoniera din cartierul Militari-Veteranilor. Asadar interesele se interpun si pare ca nu este cale de iesire. Interesul unuia exclude acelasi interes la altuia privitor la acelasi bun in discutie. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Conflictul privitor la o creanta vizeaza deasemeni o dualitate de interese. Banca, Asociatia de Proprietari, o institutie de credit, (cu titlul de exemplu), doreste plata unei datorii clare. La prima vedere debitorul nu are nici o sansa de castig. Trebuie sa achite suma de 10.000 de lei, insa acesta nu are momentan resursele disponibile, situatia economica actuala si alti factori l-au adus in imposibilitatea platii datoriei. Ce e de facut ?

Creditorii doresc sa isi recupereze suma cu orice pret. Interesul lor principal este recuperarea datoriei. Interesul creditorului nu este sa nu plateasca, nici nu are cum sa se exonereze de plata unui credit, asadar el nu se eschiveaza de la plata, ci doar se afla pur si simplu in imposibilitate de plata la momentul actual. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Fiecare conflict are structura de mai sus – o dualitate de interese care converg la un moment, dualitate care la un moment dat duce la individualitatea intereselor aparand situatia de divergenta – conflictul. Situatia de divergenta este o situatie normala la un moment dat, avand in vedere fluctuatiile si dinamicitatea intereselor si nevoilor noastre de zi cu zi. Este normal sa imi schimb la un moment dat prioritatile, sa imi re-prioritizez ceea ce vreau – interesele si nevoile-de la o anumita relatie. Este normal sa schimb directia, optiunea, modul de a fi.

Situatia de divergenta presupune o restructurare de relatie, prin dialog, prin mediere daca dialogul direct cu persoana in cauza este anevoios ori imposibil. In toate cazurile medierea este un coagulant mult mai forte.

In mediere, din toate discutiile persoanelor cu mediatorul, acesta trebuie sa urmareasca fondul de nevoi si interese ale partilor. Acest lucru este posibil doar si numai daca s-a construit relatia de incredere persoana din conflict – mediator. Fara aceasta relatie, medierea nu este viabila. Poate incepe, poate continua, se poate incheia prin procesul verbal de inchidere a medierii, insa medierea nu are suflul necesar succesului ei fara doza de incredere in persoana mediatorului ales.

Din practica am observat ca nu intotdeauna este usor sa afli interesele si nevoile reale persoanelor cu care vorbesti. Pe de o parte, putem avea persoane in mediere care sunt libere, deschise, vorbesc si discuta fara temeri, persoane cu un grad inalt de incredere in ele, cu o deschidere mare spre un dialog despre problema lor.

Pe de alta parte in mediere persoanele pot fi rezervate, inchise, suspicioase, sceptice. Arta mediatorului este de a le deschide pe acestea la un dialog, in beneficiul lor. Nu exista persoana care sa nu poate fi deschisa, oricat de inchisa ar fi. Un alt aspect din discutiile cu oamenii este ca deseori, cel mai greu este sa declansezi momentul deschiderii printr-un anume lucru, printr-o idee care sa ii cada bine, printr-un gest, printr-un fapt care sa dozeze incredere in discutie si sa deschida persoana spre un dialog constructiv.

In toate cazurile, in toate medierile, deschiderea discutiilor, construirea si pastrarea increderii in relatia mediator-persoana din conflict, este mediul perfect pentru sondarea si reliefarea nevoilor si intereselor reale ale fiecarei persoane. Fara aflarea acestor factori determinanti ai conflictului, solutiile negociate sunt subrede, si medierea a fost mai mult tranzactie decat mediere.

Solutiile sunt subrede deoarece nu au ca fundament satisfacerea nevoii ori a interesului de baza in conflict, chiar cu un compromis. In cele din urma, daca persoana conchide ca satisafacerea interesului sau merita unui anume compromis, inseamna ca medierea a avut rezultatul scontat, un rezultat multumitor. Conteaza enorm gradul de satisfacere a nevoii ori a interesului , grad cuantificat de insasi partea in nevoie sau cu acel interes.

Nevoile si interesele persoanelor in mediere sunt umbra tuturor discutiilor cu mediatorul. Sunt deasemeni si umbra solutiilor finale acceptate de catre parti. Atat discutiile cat si solutiile sunt sistemic angrenate cu nevoile si interesele persoanelor din conflict.
Tina Paraschiv

Metodele alternative de solutionare a disputelor in Romania ! – Medierea si arbitrajul.

Publicat pe de

Metodele alternative de solutionare a disputelor in Romania !
Medierea si arbitrajul.

Arbitrajul

Fara a avea intentia sa ne pozitionam ferm in favoarea arbitrajului sau a medierii in cadrul acestui articol, statisticile sunt elocvente in sensul unei dezvoltari spectaculoase a arbitrajului ca forma alternativa de solutionare a disputelor. Din cunostintele noastre un numar de peste 400-500 dosare de arbitraj se afla pe rolul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, si un numar mai redus pe rolul curtilor de arbitraj de pe langa camerele de comert judetene.

Dimensiunea numerica si traditia dobandita recomanda arbitrajul ca fiind prima forma de metoda alternativa de solutionare a disputelor in Romania.

Arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc

In cadrul arbitrajului se identifica doua mari categorii, anume arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc, in aceste doua categorii putand intra atat arbitraje interne cat si arbitraje internationale.
Arbitrajul institutionalizat se poate desfasura sub auspiciile institutiei Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, caz in care partile adera la regulile de procedura ale Curtii, in vigoare la data sesizarii tribunalului arbitral.
In cazul arbitrajului ad – hoc, partile aleg regulile pe care acestia doresc sa le aplice in procedura, putand apela si la regulile prestabilite ale unui institutii de arbitraj. Spre exemplu, Regulile de procedura arbitrale ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei prevad, in ce priveste forma arbitrajului, ca disputele pot fi supuse unui arbitraj ad-hoc in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 335/2007, cu dispozitiile Codului de Procedura Civila, cu dispozitiile conventiilor internationale la care Romania este parte precum si cu prezentele Reguli care privesc arbitrajul ad-hoc.

Medierea

In ceea ce priveste medierea, aceasta se afla la inceputurile sale, avand in vedere ca pentru consolidarea unei astfel de metode de solutionare a disputelor este nevoie de un interval de timp mult mai lung decat s-a scurs din 2006, anul Legii nr. 192/2007 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, pana in prezent. Sapte ani pot fi suficienti pentru adoptarea, asimilarea, uzitarea unor principii, insa s-au dovedit insuficienti pentru implementarea increderii depline in aceasta metoda.

Faptul ca noile modificari aduse legii privind medierea prevad obligativitatea participarii la sedinta de mediere inainte de sesizarea instantei de judecata, reprezinta o dovada, un indiciu ca medierea capata o importanta crescuta, justificandu-si utilitatea.

Ceea ce lipseste insa medierii si, intr-o oarecare masura, tuturor formelor alternative de solutionare a disputelor, este traditia, cunoasterea si mentalitatea necesare. Dintre toate formele de solutionare, arbitrajul a dobandit cea mai mare traditie, are cea mai mare raspandire, iar profesionistii au in minte arbitrajul ca prima forma de solutionare alternativa a disputelor. Dobandirea unei traditii si a unei mentalitati inovatoare este un proces de lunga durata prin definitie. Faptul ca, in Romania, aceste forme de solutionare a disputelor nu sunt folosite la capacitatea maxima, este tocmai din cauza neintrunirii uneia dintre premisele de mai sus. Rolul de a informa, raspandi, argumenta avantajele uneia sau alteia dintre metodele ADR revine avocatilor, consilierilor, mediatorilor.

DAB – Dispute Adjudication Board

O discutie aparte comporta DAB – Dispute Adjudication Board, aceasta fiind o etapa prealabila arbitrajului, prevazuta in contractele de tip FIDIC. In randul beneficiarilor, contractorilor, angajatorilor de lucrari de constructie, tot mai multe sunt situatiile in care contractele de tip FIDIC sunt luate in considerare, prin aderarea la conditiile generale si posibilitatea partilor de a le modifica prin adoptarea unor conditii speciale.

Perioada in care contractele de tip FIDIC publicate de Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti devenisera obligatorii pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport de interes national, finantate din fonduri publice, dar si perioada de timp situata in afara acestei reglementari, au contribuit la schimbarea mentalitatii in mediul de afaceri din Romania, tot mai multe contracte de antrepriza fiind dupa modelul FIDIC. Partile apeleaza la mecanismul DAB cu increderea ca disputa preponderent tehnica va fi solutionata de o persoana cu pregatire si experienta indestulatoare.

Procedura DAB are insa si o continuare, in sensul ca, daca una dintre parti este nemultumita de solutia pronuntată de DAB, poate transmite o notificare partii adverse prin care exprima aceasta nemultumire, in final disputa fiind solutionata pe calea arbitrajului international.

In concluzie, cred ca ne aflam pe o linie ascendenta in ceea ce priveste schimbarea mentalitatii in sensul utilizarii tot mai dese a metodelor de solutionare alternativa a disputelor, o concluzie certa pana in prezent fiind ca, ori de cate ori am fost constransi sa aplicam una dintre metode, aceasta schimbare s-a produs. Ramane sa confirm, in calitate de practiciana, ca nu reactionez numai sub presiunea reglementarii obligatorii, ci ca voi identifica avantajele acestor metode si le voi prezenta ca atare celor interesati.
Tina Paraschiv

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Publicat pe de

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Toti cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea, dovada participarii realizandu-se printr-un certificat de informare sau, dupa caz, printr-un proces verbal. Din 1 iulie, insa, sedinta obligatorie de informare poate fi sustinuta si de judecatori, procurori, notari sau avocati, desi pana la acea data doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura. Noua prevedere se aplica de peste doua luni, insa nu exista momentan nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal care se depune la dosarul instantei.

De peste doua luni, insa, dispozitiile in domeniu au fost modificate substantial. Mai precis, potrivit Legii nr. 214/2013, in vigoare din 1 iulie, sedinta de informare privind medierea poate fi realizata si de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari, desi pana acum doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura.

In acelasi timp, Legea medierii nr. 192/2006 stipuleaza clar ca dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Sau, dupa caz, printr-un proces verbal.

In aceste conditii, ce documente vor elibera judecatorii, procurorii, consilierii juridici, avocatii si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare ?

Controverse privind dovada de participare la sedinta de informare

Vin si explic ca: eliberarea certificatului de informare sau a procesului verbal se poate face, conform legii medierii, doar de catre mediator, aceasta fiind o atributie fireasca in exercitarea profesiei.

In consecinta, subliniez ca: intocmirea documentelor in cauza este un atribut exclusiv al mediatorului aflat in exercitarea profesiei, astfel ca celelalte categorii de persoane (judecatori, procurori, avocati, juristi, notar) pot emite ce documente considera, mai putin certificat de informare sau proces verbal. “Este neinteresant cum se denumesc acestea (documentele), important este faptul ca provin de la nespecialisti ai domeniului ADR. Singurul specialist calificat este mediatorul, asa cum prevede legislatia nationala si cea internationala”.

In opinia mea, niciuna dintre profesiile introduse in Legea nr.192/2006, avand competenta de a efectua informari asupra avantajelor medierii, nu pot sa o faca intr-un cadru institutionalizat, iar inscrisurile emise de acestia nu pot reprezinta documentele valabile si suficiente care sa faca dovada parcurgerii unei sedinte de informare privind avantajele medierii.

Mai mult, desi acestia emit acte, indiferent de denumirea acestora, ele nu au valoarea unor dovezi pentru parcurgerea sedintei de informare privind avantajele medierii si nu inlatura sanctiunea respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Cu toate acestea, in momentul de fata nu exista nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii.

Mai exact, nu exista niciun act normativ care sa stabileasca in mod clar ca avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii nu pot emite certificate de informare privind medierea sau procese verbale, tot asa cum nu exista nicio prevedere care sa stabileasca in mod clar ca acestia, alaturi de mediatori, pot emite aceste acte.
De cealalta parte, insa, sustin ca exista, totusi, o prevedere legala in acest sens, mai exact articolul (11) din Legea nr. 192/2006: “Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea”.

Tot in baza acestui articol de lege, afirm ca, in cazul in care judecatorii, procurorii, avocatii, juristii si notarii elibereaza justitiabililor certificate de informare sau procese verbale, ei pot fi supusi rigorilor legii penale, intrucat ar insemna ca exercita o profesie fara a avea drept.

Dat fiind, insa, ca legiuitorul roman, pe de o parte, dispune o sanctiune, iar pe de alta parte, dispune o competenta pentru alte persoane decat mediatorul, insa intr-un mod incomplet si incoerent, face ca o eventuala sanctionare a celorlalte profesii “imputernicite” sa nu poata functiona in practica.

Au actele emise de noile profesii valoare juridica sau justitiabilul va fi obligat de instanta sa participe din nou la o sedinta informativa la mediator?

Consider ca: activitatea de mediere este un serviciu de interes public ce poate fi furnizat doar de persoane calificate, specializate, care nu se afla in conflict de interese, asa cum sunt avocatii care isi “informeaza” despre “avantajele” medierii clientii personali si partile adverse, care raspund pentru calitatea serviciului prestat (fie el si cu titlu gratuit) si care sunt tinuti de norme deontologice.

In schimb, precizez ca valoarea juridica a actelor eliberate de celelalte profesii privind informarea asupra avantajelor medierii va fi analizata de fiecare judecator in parte, dupa propriile convingeri.

Astfel ca ne gasim, in acest moment, in situatia existentei unui conflict de norme a carui rezolvare nu va avea loc decat atunci cand legiuitorul va formula fara graba prevederi precise, concrete sau, dupa cum ar fi normal, ar elimina prevederile noi, revenind la competenta exclusiva a mediatorului asupra desfasurarii sedintelor de informare privind avantajele medierii si a eliberarii documentelor speciale, si sustin cu tarie.

Se impune, asadar, o “mediere” a legiuitorului pentru a stinge acest conflict de norme, conflict declansat, mai mult sau mai putin voit, intre mediatori si celelalte profesii juridice reprezentate de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari.

Ce trebuie sa stii despre sedinta de informare privind medierea ?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii. Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

Sedinta de informare este gratuita, dupa cum se precizeaza si in Legea medierii: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care au refuzat sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, au putut fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv