Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator
Text publicat în M.Of. al României.
În vigoare de la 29 iulie 2019

Art. I – Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins:
Art. 2.
(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, își pot soluționa conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței de judecată.
(2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părțile au parcurs doar ședința de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părți refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței și nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 601."
2. La articolul 2, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alineatele (2
1)-(24), cu următorul cuprins:
" (21) Prin excepție de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită și prin depunerea la dosarul cauzei a procesului- verbal de neprezentare a uneia dintre părți, întocmit de mediator, numai în situația în care se probează primirea invitației la mediere de către pârât.
(2
2) Ședința de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, analizează conflictul și prezintă părților avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informațiile necesare în scopul de a ajuta și determina părțile, ca în deplin acord și cunoștință de cauză, să accepte rezolvarea neînțelegerilor dintre ele prin mediere.
(23) Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării ședinței de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părțile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părților implicate.
(2
4) Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părțile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere și va cuprinde în conținutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părții care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condițiile probării primirii invitației."
3. La articolul 2, după alineatul (5) se introduc șase noi alineate, alineatele (6)-(11), cu următorul cuprins:
" (6) Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
(7) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor.
(8) În litigiile dintre consumatori și comercianți în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.
(9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(10) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.
(11) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte."
4. La articolul 12 alineatul (2), după litera h se introduc patru noi litere, literele i)-l), cu următorul cuprins:
i) corpul profesional al mediatorilor județean din care face parte;
j) formarea profesională continuă;
k) denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator;
l) date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-mail)."
5. La articolul 17, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Consiliul de mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentei legi, ale regulamentului său de organizare și funcționare și ale Statutului profesiei de mediator."
6. La articolul 18, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
(1
1) Consiliul de mediere înființează Institutul de formare continuă, în vederea creșterii calității pregătirii profesionale continue a mediatorilor autorizați."
7. Articolul 24 se modifică și va avea următorul cuprins:
" Art.24.
(1) Mediatorii se pot constitui în asociații profesionale locale și naționale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale și protejarea statutelor, și pot adera la asociații profesionale internaționale în condițiile legii.
(2) Totalitatea mediatorilor autorizați de către Consiliul de mediere constituie Corpul profesional al mediatorilor din România (CPMR).
(3) Corpul profesional al mediatorilor din fiecare județ (CPMJ), respectiv din municipiul București (CPMB) este constituit din toți mediatorii care au sediul profesional principal/secundar înregistrat în județul respectiv sau în municipiul București.
(4) CPMR va avea un reprezentant în relația cu sistemul judiciar la nivelul fiecărei curți de apel din România.
(5) Organizarea și funcționarea CPMR în structuri județene și pe lângă curți de apel se vor face conform Statutului profesiei de mediator."
8. La articolul 38, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
f) neplata taxelor profesionale constituie abatere disciplinară și se sancționează conform statutului profesional."
9. La articolul 41, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
" Art. 41.
(1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancțiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă."
10. La articolul 58, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților."
11. La articolul 58, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) și (22), cu următorul cuprins:
(21) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu.
(22) În situația menționată la alin. (21) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare."
12. La articolul 58, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
" (7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele."
13. La articolul 59, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438 - 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."
14. La articolul 59, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (2
1) și (22), cu următorul cuprins:
(2
1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere.
(22) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților."
15. La articolul 60
2, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
" Art. 602
(1) Etapa de informare și analiza de conflict din cadrul procedurii de mediere, incluzând și formalitățile pentru convocarea părților, nu pot depăși 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător."
16. La articolul 61, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) și (4), cu următorul cuprins:
"
(3) În cazurile prevăzute la art. 60
1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc.
(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluție, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primul termen de judecată niciuna dintre părți nu comunică instanței dovada prevăzută la alin. (2), instanța va solicita părților depunerea acesteia până la primul termen de judecată."
17. La articolul 63, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
"
(2) Odată cu pronunțarea hotărârii instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată."
18. La articolul 65 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"
(2) Autoritatea tutelară competentă întocmește și eliberează, la cererea mediatorului cu care părțile au încheiat contractul sau la cererea oricăreia dintre părți, raportul de anchetă psihosocială, care este comunicat solicitantului."
19. După articolul 75 se introduce un nou articol, articolul 76, cu următorul cuprins:
" Art. 76. Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile Statutului profesiei de mediator."
Art. II - În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
București, 24 iulie 2019.
Nr. 154.

Mediator
Laura Pîrvan Mădălina & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

29.07.2019

Acum obligatoriu : Instanța de judecată este obligată să solicite atât reclamantului, cât și pârâtului, dovada că au încercat să-și soluționeze conflictul prin mediere !

Instanța de judecată este obligată să solicite atât reclamantului, cât și pârâtului, dovada că au încercat să-și soluționeze conflictul prin mediere

Un alt mare beneficiu adus de noile modificări legislative privitoare la legea medierii, întărit de Curtea Constituțională a României prin declararea constituționalității textului de lege vizat, este reprezentat de obligația care va cădea de acum înainte în sarcina judecătorului, de a solicita părților să prezinte dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc, în ipoteza în care odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere. Această obligație se va realiza odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată.

Astfel, conform dispozițiilor art. 61 alin. (3) din proiectul de lege adoptat de Parlamentul României:

„(3) În cazurile prevăzute la art. 60 indice 1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât şi pârâtului, să depună dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc”.

De asemenea, conform alineatului (4) al aceluiași articol, se precizează și termenul până la care judecătorul va solicita părților să depună înscrisul doveditor (acordul de mediere sau procesul verbal de închidere a medierii, după caz), respectiv până la primul termen de judecată.

Astfel:

(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluţie, potrivit art. 201 alin. (3) din Codul de procedură civilă, primul termen de judecată, niciuna dintre părţi nu comunică instanţei dovada prevăzută la alin. (2), instanţa va solicita părţilor depunerea acesteia până la primul termen de judecată.”

Dacă până acum, în baza dispozițiilor art. 227 din Legea Nr. 134/2010 (Noul Cod de Procedură Civilă), în sarcina judecătorului revenea obligația de a recomanda părților să încerce soluționarea amiabilă a litigiului, de la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții din Legea 192/2006 judecătorul va fi ținut să solicite părților dovada că au încercat să-și soluționeze disputa prin mediere, dacă o astfel de încercare a avut loc.

Printr-o asemenea măsură, legiuitorul fortifică rolul activ al judecătorului în vederea soluționării cauzei și oferă procedurii de mediere o perspectivă clară în economia soluționării judiciare a cauzelor civile.

Laura Mădălina Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Principalele modificări aduse de noile reglementări adoptate de Parlamentul României la Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

Vă prezentăm pe scurt principalele modificări aduse de noile reglementări adoptate de Parlamentul României la Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

În primul rând, modificările legislative adoptate în, 26 iunie 2018, se constituie într-o primă etapă de armonizare a legislației interne cu legislația europeană din domeniul medierii.

I. Sub aspectul beneficiilor obținute de cetățeni / justițiabili:
1. noile dispoziții facilitează accesul cetățenilor la un serviciu calitativ superior și prin faptul că interacțiunea mediator-cetățean este mult mai lesnicioasă prin intermediul structurilor profesionale teritoriale;
2. noile reglementări asigură accesul liber la justiție pentru cetățeni, atât la cea clasică, cât și la cea restaurativă;
3. sunt asigurate și garantate drepturile și libertățile cetățenilor, inclusiv dreptul la o apărare eficientă.

II. Sub aspectul beneficiilor obținute de magistrați, de actul de justiție și de sistemul de justiție din România:
1. în concordanță cu normativele europene, noile reglementări naționale din domeniul medierii ajută la degrevarea instanțelor judecătorești de numărul mare de dosare, astfel fiind eficientizat actul de justiție;
2. este clarificată procedura de trimitere la mediere, astfel fiind mai bine protejat dreptul justițiabililor de a deveni subiecți ai medierii, precum și mai clară practica de urmat de către magistrat, în vederea asigurării respectării legii.

III. Sub aspectul consolidării procedurii de mediere:
1. sunt reglementate cu acuratețe etapele procedurale de urmat în vederea soluționării unei dispute prin mediere;
2. este reglementată încercarea de mediere – procedură regulară pentru cauzele pretabile medierii;
3. acordului de mediere i se conferă putere de titlu în anumite situații strict prevăzute de lege.

IV. Sub aspectul organizării profesiei de mediator:
1. sunt reglementate prevederile Statutului Profesiei de Mediator în ceea ce privește organizarea teritorială a Corpului Profesional;
2. se instituie mentoratul, perioadă atât de utilă pentru mediatorii nou-veniți în profesie;
3. este reglementată, și la acest nivel, înființarea Institutului Național pentru Formarea Continuă a Mediatorilor.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Sedinta de informare privind medierea: In ce cauze este obligatorie?

Sedinta de informare privind medierea: In ce cauze este obligatorie?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie in 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Daca, pana la 1 august, refuzul partii de a se prezenta la sedinta era sanctionat doar cu amenda cuprinsa intre 100 si 1000 lei, de-acum regulile s-au schimbat, astfel ca instanta va respinge ca inadmisibile cererile de chemare in judecata ale celor care nu indeplinesc aceasta obligatie.

In ce materii este obligatorie sedinta de informare ?

Obligativitatea sedintei de informare privind medierea este prevazuta de Legea nr. 115/2012, care stabileste, totodata, si cazurile in care trebuie urmata procedura prealabila instantei de judecata.

Astfel, potrivit art. 60 indice 1 din actul normativ mentionat, sedinta este obligatorie de la 1 august in mai multe materii, dupa cum urmeaza:

in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;

in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);

in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;

in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

Sedinta este obligatorie inclusiv in cazul litigiilor civile a caror valoare este sub 50.000 lei. Pe de alta parte, sunt exceptate de la regula acele litigii in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, actiunile referitoare la Registrul Comertului si cazurile in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila.

Atentie! Textul de lege este inaplicabil in orice alta materie, cu exceptia celor evocate. In plus, a explic ,ca litigiile deja demarate nu sunt afectate, ele putand continua.

Sedinta nu este inca obligatorie in cauzele penale

Potrivit art. 601, alin. (1) lit. g) din Legea nr. 115/2012, sedinta de informare privind medierea este obligatorie si in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Totusi, reglementarea nu se aplica de la 1 august 2013, asa cum se intampla in cazul celorlalte materii.

Mai exact, termenul a fost amanat de OUG nr. 4/2013, care prevede: “Termenul prevazut la art. II din Legea nr. 115/2012 (…) referitor la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, se proroga (…) pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, in ceea ce priveste dispozitiile alin. (1) lit. g)”

Acest lucru inseamna ca, in materie penala, sedinta de informare privind medierea va deveni obligatorie incepand cu data de intrare in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala, adica la 1 februarie 2014.
Tina Paraschiv