Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat !

Viața înseamnă drumuri lungi și întortocheate, cu multe bariere, cu multe intersecții, cu străzi închise, rute ocolitoare și tunele extrem de întunecate. Poate fi vorba de drumuri drepte sau de curbe periculoase, de prăpăstii, de drumuri prăfuite care nu duc nicăieri, de drumuri lungi și obositoare, de drumuri periculoase sau de drumuri-labirint în care ne pierdem fără să știm și în care rătăcim multă vreme până ajungem la prima ieșire.
Nu știu dacă pe drumul vieții găsim autostrăzi. Viteza ar fi prea mare ca să mai simțim ceva, orice.
Am străbătut multe dintre aceste drumuri și cred că cel mai tare ne-au încurcat intersecțiile. La naiba, sunt atât de multe ! Te gândești, sperăm la un moment dat, că acestea se răresc după un timp, dar mergând tot înainte ele continuă să apară. Din ce în ce mai multe. Din ce în ce mai complicate.
Aș spune să nu vă grăbiţi să alegeţi încotro vreţi să schimbaţi direcția, însă e timpul cel care nu vă permite “luxul” ăsta. Ce nedrept !
Am amețit învârtindu-ne în cerc în același labirint.
Am transpirat și ne-am umplut de cenușă pe drumuri prăfuite de timp.
Ne-am pierdut răbdarea așteptând în fața unor bariere care nu s-au mai ridicat.
Ne-am pierdut timp și energie mergând pe drumuri închise fără ca nimeni să ne atenționeze spre ce ne îndreptăm.
Am ocolit, am căzut în prăpăstii din care cu greu am ieșit la suprafață, am orbecăit prin întunericul tunelelor, am mers cu viteză prea mare și ne-am accidentat, apoi am încetinit și uneori, ne-am și oprit. Ne-am oprit să-ne ștergem sudoarea, să respirăm o gură de aer proaspăt, să mai privim spre cer ca să găsim speranță. Ne-am oprit ca să vedem ce n-am văzut, să auzim ce n-am auzit, să iubim ce n-am iubit.

Acum, pornim din nou la drum cu inima îmbrăcată în curcubeu . Nici ploaia, nici vântul, nici iarna nu-ne pot pune piedică.
Cred că cineva, acolo sus, ne iubește necondiţionat și ne călăuzește toate drumurile ! Altfel, habar n-avem cum am fi putut să ajungem până aici…
Tina Paraschiv

Lecţii de viaţă pe care le învăţăm !

Lecţii de viaţă pe care le învăţăm !

Am învățat că părinții sunt cea mai mare comoară a omului. Când ei nu mai sunt, noi rămânem mult mai săraci.
Am învățat că persoana care te iubește nu e obligată să îți suporte la infinit toanele și capriciile doar pentru că te iubește.
Am învățat că e bine să fii sincer, dar și că e important ca unele lucruri să le ții totuși pentru tine.
Am învățat că binele pe care îl faci nu se întoarce întotdeauna imediat – dar cândva, se întoarce, uneori chiar înzecit și am învățat că te poți simți împlinit făcând bine altora, recompensa fiind starea ta de bine.
Am învățat că într-o relație, de orice fel, trebuie să înveți să lași de la tine. Ambițiile și orgoliile fiecăruia sunt obstacole care nu doar îngreunează drumul pe aleea “Împreună” ci în timp, clădește un zid mult prea înalt pentru a putea fi dărâmat, sărit sau ocolit.
Am învățat că pentru a reuși în orice faci trebuie să pleci la drum înarmat cu multă, multă încredere în tine. Pe aceasta nu ai voie să o pierzi niciodată pe drum.
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva secunde, adesea de oameni pe care nici nu îi cunoști, iar aceștia apar întotdeauna într-un moment cheie.
Am învățat că oamenilor le place să vorbească mult… și când vorbesc mult, uneori, uită de discreție.
Am învățat că în unele situații tăcerea e într-adevăr de aur!
Am învățat că lucrurile vin atunci când trebuie să vină, indiferent cât de răbdător sau nerăbdător ești tu și că unele pierderi sunt de fapt câștiguri sau invers.
Am învățat că e inutil să încerci să păstrezi în viața ta oameni care nu vor să facă parte din ea. E ca atunci când ții un câine în lesă și el se luptă cu toate puterile să scape, să fie liber.
Am învățat că oricât de mult te-ai deschide sau ai dezvălui despre tine, oricât de sincer și de cinstit ai fi, vor exista întotdeauna oameni care te vor vedea cu totul altfel și care cu siguranță nu te vor întelege. Și atunci e bine să nu îți irosesti energia cu explicații.
Am învățat că, paradoxal, distanța poate apropia și apropierea poate distanța oamenii. E ciudat, dar se întâmplă.
Am învățat că sentimentul pe care îl ai după o zi în care ai făcut un lucru care nu ți se potrivește și nu te împlinește ca om îngreunează prea mult sufletul.
Am învățat că ocaziile pierdute rămân pierdute și că dacă nu ești la locul potrivit, în momentul potrivit te poți zbate încă multă vreme până la o nouă șansă.
Am învățat că scrisul te înalță, dar în acelasi timp , te face mai vulnerabil.
Am învățat că uneori nu se merită să pierzi timp încercând să convingi oamenii că greșesc. E bine să-i lași să greșească pentru a-și învăța lecția singuri.
Am învățat că o inimă făcută bucăți se vindecă în timp. Ea trebuie tratată cu multe lacrimi, cu multe păreri de rău, cu multă durere, apoi cu oameni noi, cu alte zâmbete, cu alte îmbrățișări.
Am învățat că pentru a-ți da seama că drumul pe care mergi este unul greșit trebuie să primești o lovitură zdravănă, trebuie să te doară. Abia apoi te ridici, îți lingi rănile, faci cale-ntoarsă și apuci pe drumul cel bun.
Am învățat că pentru a fi în armonie cu alții, trebuie să ai o relație frumoasă cu tine însuți. Să știi să te ierți si să te accepți.
Tina Paraschiv