Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Se spune că oamenii se tot schimbă, însă amintirile rămân aceleaşi… mai ales cele dureroase.
Adeseori, încercăm să ne convingem pe noi și pe ceilalți că trecutul a rămas în urmă, că toate lacrimile s-au uscat și că toate rănile s-au închis.
Nu știm dacă e așa. Nu știm dacă depășim cu adevărat unele momente care au lăsat urme adânci în sufletele noaste. Nu știm dacă o inimă rănită și tot bandajată cu arome de iubire mai poate iubi la fel de mult și de frumos. Nu știm când și cum ne moare iubirea și nu știm cât timp trebuie să treacă pentru a spune că te-ai vindecat de tot.

Aţi simțit vreodată că nu iubiţi de ajuns ? Aţi primit mai mult decât aţi reușit să dăruiţi înapoi ? Aţi avut vreodată senzația de deja-vu și va cuprins panica ?
Voi aţi simțit toate astea ? Aţi crezut că aţi lăsat totul în urmă, dar umbrele poveștilor trecute și-au pus amprenta și pe prezentul vostru. Nu v-au dat pace. V-au făcut să vă simţiţi incomplet(ă), defect(ă), ciudat(ă). V-au făcut să vă simţiţi vinovat(ă) și egoist(ă). V-au impus limite de iubire ?
Când ți-e teamă te simți vulnerabil și nesigur. Ți-e teamă să iubești, ba chiar ți-e teamă și să te lași iubit, de parcă aștepți ca istoria să se repete din nou.
Otrava iubirilor apuse te amărăște. Te schimbă. Te îngrădește.
Încercaţi medierea ! Încercaţi să remediaţi ce aţi distrus fiecare în sufletul celuilalt…
V-aţi schimbat. Aţi iubit în mai multe moduri, de fiecare dată altfel. V-aţi lăsat purtat(ă) pe aripi de tandrețe, aţi crezut vorbe mincinoase și aţi alergat către brațe care să vă iubească. Dar de cele mai multe ori tot singur(ă) v-aţi simțit. Lucruri care trebuiau să vă împlinească, v-au adus neîmpliniri și regrete. V-au terfelit încrederea și v-au murdărit iubirea. Au pătat-o.

Sunt momente în care primim răspunsuri la întrebări pe care nu le punem și momente când căutăm răspunsuri la întrebări pe care ni le punem, dar pe care le găsim târziu, târziu…
Cred că iubirea se învață mereu și cred că fantomele trecutului ne bântuie multă vreme. Și mai cred că trebuie să ne lăsăm iubiți și să ne urlăm nesiguranțele și neîmplinirile în singurătatea celor 4 pereți ai camerelor noastre. Doar acolo.
Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.
Tina Paraschiv

Comentarii închise.