Toate articolele din categoria: Noutati

Metodele alternative de solutionare a disputelor in Romania ! – Medierea si arbitrajul.

Publicat pe de

Metodele alternative de solutionare a disputelor in Romania !
Medierea si arbitrajul.

Arbitrajul

Fara a avea intentia sa ne pozitionam ferm in favoarea arbitrajului sau a medierii in cadrul acestui articol, statisticile sunt elocvente in sensul unei dezvoltari spectaculoase a arbitrajului ca forma alternativa de solutionare a disputelor. Din cunostintele noastre un numar de peste 400-500 dosare de arbitraj se afla pe rolul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, si un numar mai redus pe rolul curtilor de arbitraj de pe langa camerele de comert judetene.

Dimensiunea numerica si traditia dobandita recomanda arbitrajul ca fiind prima forma de metoda alternativa de solutionare a disputelor in Romania.

Arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc

In cadrul arbitrajului se identifica doua mari categorii, anume arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc, in aceste doua categorii putand intra atat arbitraje interne cat si arbitraje internationale.
Arbitrajul institutionalizat se poate desfasura sub auspiciile institutiei Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, caz in care partile adera la regulile de procedura ale Curtii, in vigoare la data sesizarii tribunalului arbitral.
In cazul arbitrajului ad – hoc, partile aleg regulile pe care acestia doresc sa le aplice in procedura, putand apela si la regulile prestabilite ale unui institutii de arbitraj. Spre exemplu, Regulile de procedura arbitrale ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei prevad, in ce priveste forma arbitrajului, ca disputele pot fi supuse unui arbitraj ad-hoc in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 335/2007, cu dispozitiile Codului de Procedura Civila, cu dispozitiile conventiilor internationale la care Romania este parte precum si cu prezentele Reguli care privesc arbitrajul ad-hoc.

Medierea

In ceea ce priveste medierea, aceasta se afla la inceputurile sale, avand in vedere ca pentru consolidarea unei astfel de metode de solutionare a disputelor este nevoie de un interval de timp mult mai lung decat s-a scurs din 2006, anul Legii nr. 192/2007 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, pana in prezent. Sapte ani pot fi suficienti pentru adoptarea, asimilarea, uzitarea unor principii, insa s-au dovedit insuficienti pentru implementarea increderii depline in aceasta metoda.

Faptul ca noile modificari aduse legii privind medierea prevad obligativitatea participarii la sedinta de mediere inainte de sesizarea instantei de judecata, reprezinta o dovada, un indiciu ca medierea capata o importanta crescuta, justificandu-si utilitatea.

Ceea ce lipseste insa medierii si, intr-o oarecare masura, tuturor formelor alternative de solutionare a disputelor, este traditia, cunoasterea si mentalitatea necesare. Dintre toate formele de solutionare, arbitrajul a dobandit cea mai mare traditie, are cea mai mare raspandire, iar profesionistii au in minte arbitrajul ca prima forma de solutionare alternativa a disputelor. Dobandirea unei traditii si a unei mentalitati inovatoare este un proces de lunga durata prin definitie. Faptul ca, in Romania, aceste forme de solutionare a disputelor nu sunt folosite la capacitatea maxima, este tocmai din cauza neintrunirii uneia dintre premisele de mai sus. Rolul de a informa, raspandi, argumenta avantajele uneia sau alteia dintre metodele ADR revine avocatilor, consilierilor, mediatorilor.

DAB – Dispute Adjudication Board

O discutie aparte comporta DAB – Dispute Adjudication Board, aceasta fiind o etapa prealabila arbitrajului, prevazuta in contractele de tip FIDIC. In randul beneficiarilor, contractorilor, angajatorilor de lucrari de constructie, tot mai multe sunt situatiile in care contractele de tip FIDIC sunt luate in considerare, prin aderarea la conditiile generale si posibilitatea partilor de a le modifica prin adoptarea unor conditii speciale.

Perioada in care contractele de tip FIDIC publicate de Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti devenisera obligatorii pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport de interes national, finantate din fonduri publice, dar si perioada de timp situata in afara acestei reglementari, au contribuit la schimbarea mentalitatii in mediul de afaceri din Romania, tot mai multe contracte de antrepriza fiind dupa modelul FIDIC. Partile apeleaza la mecanismul DAB cu increderea ca disputa preponderent tehnica va fi solutionata de o persoana cu pregatire si experienta indestulatoare.

Procedura DAB are insa si o continuare, in sensul ca, daca una dintre parti este nemultumita de solutia pronuntată de DAB, poate transmite o notificare partii adverse prin care exprima aceasta nemultumire, in final disputa fiind solutionata pe calea arbitrajului international.

In concluzie, cred ca ne aflam pe o linie ascendenta in ceea ce priveste schimbarea mentalitatii in sensul utilizarii tot mai dese a metodelor de solutionare alternativa a disputelor, o concluzie certa pana in prezent fiind ca, ori de cate ori am fost constransi sa aplicam una dintre metode, aceasta schimbare s-a produs. Ramane sa confirm, in calitate de practiciana, ca nu reactionez numai sub presiunea reglementarii obligatorii, ci ca voi identifica avantajele acestor metode si le voi prezenta ca atare celor interesati.
Tina Paraschiv

Medierea divorturilor si conflictelor auxiliare .

Publicat pe de

Medierea divorturilor si conflictelor auxiliare .

Mediatorul este un un manager de conflicte/neintelegeri/dispute. Existenta unui conflict intre soti privitor la o anumita problema in cadrul familiei, atat pana la momentul divortului, cat si dupa momentul divortului, poate face obiectul unui proces de mediere. Mediatorul poate fi contactat de catre soti, cand intre acestia intervin anumite probleme sau conflicte familiale referitoare la bunurile comune ale acestora, domiciliul minorilor (cand parintii sunt despartiti in fapt), exercitarea drepturilor si obligatiilor parentale, prevenirea unor fapte ale sotilor care pot dauna casniciei (diverse abuzuri), sau care pot dauna cresterii si educarii normale a copiilor minori, diverse conflicte.

Prezenta la mediator nu este in vederea unui consulting familial, ci doar in vederea gasirii unei solutii pentru rezolvarea unei anumite probleme. Toate acestea sunt conflicte ce au ca obiect drepturi de care sotii “pot dispune” asa cum este specificat in Legea Medierii, si drept urmare pot face obiectul unui proces de mediere. Problemele familiale de care este vorba, sunt conflicte familiale care pot fi solutionate la mediator inaintea divortului, in timpul divortului si ulterior divortului.

Conform art. 64 alin (1) din Legea Medierii nr 192/2006: pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la: a) continuarea casatoriei; b) partajul de bunuri comune: c) exercitiul drepturilor parintesti; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contributia partilor la intretinerea copiilor; f) orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii.

In medierea conflictelor familiale, atunci cand exista si copii minori, pe langa principiile generale ale medierii (neutralitate, impartialitate, confidentialitate), survine inca un principiu care trebuie respectat (de catre toti participantii la mediere) pe tot parcursul procesului de mediere, si anume principiul interesului major si superior al copilului. Interesul superior al copilului, atunci cand se incepe solutionarea unui diferend familial dintre soti sau fostii soti, trebuie sa primeze si sa fie avut in vedere pe intreg parcusul discutiilor din timpul sedintelor de mediere. Orice acord al sotilor, care nesocoteste drepturile si interesele copilului minor este lovit de nulitate.

Mediatorul nu are competente in a desface o casatorie. A lua decizia de a divorta la mediator nu inseamna ca mediatorul intocmeste mentiunile de divort in actele de stare civila, etapa absolut necesara dupa decizia de a divorta. Mediatorul nu este competent in a constata – juridic vorbind – divortul. Nu poate elibera Certificatul de Divort. Rezolvarea tuturor problemelor/conflictelor/neintelegerilor legate de divort poate face obiectul medierii, nu si intocmirea actelor juridice de constatare a divortului.

Divortul inseamna in primul rand decizia de a divorta constatata de o autoritate in drept, si apoi, daca aceasta decizie este luata de ambii sotii si consemnata de autoritate, urmeaza solutionarea conflictelor legate de bunurile comune ale acestora si de custodia comuna a copilului, atunci cand este cazul.
Neintelegerile dintre soti pot fi solutionate intr-un mod eficient la mediator, care este un expert in facilitarea dialogului dintre soti. De cele mai multe ori, problemele familiale au ca si cauza lipsa comunicarii sau comunicarea defectuoasa dintre soti, a problemelor cu care se confrunta, a intereselor lor reciproce si complementare.

In unele cazuri conflictul central priveste decizia de a divorta a unuia dintre soti – acesta refuza divortul, in altele conflictul major este legat de copil si custodia acestuia. Partajul bunurilor comune este deasemeni un punct central referitor la conflictele legate de divort. Toate aceste puncte centrale pot interfera intre ele, rezultatul fiind un conflict deschis cu efecte negative iminente.

In toate cazurile, mai ales cand sunt copii minori in conflict, comunicarea si dialogul vor trebui re-consolidate, fostii soti fiind in situatia in care vor trebui sa isi reconstruiasca un nou tip de relatie intre ei pentru a avea legaturile necesare cu copilul minor. Custodia comuna este privita ca un drept superior al copilului, de o importanta majora pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a acestuia, si ca o obligatie legala a fiecarui parinte.

Mediatorul impreuna cu parintii va sonda si va explora solutiile posibile, solutii puse in discutii de catre soti, si din toate discutiile, acestia vor alege solutia care le va multumi in cea mai mare masura. Este vorba despre programul efectiv de vizitare a copilului, de programul de vacante, de cheltuielile cu intretinerea zilnica, de educatia religioasa a copilului, de programele sportive conforme aptitudinilor copilului, de weekend-urile petrecute cu fiecare parinte, de ingrijirea medicala, de luarea deciziilor importante ce privesc copilul, etc.

In mediere decizia apartine in exclusivitate fiecarui sot, fiind analizata si discutata impreuna cu celalat sot si mediatorul. Discutiile din mediere au rolul de a stabiliza pe cat se poate relatiile dintre parinti. In orice conflict familial exista o solutie finala multumitoare pentru ambii soti. Uneori pot exista si solutii care nu necesita neaparat un compromis, ci se poate ajunge prin discutii la solutii integrative. Astfel, un avantaj major pentru un sot poate fi un interes minor pentru celelalt si in acest fel un “capat de cerere” poate fi solutionat foarte usor chiar si fara un compromis, sau cu un compromis foarte mic.

In urma unui proces de mediere privitor la divort, sotii pot lua decizia de a divorta sau de a continua casnicia. Solutionarea unui astfel de conflict prin mediere nu impune nici o solutie sotilor. Prezentarea la mediator in vederea medierii conflictului de divort poate avea ca rezultat “suspendarea” deciziei de a divorta. Poate avea ca solutie renuntarea la divort. Poate avea ca solutie divortul in anumite conditii pe care partile le accepta.

In mediere, sotii sunt liberi sa discute, sa intrebe, sa reflecteze asupra unor probleme, sunt liberi sa decida ceea ce vor si ceea ce ii multumeste.

Cand partile iau decizia de a divorta in urma medierii, ori divortul a fost pronuntat si fostii soti apeleaza la mediator doar pentru stabilirea exercitiului drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, partajul bunurilor comune, Acordul de Mediere va trebui supus incuviintarii instantei de judecata, care in baza acestuia va emite o hotarare de expedient, in camera de consiliu. Astfel, conform art 64 din Legea medierii, alin 1/1 dispune ca: Acordurile de mediere incheiate intre parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient. Aliniatul 2 al aceluiasi articol 64 dispune ca : intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune, de catre parti, la instanta competenta sa pronunte divortul.

Conflictele familiale solutionate la mediator au avantajul major al confidentialitatii tuturor discutiilor. Avantajele de ordin financiar sunt deasemeni considerabile atunci cand conflictul se solutioneaza prin mediere. Un avantaj major este deasemeni durata mica de timp pentru solutionare, in comparatie cu un proces judiciar.

In astfel de conflicte, stresul emotional fiind foarte mare, “costurile” emotionale vor fi foarte mari, crescand direct proportional cu perioada procesului judiciar. Atunci cand exista si un copil, suferinta emotionala a acestuia trebuie luata in considerare de catre parinti, cand acestia decid solutionarea conflictului prin mediere – prin discutii si negocierea unei solutii, ori prin instanta de judecata. In toate cazurile copilul va fi o legatura permanenta intre cei doi parinti. Acestia vor trebui sa constientizeze ca este nevoie de un nou parteneriat intre ei, in ceea ce priveste relatiile cu copilul minor.

In aceste conditii medierea conflictelor familiale legate de divort, in cadrul procesului de mediere, intr-o atmosfera de confidentialitate, neutralitate si impartialitate, va duce la solutionarea problemelor intr-un mod cat mai avantajos pentru fiecare parinte, dar si pentru copil. Este vorba de o solutionare de tip WIN–WIN-WIN pentru fiecare parinte si copil, solutionare ce in raporturile familiale este un deziderat, si in procesul de mediere, acest deziderat prinde contur si se realizeaza, dand satisfactie ambilor soti printr-o solutie reciproc multumitoare consemnata in Acordul de Mediere.
Tina Paraschiv

Avantajul medierii in materia penala: “Faptuitorul poate scapa fara inscrierea in cazier a faptei penale”.

Publicat pe de

Avantajul medierii in materia penala: “Faptuitorul poate scapa fara inscrierea in cazier a faptei penale”

Medierea, una din modalitatile legale care permit solutionarea unui litigiu pe cale amiabila, este deja aplicata cu succes in unele locuri. Deocamdata, medierea vizeaza doar procesele civile, insa procedeul medierii se va aplica si in procesele penale dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala. Despre toate aceste lucruri eu vad ca fiind de bun augur aplicarea dispozitiilor legale privind medierea in sfera penalului.

Obligativitatea declansarii procedurii de informare privind medierea inaintea initierii unei actiuni in instanta aplica din data de 1 august a.c. Procedura are doua parti: sedinta de informare asupra avantajelor medierii si medierea propiu-zisa. Subliniez ca doar sedinta de informare este obligatorie, nu si medierea.

In opinia mea, perspectiva medierii in materia penala va fi de bun augur atat instantelor, cat si inculpatilor. “In materie penala, obligativitatea sedintei de informare privind medierea nu este in vigoare. Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala se vor aplica si aceste dispozitii. Mai mult decat atat, se preconizeaza ca Noul Cod de Procedura Penala va inlatura intru-totul aceasta obligativitate a parcurgerii sedintei de informare privind medierea si se va merge exclusiv pe varianta medierii directe”.
Tina Paraschiv

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Publicat pe de

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Toti cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea, dovada participarii realizandu-se printr-un certificat de informare sau, dupa caz, printr-un proces verbal. Din 1 iulie, insa, sedinta obligatorie de informare poate fi sustinuta si de judecatori, procurori, notari sau avocati, desi pana la acea data doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura. Noua prevedere se aplica de peste doua luni, insa nu exista momentan nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal care se depune la dosarul instantei.

De peste doua luni, insa, dispozitiile in domeniu au fost modificate substantial. Mai precis, potrivit Legii nr. 214/2013, in vigoare din 1 iulie, sedinta de informare privind medierea poate fi realizata si de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari, desi pana acum doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura.

In acelasi timp, Legea medierii nr. 192/2006 stipuleaza clar ca dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Sau, dupa caz, printr-un proces verbal.

In aceste conditii, ce documente vor elibera judecatorii, procurorii, consilierii juridici, avocatii si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare ?

Controverse privind dovada de participare la sedinta de informare

Vin si explic ca: eliberarea certificatului de informare sau a procesului verbal se poate face, conform legii medierii, doar de catre mediator, aceasta fiind o atributie fireasca in exercitarea profesiei.

In consecinta, subliniez ca: intocmirea documentelor in cauza este un atribut exclusiv al mediatorului aflat in exercitarea profesiei, astfel ca celelalte categorii de persoane (judecatori, procurori, avocati, juristi, notar) pot emite ce documente considera, mai putin certificat de informare sau proces verbal. “Este neinteresant cum se denumesc acestea (documentele), important este faptul ca provin de la nespecialisti ai domeniului ADR. Singurul specialist calificat este mediatorul, asa cum prevede legislatia nationala si cea internationala”.

In opinia mea, niciuna dintre profesiile introduse in Legea nr.192/2006, avand competenta de a efectua informari asupra avantajelor medierii, nu pot sa o faca intr-un cadru institutionalizat, iar inscrisurile emise de acestia nu pot reprezinta documentele valabile si suficiente care sa faca dovada parcurgerii unei sedinte de informare privind avantajele medierii.

Mai mult, desi acestia emit acte, indiferent de denumirea acestora, ele nu au valoarea unor dovezi pentru parcurgerea sedintei de informare privind avantajele medierii si nu inlatura sanctiunea respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Cu toate acestea, in momentul de fata nu exista nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii.

Mai exact, nu exista niciun act normativ care sa stabileasca in mod clar ca avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii nu pot emite certificate de informare privind medierea sau procese verbale, tot asa cum nu exista nicio prevedere care sa stabileasca in mod clar ca acestia, alaturi de mediatori, pot emite aceste acte.
De cealalta parte, insa, sustin ca exista, totusi, o prevedere legala in acest sens, mai exact articolul (11) din Legea nr. 192/2006: “Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea”.

Tot in baza acestui articol de lege, afirm ca, in cazul in care judecatorii, procurorii, avocatii, juristii si notarii elibereaza justitiabililor certificate de informare sau procese verbale, ei pot fi supusi rigorilor legii penale, intrucat ar insemna ca exercita o profesie fara a avea drept.

Dat fiind, insa, ca legiuitorul roman, pe de o parte, dispune o sanctiune, iar pe de alta parte, dispune o competenta pentru alte persoane decat mediatorul, insa intr-un mod incomplet si incoerent, face ca o eventuala sanctionare a celorlalte profesii “imputernicite” sa nu poata functiona in practica.

Au actele emise de noile profesii valoare juridica sau justitiabilul va fi obligat de instanta sa participe din nou la o sedinta informativa la mediator?

Consider ca: activitatea de mediere este un serviciu de interes public ce poate fi furnizat doar de persoane calificate, specializate, care nu se afla in conflict de interese, asa cum sunt avocatii care isi “informeaza” despre “avantajele” medierii clientii personali si partile adverse, care raspund pentru calitatea serviciului prestat (fie el si cu titlu gratuit) si care sunt tinuti de norme deontologice.

In schimb, precizez ca valoarea juridica a actelor eliberate de celelalte profesii privind informarea asupra avantajelor medierii va fi analizata de fiecare judecator in parte, dupa propriile convingeri.

Astfel ca ne gasim, in acest moment, in situatia existentei unui conflict de norme a carui rezolvare nu va avea loc decat atunci cand legiuitorul va formula fara graba prevederi precise, concrete sau, dupa cum ar fi normal, ar elimina prevederile noi, revenind la competenta exclusiva a mediatorului asupra desfasurarii sedintelor de informare privind avantajele medierii si a eliberarii documentelor speciale, si sustin cu tarie.

Se impune, asadar, o “mediere” a legiuitorului pentru a stinge acest conflict de norme, conflict declansat, mai mult sau mai putin voit, intre mediatori si celelalte profesii juridice reprezentate de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari.

Ce trebuie sa stii despre sedinta de informare privind medierea ?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii. Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

Sedinta de informare este gratuita, dupa cum se precizeaza si in Legea medierii: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care au refuzat sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, au putut fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv

Sedinta de informare privind medierea: In ce cauze este obligatorie?

Publicat pe de

Sedinta de informare privind medierea: In ce cauze este obligatorie?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie in 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Daca, pana la 1 august, refuzul partii de a se prezenta la sedinta era sanctionat doar cu amenda cuprinsa intre 100 si 1000 lei, de-acum regulile s-au schimbat, astfel ca instanta va respinge ca inadmisibile cererile de chemare in judecata ale celor care nu indeplinesc aceasta obligatie.

In ce materii este obligatorie sedinta de informare ?

Obligativitatea sedintei de informare privind medierea este prevazuta de Legea nr. 115/2012, care stabileste, totodata, si cazurile in care trebuie urmata procedura prealabila instantei de judecata.

Astfel, potrivit art. 60 indice 1 din actul normativ mentionat, sedinta este obligatorie de la 1 august in mai multe materii, dupa cum urmeaza:

in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;

in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);

in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;

in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

Sedinta este obligatorie inclusiv in cazul litigiilor civile a caror valoare este sub 50.000 lei. Pe de alta parte, sunt exceptate de la regula acele litigii in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, actiunile referitoare la Registrul Comertului si cazurile in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila.

Atentie! Textul de lege este inaplicabil in orice alta materie, cu exceptia celor evocate. In plus, a explic ,ca litigiile deja demarate nu sunt afectate, ele putand continua.

Sedinta nu este inca obligatorie in cauzele penale

Potrivit art. 601, alin. (1) lit. g) din Legea nr. 115/2012, sedinta de informare privind medierea este obligatorie si in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Totusi, reglementarea nu se aplica de la 1 august 2013, asa cum se intampla in cazul celorlalte materii.

Mai exact, termenul a fost amanat de OUG nr. 4/2013, care prevede: “Termenul prevazut la art. II din Legea nr. 115/2012 (…) referitor la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, se proroga (…) pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, in ceea ce priveste dispozitiile alin. (1) lit. g)”

Acest lucru inseamna ca, in materie penala, sedinta de informare privind medierea va deveni obligatorie incepand cu data de intrare in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala, adica la 1 februarie 2014.
Tina Paraschiv

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?

Publicat pe de

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?
Sedinţa de informare privind medierea a devenit obligatorie de câteva luni, însă continuă să ridice o serie de probleme în practică. Astfel, una dintre situaţiile cu care mediatorii se confruntă se referă la pierderea obiectului şedinţei de informare: ce paşi trebuie urmaţi atunci când conflictul dintre părţi s-a stins înainte ca acestea să se prezinte la şedinţa de informare programată deja ? La această întrebare raspund eu Tina Paraschiv şi specialiştii în materie.
Medierea reprezinta modalitatea de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unui mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor. Practic, in situatia existentei unui conflict in care sunt implicate doua sau mai multe parti, mediatorul va efectua sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, aceasta fiind si o procedura obligatorie incepand cu 15 februarie 2013.
Desi au trecut aproape 4 luni de la intrarea in vigoare a noilor dispozitii in domeniu, controversele nu au incetat sa apara, mediatorii intalnind numeroase probleme in practica. Astfel, una dintre cele mai des intalnite situatii este : ce se intampla atunci cand se pierde obiectul sedintei de informare ?
Mai exact, care este calea de urmat in cazul in care conflictul dintre parti s-a stins inainte ca acestea sa se prezinte la sedinta de informare programata deja ? acest lucru depinde de la caz la caz: “Este foarte important de clarificat daca stingerea conflictului dintre parti inseamna ca partile au tranzactionat asupra obiectului disputei lor sau daca, doar pentru moment, au renuntat la diferend”.
Totusi, continui sa explic, daca nu mai exista conflict, nici sedinta de informare cu privire la posibilitatea medierii acestuia nu mai poate exista, intrucat informarea se face pentru fiecare situatie conflictuala individual determinata. “In opinia mea, aceasta a fost vointa legiuitorului, cu atat mai mult cu cat in practica putem vorbi cel mult de spete silimare, nu identice. Asadar, nu putem avea in vedere o informare generala cu privire la mediere, ci aceasta trebuie realizata pentru fiecare caz in parte, iar obiectul acesteia trebuie sa fie actual”, mentioneaza specialistul.
Acest punct de vedere il sustine si alti Avocati si Mediatori titulari: “In ipoteza in care partile si-au solutionat conflictul inainte de parcurgerea procedurii de informare, apreciez ca sedinta de informare cu privire la avantajele medierii in vederea solutionarii conflictului nu va mai avea loc“.
Mai mult, precizez ca legea nu impune obligatii specifice pentru mediator in situatia in care partile nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare pentru ca au ajuns deja la un acord, anterior sedintei mentionate sau din orice alt motiv.
Se emite proces-verbal chiar daca s-a pierdut obiectul sedintei de informare?
In cazul in care conflictul dintre parti s-a stins, sedinta de informare nu va mai avea loc, dupa cum am aratat mai sus. Totusi, in aceasta situatie, se poate pune o alta intrebare: se emite un proces verbal distinct pentru solicitant, pentru situatiile in care conflictul ar putea reaparea ?
Conform dispozitiilor in vigoare la acest moment, in cazul in care s-a putut efectua informarea in conditiile legii, mediatorul va elibera partilor un Certificat de informare. In schimb, in situatia in care, indiferent de motiv, informarea este imposibil de finalizat, mediatorul va elibera un proces-verbal in care va detalia cauzele care au dus la nerealizarea acesteia.
“Asadar, apreciez ca <> nu poate avea aplicabilitate intrucat obiectul cererii de informare asupra medierii nu este nici actual si nici determinat”, si adaug ca oricum procesul verbal pe care il poate elibera mediatorul contine mentiuni cu privire la motivele privind nerealizarea informarii partilor.
Totodata, dupa cum am explicat legea medierii impune mediatorului sa tina o arhiva a activitatii sale, astfel ca mediatorul oricum trebuie sa incheie un proces verbal in cuprinsul caruia sa precizeze motivul pentru care nu s-a facut informarea partilor. “Acest proces verbal, care are rolul de a clarifica motivul pentru care sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu a avut loc, va ramane la arhiva mediatorului, dar nu va putea fi folosit in fata instantei de judecata, in cazul in care conflictul reizbucneste intre parti“.
Atentie! Certificatul de informare sau, dupa caz, procesul verbal eliberat de mediator fac dovada parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, insa nu constituie titluri executorii in baza carora debitorul sa poata fi fortat sa-si execute obligatiile asumate, iar participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce face obiectul litigiului, respectiv nu intrerupe cursul prescriptiei.
Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care refuza sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, vor fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv

Este mediatorul dușmanul avocatului ?

Publicat pe de

Este mediatorul dușmanul avocatului?

Am citit, recent, o sumedenie de articole in care mediatorii erau pusi la zid de avocati. Am crezut ca mi se pare, ca nu vad eu bine, dar dupa ce am vorbit personal cu niste avocati, am ajuns la concluzia ca lucrurile nu stau tocmai bine intre cele doua parti. Probabil ca au nevoie sa fie mediate ! Sau, de ce nu, puse in fata instantei. Asta ar fi tocmai apogeul solutiei.

Insa, de unde deriva toata nebunia legata de mediere ? De ce nu sunt avocatii impacati cu medierea ? In principiu, oricat de multe argumente ar fi servite pe tava, toate se reduc la o teama, sa-i spunem, o frica pornita de la ciolan. Toti au impresia, sub o forma sau alta, ca vor fi lasati cu ochii in soare daca mediatorii ies in piata.

Vechea meteahna intre profesii. Asa de tipica mentalului romanesc incat ne apuca instantaneu durerea de cap. Sa ne ducem la doctor sau la asistent mai intai ? Sau, chiar de vrem la doctor, apare asistenta pe felie. Ce sa facem ? Eu zic sa ne razboim asa cum o facem de la Revolutia din 89 incoace. Cu pathos si cat mai putina putinta logica.

Sa ne gandim la mitologia lui Procust. Ce facea cu oaspetii care nu se incadrau in patul sau de arama ? Pai, daca erau mai scunzi, ii lungea. Iar daca erau mai inalti, atunci le taia capul, sau picioarele. Vreau sa pastram aceasta imagine si sa ne gandim la mediere. Ce incearca mediatorul sa faca in esenta ? Sa aduca la medie, adica sa gaseasca linia mediana. Cam ceea ce incerca si Procust. Insa, ca orice beneficiu sa reuseasca, trebuie stabilite niste costuri. Si dupa cum bine stim, mai ales in ziua de azi, omul nu este dispus sa renunte. Nu vrea sa-i fie taiat capul, nici sa fie lungit. Mai ales cand vorbim de postmodernism.

Ideea este ca medierea din start isi da o ispita greu de dus. Prin insasi menirea ei nu poate atinge tintele ideale. Si atunci intra in rol avocatura, care preia fraiele si duce mai departe ceea ce poate fi dus. Medierea nu face decat sa fixeze campul tematic al problemei, sa astearna terenul, sa fixeze ceea ce poate fi fixat. Daca lucrurile nu sunt batute in cuie, atunci mergem mai departe.

Avocatura, chiar daca suna scrupulos, nu are decat de castigat din implementarea medierii. Atat pragmatic, pentru ca actele vor fi deja configurate, iar traseele argumentative conturate, cat si ideal, pentru ca totul se va implini in acest fel. Roata juridica va fi fost astfel pusa la lucru. Totodata, in masura in care medierea isi va gasi rostul ei pe piata, si avocatii cu adevarat importanti, buni, vor putea sa dea ceea ce au mai bun de dat. Practic, medierea il va scoate din scena pe avocatul care traieste din siretlicurile viciilor de procedura. In fond, un avocat trebuie sa arate pe scena ce poate sa faca. Nu in abscons, acolo unde pune un timbru invers, sau scrie o data de nastere gresita.

Deci, oricat de aprigi am fi, medierea da privilegiul avocatilor sa iasa din anonimat si sa lupte cu adevarat pentru propria lor menire. Nu vreau sa cred ca, asa cum spunea un individ, doi romani nu pot da mana. Vreau sa cred ca medierea si avocatura merg mana in mana in spiritul dreptatii. Si daca nu iese pe cale amiabila, atunci mergem in instanta!

Tina Paraschiv

Mediatorii – protest in fata Parlamentului impotriva alterarilor legii medierii !!!

Publicat pe de

Mediatorii – protest in fata Parlamentului impotriva alterarilor legii medierii

Federatia Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (UCMR) a protestat ieri in fata Palatului Parlamentului, impotriva modificarilor aduse Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Modificarile, spun acestia, propun subordonarea medierii profesiilor juridice.

La protest au participat reprezentanti ai asociatiilor de mediatori din Bucuresti, Constanta, Ploiesti, Calarasi si Baia-Mare, in acelasi timp fiind organizat si in Oradea un protest similar de catre asociatiile locale.

Totodata, scrisori deschise de protest au fost semnate de toti membrii federatiei UCMR si au fost inaintate catre Administratia Prezidentiala, Camera Deputatilor – plen si Comisia Juridica, Comisia Europeana – Directia Generala Justitie, Viviane Reding – vice-presedinte al Comisiei Europene, precum si Ambasada SUA in Romania.

Cei prezenti au atras atentia ca medierea nu este o profesie juridica, ci o procedura alternativa la instanta de judecata menita sa sprijine cetatenii sa-si rezolve conflictele in afara salii de judecata, reducand substantial costurile de bani, timp si stres, intr-un cadru confidential si profesionist.

Mai mult decat atat, mediatorii au protestat si impotriva lipsei de transparenta a procesului de modificare a legii medierii, intrucat modificarile adoptate si amendamentul mentionat au fost propuse si adoptate direct in Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, de pe o zi pe alta, nefiind puse in discutia corpului profesional al mediatorilor, fara o dezbatere publica si cu atat mai mult, fara o analiza a consecintelor grave ale acestor norme modificatoare.

Concret, modificarile la care fac referire mediatorii au fost adoptate in data de 26 iunie 2013, prin Legea 214/2013 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2013, care a aprobat prevederea potrivit careia informarea prealabila obligatorie in mediere se poate face si de judecatori, procurori, notari, avocati, consilieri juridici.

De asemenea, Comisia Juridica a Camerei Deputatilor a discutat in sedinta din 25 iunie 2013 un amendament la O.U.G. nr. 90/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 prin care se intentioneaza ca avocatii si notarii sa devina de drept mediatori.

Potrivit protestatarilor, toate categoriile profesionale prevazute (judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar) nu au pregatirea necesara practicii medierii, astfel incat activitatea de mediere risca sa fie furnizata de catre persoane nespecializate, fara pregatire in conducerea si desfasurarea procedurii de mediere.

In acest fel, mai sustin mediatorii, partile risca sa nu mai beneficieze de obiectivismul, neutralitatea, impartialitatea si confidentialitatea mediatorului – fundamentale in aceasta procedura, riscand sa ia o decizie in necunostinta de cauza, sa le fie impusa o solutie care nu corespunde cu nevoile lor si sa fie folosite impotriva lor probele dezvaluite in procedura.

Mai mult decat atat, mentinerea prevederilor modificatoare citate ar insemna distrugerea unei profesii si a unui corp profesional insemnat si in plina dezvoltare, golirea de continut a insusi conceptului de mediere si caderea in derizoriu a acestei proceduri eficiente si civilizate.

Nu in ultimul rand, mediatorii sustin ca astfel s-ar ajunge la afectarea grava a evaluarii sistemului de justitie din Romania de catre organismele europene, pentru ca se blocheaza dezvoltarea unui sistem alternativ la justitia clasica, obligatie impusa Statelor Membre prin norme europene tocmai din cauza numeroaselor discutii privind eficienta si credibilitatea justitiei clasice.

In Romania, profesia de mediator si procedura acesteia sunt reglementate prin legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Incepand cu 1 octombrie 2012 a intrat in vigoare Legea nr. 115/2012, prin care partile sunt obligate sa participe la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii inainte de a apela la instanța de judecata. Incepand cu 1 august 2013, partile care nu fac dovada participarii la aceasta sedinta de informare vor fi sanctionate cu inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata.

Uniunea Centrelor de Mediere din Romania este federatia nationala infiintata in 2005 care reuneste asociatii profesionale ale mediatorilor din toata tara. In prezent, corpul profesional al mediatorilor din Romania numara aproximativ 7.000 de mediatori autorizati.
Tina Paraschiv

Inadmisbilitatea cererilor de chemare in judecata ale justitiabililor care nu fac dovada informarii privind medierea va intra in vigoare la 1 august !!!

Publicat pe de

Informarea obligatorie privind medierea va putea fi facuta si de avocati, judecatori, procurori, consilieri juridici si notari !!!

Ordonanta de Urgenta nr. 4/2013, care priveste si unele masuri referitoare la mediere, a trecut de votul final, fiind adoptata cu majoritate de voturi. Astfel, informarea obligatorie privind medierea va putea fi facuta si de avocati, dar si de catre judecatori, procurori, consilieri juridici si notari.

Desi OUG nr. 90/2012, care declara avocatii si notarii mediatori de drept, fara indeplinirea niciunei formalitati, nu a trecut de votul final fiind trimisa la comisia juridica, OUG nr. 4/2013 a fost adoptata cu majoritate de voturi.

Printre noutatile aduse de amendamentele Ordonantei se afla si posibilitatea parcurgerii sedintei de informare privind avantajele medierii de avocati, dar si de catre judecatori, procurori, consilieri juridici si notari, impreuna cu partile dintr-un conflict.

Mai exact, conform art. 2 alin. 1 indice 3 din forma noii Legi a medierii, “efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”.

De asemenea, noile dispozitii reitereaza gratuitatea sedintelor de mediere si a eliberarii actelor doveditoare informarii.

“Serviciile prestate (…) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita”, se prevede in art. 2 alin. 1 indice 4.

Inadmisbilitatea cererilor de chemare in judecata ale justitiabililor care nu fac dovada informarii privind medierea va intra in vigoare la 1 august 2013.
Tina Paraschiv

Şedinţa de informare privind medierea, obligatorie înainte de proces începând de astăzi 15.02.2013

Publicat pe de

Sedinta de informare privind medierea, obligatorie inainte de proces incepand de astazi. Ce trebuie sa stii despre noua procedura?

Legea nr. 115/2012, in vigoare din vara anului 2012, a modificat Legea medierii, instituind, printre altele, obligatia de a participa la o sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata. Concret, in actul normativ se arata, la art. 60 indice 1, ca “in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii”. Prevederea urma sa intre in vigoare in 6 luni de la publicarea Legii nr. 115/2012 in Monitorul Oficial, adica in 9 ianuarie 2013.
Totusi, acest termen a fost prorogat de Guvern, dupa ce Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 68 din 31 ianuarie, a stabilit ca dispozitiile art. 601 vor intra in vigoare in aceeasi zi cu Noul Cod de Procedura Civila, adica 15 februarie.
Acest lucru inseamna ca, incepand de astazi, se instituie obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta sau pana la termenul dat de instanta in acest sens, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii, adica prin dialog si negociere.
Pe de alta parte, punctez ca nu toate cauzele sunt susceptibile de a fi solutionate prin mediere.
Concret, potrivit art. 60 indice 1 din Legea nr. 115/2012, procedura prealabila instantei de judecata va fi obligatorie:
• in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
• in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
• in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
• in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
• in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
• in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
• in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.
In aceleasi timp, consider ca textul de lege este inaplicabil in orice alta materie, cu exceptia celor evocate. In plus, a explicat acesta, litigiile deja demarate nu sunt afectate, ele putand continua.

Ce presupune sedinta de informare ?

Potrivit Legii nr. 115/2012, in sedinta de informare privind medierea mediatorul explica partilor scopul, limitele si efectele medierii, precum si avantajele acestei proceduri. Sedinta de informare este gratuita, dupa cum se precizeaza si in Legea medierii: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.
Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Pe de alta pare, in cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
Dupa aceasta sedinta de informare, urmeaza fie procedura propriu-zisa de mediere (semnarea acordului de mediere intre parti si mediator, urmata de derularea propriu-zisa a procedurii), fie sesizarea instantei de judecata de catre reclamant.
Totusi, consider ca nimic nu impiedica partile sa incerce si alte forme de solutionare amiabila (de la simpla negociere informala, pana la alte metode alternative de solutionare a disputelor) si sa incerce, astfel, evitarea solutionarii pricinii lor de catre instanta de judecata.

Ce se intampla daca NU participi la sedinta ?

Conform OUG nr. 90/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
“Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop (…)”, se arata in textul OUG nr. 90/2012.
Pe de alta parte insa, OUG nr. 4/2013 prevede ca dispozitiile OUG nr. 90/2012 referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013.
“Art. III. – Dispozitiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013.“

Ceea ce inseamna ca, in perioada 15 februarie – 1 august, cererile de chemare in judecata nu vor fi respinse in caz de neparticipare la sedinta de informare. Totusi, apreciez ca vor exista sanctiuni pentru justitiabilii care nu se prezinta la sedinta.

Mai exact, adaug ca pana la 1 august 2013 se vor aplica numai dispozitiile art.187 alin.1 pct.1 lit. f) din Noul Cod de Procedura Civila, prin care instanta va putea aplica o amenda de la 100 lei la 1000 lei pentru sanctionarea refuzului partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.

Atentie ! Reclamantul este obligat sa participe la sedinta de informare, in vreme ce paratul este invitat, de catre reclamant, sa o faca. In consecinta, sanctiunea inadmisibilitatii il afecteaza doar pe reclamant. “Pentru parat vorbim de posibilitatea de a participa, fara niciun fel de repercusiuni in ipoteza in care nu o face”.

Noile reguli: avantaje si dezavantaje
Potrivit unor surse, avantajul cert este unul singur, pentru toti justitiabilii si pentru societate in general: aplicabilitatea acestei reguli va conduce la cunoasterea procedurii medierii de catre cei care sunt in pozitia de a putea sa o utilizeze.

Concret, studiile Uniunii Europene arata ca cel mai important obstacol in calea extinderii folosirii metodelor alternative de solutionare (inclusiv medierea) il reprezinta necunoasterea corespunzatoare a acestora de catre justitiabili. “Asadar, e vorba de un mare castig, caci cunoasterea este primul pas, urmat imediat dupa de implementare”, opineaza specialistul.

De aceeasi parere sunt mai multe voci, care considera ca nu se poate vorbi decat despre avantaje in urma modificarilor legislative din ultima perioada. “Prin noua reglementare legislativa, medierea va deveni un instrument folosit pe scara larga la nivel national, cu multiple si reale avantaje in ceea ce priveste atat degrevarea instantelor de judecata, cat si cresterea calitatii actului de justitie”.

In plus, eu punctez faptul ca intotdeauna este bine ca cetatenii sa fie bine informati si sa opteze in deplina cunostinta de cauza, cunoscand avantajele, efectele, regulile si limitele procedurilor pe care le pot urma cu privire la modul in care pot sa-si solutioneze diferendele. “Informarea asupra posibilitatii de solutionare amiabila a diferendelor reprezinta un mare pas in evolutia societatii romanesti, introducerea medierii si a solutionarii alternative a conflictelor in viata de zi cu zi reprezentand nu doar o modificare de procedura, ci o schimbare la nivel de cultura si de mentalitate, un progres major al civilizatiei”.

In ceea ce priveste dezavantajele, eu arat ca nu exista vreunul. “Nu exista costuri, nu exista o pierdere semnificativa de timp”, mentionand, totodata, ca aceasta procedura prealabila reprezinta o incurajare a dialogului dintre parti. Ca atare, partile pot castiga timp si bani daca evita un litigiu, si nu au nimic de pierdut prin faptul ca ajung mai devreme sau mai tarziu intr-un litigiu pe care nu il pot rezolva fara mijlocirea instantei de judecata.
Tina Paraschiv