Acum obligatoriu : Instanța de judecată este obligată să solicite atât reclamantului, cât și pârâtului, dovada că au încercat să-și soluționeze conflictul prin mediere !

Instanța de judecată este obligată să solicite atât reclamantului, cât și pârâtului, dovada că au încercat să-și soluționeze conflictul prin mediere

Un alt mare beneficiu adus de noile modificări legislative privitoare la legea medierii, întărit de Curtea Constituțională a României prin declararea constituționalității textului de lege vizat, este reprezentat de obligația care va cădea de acum înainte în sarcina judecătorului, de a solicita părților să prezinte dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc, în ipoteza în care odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere. Această obligație se va realiza odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată.

Astfel, conform dispozițiilor art. 61 alin. (3) din proiectul de lege adoptat de Parlamentul României:

„(3) În cazurile prevăzute la art. 60 indice 1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât şi pârâtului, să depună dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc”.

De asemenea, conform alineatului (4) al aceluiași articol, se precizează și termenul până la care judecătorul va solicita părților să depună înscrisul doveditor (acordul de mediere sau procesul verbal de închidere a medierii, după caz), respectiv până la primul termen de judecată.

Astfel:

(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluţie, potrivit art. 201 alin. (3) din Codul de procedură civilă, primul termen de judecată, niciuna dintre părţi nu comunică instanţei dovada prevăzută la alin. (2), instanţa va solicita părţilor depunerea acesteia până la primul termen de judecată.”

Dacă până acum, în baza dispozițiilor art. 227 din Legea Nr. 134/2010 (Noul Cod de Procedură Civilă), în sarcina judecătorului revenea obligația de a recomanda părților să încerce soluționarea amiabilă a litigiului, de la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții din Legea 192/2006 judecătorul va fi ținut să solicite părților dovada că au încercat să-și soluționeze disputa prin mediere, dacă o astfel de încercare a avut loc.

Printr-o asemenea măsură, legiuitorul fortifică rolul activ al judecătorului în vederea soluționării cauzei și oferă procedurii de mediere o perspectivă clară în economia soluționării judiciare a cauzelor civile.

Laura Mădălina Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Principalele modificări aduse de noile reglementări adoptate de Parlamentul României la Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

Vă prezentăm pe scurt principalele modificări aduse de noile reglementări adoptate de Parlamentul României la Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

În primul rând, modificările legislative adoptate în, 26 iunie 2018, se constituie într-o primă etapă de armonizare a legislației interne cu legislația europeană din domeniul medierii.

I. Sub aspectul beneficiilor obținute de cetățeni / justițiabili:
1. noile dispoziții facilitează accesul cetățenilor la un serviciu calitativ superior și prin faptul că interacțiunea mediator-cetățean este mult mai lesnicioasă prin intermediul structurilor profesionale teritoriale;
2. noile reglementări asigură accesul liber la justiție pentru cetățeni, atât la cea clasică, cât și la cea restaurativă;
3. sunt asigurate și garantate drepturile și libertățile cetățenilor, inclusiv dreptul la o apărare eficientă.

II. Sub aspectul beneficiilor obținute de magistrați, de actul de justiție și de sistemul de justiție din România:
1. în concordanță cu normativele europene, noile reglementări naționale din domeniul medierii ajută la degrevarea instanțelor judecătorești de numărul mare de dosare, astfel fiind eficientizat actul de justiție;
2. este clarificată procedura de trimitere la mediere, astfel fiind mai bine protejat dreptul justițiabililor de a deveni subiecți ai medierii, precum și mai clară practica de urmat de către magistrat, în vederea asigurării respectării legii.

III. Sub aspectul consolidării procedurii de mediere:
1. sunt reglementate cu acuratețe etapele procedurale de urmat în vederea soluționării unei dispute prin mediere;
2. este reglementată încercarea de mediere – procedură regulară pentru cauzele pretabile medierii;
3. acordului de mediere i se conferă putere de titlu în anumite situații strict prevăzute de lege.

IV. Sub aspectul organizării profesiei de mediator:
1. sunt reglementate prevederile Statutului Profesiei de Mediator în ceea ce privește organizarea teritorială a Corpului Profesional;
2. se instituie mentoratul, perioadă atât de utilă pentru mediatorii nou-veniți în profesie;
3. este reglementată, și la acest nivel, înființarea Institutului Național pentru Formarea Continuă a Mediatorilor.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Este bine să cunoașteți și să rețineți !

Este bine să cunoașteți și să rețineți !

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și Consiliul de Mediere (CM) au încheiat un protocol de colaborare în vederea creșterii calitative a nivelului general de pregătire și informare a consumatorilor în domeniul serviciilor financiare non-bancare, cu precădere în materia soluționării alternative a litigiilor/disputelor în afara cadrului instanțelor de judecată.

Conform prevederilor protocolului, specialiștii din ASF și CM vor coopera în toate domeniile de interes comun, prin:

- desfășurarea de prezentări în domeniul financiar non-bancar în cadrul unor conferințe/seminarii organizate de ASF;
- desfășurarea de prezentări în domeniul medierii conflictelor, în cadrul unor conferințe/seminarii organizate de CM;
- implicarea specialiștilor ASF și CM prin inițierea, propunerea, consultarea, redactarea și dezbaterea proiectelor de acte normative care au ca obiect reglementarea activității de soluționare alternativă a litigiilor;
- colaborarea specialiștilor ASF și CM în definirea/elaborarea și susținerea unor programe de formare profesională și de pregătire continuă a mediatorilor specializați pe litigiile din domeniul serviciilor financiare non-bancare apărute în rândul consumatorilor;
- colaborarea specialiștilor ASF și CM în elaborarea de materiale de promovare destinate asociațiilor de consumatori și profesioniștilor/comercianților din sectoarele relevante de business;
- informarea consumatorilor pe criterii de reciprocitate, de către ASF și CM, precum și orientarea corectă a celor care s-au adresat greșit uneia dintre aceste entități, diseminându-se implicit și datele despre existența celorlalte entități de soluționare alternativă a litigiilor, precum și despre obiectul specific de activitate al acestora;
- accesarea prin proiecte comune a fondurilor europene sau a altor surse pentru promovarea metodelor de rezolvare alternativă a disputelor;
- utilizarea mijloacelor de informare în masă atât în comun, cât și separat pentru mediatizarea acțiunilor care formează obiectul prezentului protocol.

Cele două părți vor face schimb de informații statistice în scopul evaluării posibilităților de îmbunătățire a activității lor.
Datele și informațiile se vor transmite la nivel agregat, depersonalizate și vor conține categoriile de informații furnizate de fiecare parte către autoritățile competente, cu respectarea prevederilor OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Avantajele medierii, dezavantajele instanțelor de judecată !

Confidențialitatea – ședința de mediere presupune confidențialitatea actelor, a discuțiilor, precum și a oricăror acțiuni prevăzute în cadrul procedurii, oferind astfel încredere părților cu privire la conflictul dintre acestea. Justiția statală presupune, de regulă, publicitatea ședințelor de judecată.
Prin excepție există și situații în care ședința este declarată secretă de lege sau de instanța de judecată.

Timp mai scurt privind soluționarea litigiului – în cadrul medierii, timpul soluționării unui conflict depinde doar de părți, implicit și de mediator.
Nu există termene de judecare a cauzei, iar părțile, de comun acord cu mediatorul pot alege o rezolvare cât mai rapidă a conflictului, cu termene după propriul program. O mediere poate dura între 2 și 40 de ore, pe parcursul mai multor zile. Interval de timp foarte lung între termenele stabilite de instanță – conform unui studiu finanțat de UE, timpul pierdut în soluționarea litigiilor în cazul apelării la instanță este în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare pe caz, în lipsa apelării la mediere (în UE).

Costuri reduse – în cazul medierii nu este aplicabilă plata unei taxe de timbru, nu se plătesc avocați și nici nu se administrează expertize sau alte probe, astfel încât costurile aferente unei proceduri de mediere sunt mult mai mici. Costuri mai mari – costurile unui litigiu în instanță implică onorariul avocatului, al taxei de timbru, precum și a expertizelor sau altor probe necesare pe parcursul unui proces. Există și au existat cazuri înregistrate de-a lungul timpului unde valoarea taxei de timbru a ajuns la ordinul miilor și chiar zecilor de mii de euro. După cum am zis anterior, partea financiară implică și costurile juridice suplimentare (pe caz) în cazul lipsei medierii, care variază de la 12.471 de euro la 13.738 de euro.

Flexibilitatea procedurii medierii – medierea este o procedură flexibilă, care le permite părților să-și stabilească propriile reguli de desfășurare a soluționării conflictului, iar ședințele pot să se desfășoare împreună sau separat. Mai mult, timpul scurt de rezolvare a conflictului, alături de confidențialitate și costurile reduse fac ca 80% dintre medieri să ajungă la o finalitate. Cel mai important aspect în procedura medierii este faptul că părțile își găsesc singure soluția cu privire la conflictul existent, astfel având parte de o situație win-win – fiecare are de câștigat.

Rigiditatea instanțelor de judecată – în ceea ce privește dosarul aflat pe rolul instanțelor, acesta se judecă după niște reguli foarte stricte. Procedura este una foarte rigidă, cu termene foarte mari și costuri pe măsură. Mai mult, în cadrul unui proces, soluția este impusă părților de către un judecător, astfel că în aceste cazuri cel puțin una din părți va fi nemulțumită de soluția dată de instanță.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

În ce litigii poate fi aplicată procedura medierii ?

În ce litigii poate fi aplicată procedura medierii ?

În domeniul protecției consumatorilor:
- când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos,
- a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate,
- a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;

În materia dreptului familiei, în cazul neînțelegerilor dintre soți privitoare la:
- continuarea căsătoriei;
- partajul de bunuri comune;
- exercițiul drepturilor părintești;
- stabilirea domiciliului copiilor;
- contribuția părinților la întreținerea copiilor;
- orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
- în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
- în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
- în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
- în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la Registrul Comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999-1018 din Codul de procedură civilă;

COSTURI REDUSE

- Nu există taxă de timbru;
- Nu există onorarii ale avocaților;
- Nu există cheltuieli cu expertize sau martori.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea familială !

Medierea familială

Relațiile de familie sunt complicate, intense și mereu foarte solicitante emoțional. Medierea familială în România are o abordare sistematică a familiei, fiind de cele mai multe ori complementară sistemului judiciar.

Medierea familială este folosită în rezolvarea oricăror probleme familiale: în convenții matrimoniale, continuarea sau desfacerea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, neînțelegeri între diverși membri ai familiei, afaceri de familie sau moșteniri.

Convenția matrimonială,

- este o înțelegere încheiată înainte de căsătorie, în timpul logodnei sau în timpul căsătoriei între viitorii/actualii soți, prin care se schimbă regimul comunității legale cu cel al comunității convenționale,
- prin convenția matrimonială părțile au control și înlătură eventualele suspiciuni, conflicte sau neînțelegeri referitoare la bunurile fiecăruia sau bunurile comune, asupra bunurilor prezente și viitoare, asupra realizării succesiunii, asupra restituirii darurilor primite în timpul logodnei și a oricăror altor aspecte pe care soții sau viitorii soții doresc să le clarifice și stabilească,
- prin convenția matrimonială se poate stabili că soțul supraviețuitor să preia bunuri comune, fără plată, înainte de partajul moștenirii (clauza de preciput),
- în cazul folosirii convenției matrimoniale, realizată prin acord de mediere, în cadrul unui partaj judiciar sau succesoral, părțile pot beneficia de toate avantajele oferite de mediere.

Continuarea sau desfacerea căsătoriei,

- în cazul în care doar unul dintre soți dorește să divorțeze, procesul de mediere poate ajuta părțile să își reconsidere pozițiile astfel încât să găsească și să stabilească un interes comun (continuarea căsătoriei sau divorțul),
- în cazul în care ambii soți doresc desfacerea căsătoriei dar sunt unele dispute legate de numele pe care soții îl vor purta sau de aspecte accesorii divorțului, medierea poate fi opțiunea pentru găsirea unei soluții reciproc convenabilă, eficientă și durabilă.

Citește mai multe despre medierea divorțului pe cale amiabilă aici.

Partajul judiciar,

- pot fi evitate cheltuielile suplimentare cu experții,
- martorii și onorariile avocaților pe perioade lungi de timp,
- ședințele de mediere sunt stabilite în funcție de timpul și programul părților,
- părțile pot fi asistate sau reprezentate de avocat,
- partajul realizat prin acordul de mediere se poate face: prin convenția matrimonială (anterior căsătoriei sau în timpul căsătoriei);
- înaintea, o dată cu sau după pronunțarea divorțului;
- înaintea sau oricând în timpul procesului judecătoresc

Partajul succesoral (moștenirea),

- deschiderea succesiunii și stabilirea cotelor succesorale legale pot fi făcute doar de notarul public sau de instanța judecătorească iar prin acordul de mediere se stabilește modalitatea de partaj sau recunoașterea calității de moștenitor a unor părți care nu sunt moștenitori legali,
- cotele succesorale legale pot fi diferite de modalitatea de partaj pe care părțile o stabilesc prin acordul de mediere,
- avantajele partajului succesoral realizat prin acordul de mediere sunt aceleași cu cele ale partajului judiciar realizat în același mod.

Exercițiul drepturilor părintești,

- în timpul căsătoriei sau/și când părinții locuiesc separat, medierea poate fi folosită în ceea ce privește exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția sau întinderea obligației de întreținere datorată de părinții minorului, acordul pentru deplasarea copilului în țară sau în străinătate. Toate aceste aspecte pot fi rezolvate fără a ajunge în instanță sau la divorț,
- după desfacerea căsătoriei prin acordul de mediere se pot stabili: contribuția părinților la întreținerea copiilor, stabilirea domiciliului copiilor, planul parental, program de vizită, orice alte neînțelegeri care pot apare între părinți în legătură cu exercițiul drepturilor părintești.
Acordul de mediere trebuie încuviințat de instanța de judecată print-o hotărâre de expedient.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Taxele de timbru la jumătate în cazul acordului de mediere !

Taxele de timbru la jumătate în cazul acordului de mediere !

După modificările aduse legii medierii de O.U.G. 80/2013, în cazul transferului de proprietate și partajului medierea devine mult mai avantajoasă pentru părți înainte de a apela la instanță deoarece taxele de timbru se înjumătățesc. Pentru restul conflictelor părțile ar trebui să se adreseze instanței și să ajungă la un acord de mediere în timpul procesului judecătoresc ca ulterior, să beneficieze de restituirea, în integralitate, a taxei judiciare de timbru.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Medierea, soluția modernă !

Medierea,

este soluția modernă, foarte avantajoasă și rapidă pentru rezolvarea eficientă a conflictelor/litigiilor dintre două sau mai multe persoane.
Principalele avantaje ale alegerii medierii sunt:

1. Costuri financiare reduse în comparație cu instanțele de judecată. La mediator se plătește doar onorariul dinainte stabilit și convenit împreună cu părțile, în funcție de complexitatea și natura litigiului. În instanță taxa de timbru, costurile cu onorariile avocaților, costurile expertizelor, costurile cu martorii ori materialul probator, se cumulează în sume foarte mari în comparație cu costul unui onorariu pentru un Proces de Mediere. Dacă un onorariu pentru un întreg proces de mediere începe de la 350 de lei pentru fiecare parte din conflict, un proces judiciar costa minim câteva mii de lei.

2. Timp de soluționare a litigiului/disputei redus substanțial. În cadrul procesului de Mediere, în funcție de complexitatea cauzei și disponibilitatea părților, rezolvarea conflictului poate avea loc încă de la prima ședință de mediere. În cauzele mai complexe, în funcție și de disponibilitatea părților, rezolvarea conflictului/litigiului poate avea loc în urma mai multor ședințe stabilite în cursul mai multor săptămâni. Prin comparație, un proces judiciar durează ani buni de zile, incluzând căile de atac.

3. Procedură simplă, informală, privată, comodă și flexibilă. Procedura medierii este o procedură comodă, părțile dispun de conținutul procesului – discuțiile despre conflict și soluții, mediatorul de cadrul procedural. În cadrul medierii părțile aleg “termenul” de comun acord cu mediatorul stabilind data, ora și locul unde se va desfășura medierea (de regulă la biroul mediatorului, iar prin excepție și în alte locații dacă mediatorul și părțile din conflict convin astfel).

4. Lipsa oricărui cost/stres emoțional privind procesul și finalul acestuia. În instanță părțile așteaptă ani de zile pentru o soluție, având nesiguranța că le va fi în favoarea lor, chiar dacă consideră și probează că au dreptate; în toți acești ani își consumă energie și ajung la o stare de stres emoțional privitor la procesul judiciar în derulare. În procesul de mediere fiecare parte este liberă să accepte dialogul, să propună o soluție, să analizeze soluția sa și soluțiile oferite de cealaltă parte, ca împreună să găsească soluția cea mai benefică pentru ambele. Părțile împreună decid și ambele câștigă.

5. Medierea are ca rezultat o soluție de tip WIN WIN, câștig-câștig. În mediere fiecare parte câștigă pentru că soluția – înțelegerea lor va fi acceptată de toate părțile doar dacă va fi mulțumitoare, altfel nu va fi agreată de una din ele. Fiecare parte este libera să decidă dacă o anumită soluție este potrivită, o mulțumește, îi satisface interesele în cauză.

6. Scutiri la plata taxei de timbru pentru consfințirea Acordului de Mediere, și reduceri de 50% în ceea ce privește taxa de timbru pentru consfințirea/încuviințarea Acordului de Mediere de către instanță (emiterea unei Hotărâri de Expedient, în procedură nelitigioasă, în camera de consiliu).

a. Când conflictul a fost mediat fără a exista un proces judiciar în curs(mediere extrajudiciară), pentru cererea de consfințire/încuviințare a Acordului de mediere se va plăti o taxă de timbru judiciar de doar 20 de lei. Atunci când prin Acordul de mediere se realizează un transfer de proprietate ori a altui drept real (vânzare-cumpărare, donație, schimb, compensație, etc ce privesc bunuri imobile), ori Acordul de Mediere privește un partaj/împărțire/ieșire din indiviziune, la această taxă fixă de 20 de lei se adaugă 50% din valoarea taxei de timbru judiciar care ar fi fost plătită în cazul în care conflictul se soluționa printr-un proces judiciar.

b. În cazul consfințirii/încuviințării Acordurilor de mediere ce privesc litigiile de pe rolul instanțelor de judecată, taxele de timbru se returnează părților din orice litigiu(familial, comercial, de muncă, etc), cu excepția Acordurilor de mediere ce privesc transferul drepturilor de proprietate, constituirea de drepturi reale imobiliare, cauze și partaje succesorale.

7. Puterea actului/contractului încheiat la mediator Acordul de Mediere are puterea unei convenții, unui contract, mai precis între părți acordul de mediere are putere de lege, și este viabil, valid și valabil, producând efecte juridice (obligând părțile la respectarea obligațiilor asumate) încă de la semnarea lui. Acordul se poate prezenta la notarul public sau la instanța de judecată pentru a putea fi investit cu putere executorie. În litigiile succesorale și cele care privesc transferul dreptului de proprietate imobiliară Acordul de Mediere se autentifică la notar ori se consfințește de către instanța competentă, sub sancțiunea nulității absolute.

8. Avantajul Confidențialității Procesului (Acesta este și un principiu fundamental al medierii). Întreaga procedura de MEDIERE se desfășoară în baza confidențialității informațiilor și procedurii, acesta fiind un avantaj extraordinar pentru persoanele implicate în cele mai diverse litigii. Avem în vedere, mai ales dar nu numai, relațiile de familie, de muncă, relațiile de afaceri. Toate acestea, dacă ajung să fie soluționate la Mediator vor fi confidențiale. Toate discuțiile care au loc la mediator, în toate fazele procesului de mediere, stau sub egida confidențialității. Toate ședințele de mediere vor avea loc într-un cadru neutru și confidențial. Este un avantaj pentru fiecare parte, comparându-l cu dezavantajul major al procesului judiciar unde ședințele sunt publice și oricine poate vedea și auzi partea și pretențiile sau reclamațiile acesteia fata de pârât, inclusiv reprezentanți ai mass-mediei.

9. Păstrarea relațiilor între părți, unde este posibil și se dorește. Medierea, prin însăși definiția ei este un dialog al părților, un dialog între părți, și între fiecare parte și mediator. Un dialog constructiv, focusat pe soluții, în care mediatorul asistă activ și facilitează părțile să ajungă la rezolvarea reciproc avantajoasă a conflictului. Odată ajuns la un acord în urma medierii, chiar și parțial, asupra conflictului, părțile își îmbunătățesc relațiile avute anterior ivirii conflictului, depășind cu bine situația conflictuală.

10. Prevenirea altor conflicte între părți. Acest avantaj oferă părților posibilitatea ca, prin rezolvarea amiabilă a conflictului dintre ele, să prevină alte conflicte, să le anticipeze, ori sa prevină apariția altor cauze, motive de conflict. Angajamentul unei părți din conflict de a face sau a nu face ceva, poate fi cheia unor noi relații bune pentru viitor.

11. Decizia privind SOLUȚIA aparține exclusiv părților. Nici o persoană terță, nici mediatorul prezent, nici avocatul părții nu poate obliga o parte din mediere să agreeze/ să fie de acord cu o anumită soluție, și nici nu poate impune o anumită soluție părților. Părțile singure însuși decid, care este soluția cea mai eficientă și mai avantajoasă pentru fiecare, și tot ele decid dacă soluțiile propuse și discutate le sunt favorabile ori nu.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv

Medierea penală !

Medierea penală,

Medierea este o instituție procesual penală distinctă de retragerea plângerii ori împăcare (cauza sui-generis conform deciziei ICCJ 9/17.04.2015) și are ca efect înlăturarea răspunderii penale și încetarea procesului penal pentru anumite infracțiuni iar pentru alte infracțiuni poate constitui un element ca procurorul să renunțe la urmărirea penală și să acorde făptuitorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligațiile asumate prin acordul de mediere.

Un acord de mediere încheiat intre părți doar pe latura civilă a procesului penal va stinge orice acțiune pe latura civilă iar, pe latura penală va sta la baza deciziei judecătorului care poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei; amânarea aplicării pedepsei; suspendarea condiționată a executării pedepsei; poate să rețină circumstanțe atenuante având ca efect reducerea pedepsei sau poate să dispună eliberarea condiționată a celui privat de libertate înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Printre infracțiunile în care acordul de mediere înlătură răspunderea penală pot fi:

abandonul de familie (art. 378 – plângere prealabilă)
abuzul de încredere (art. 238 – plângere prealabilă)
abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 – plângere prealabilă)
amenințarea (art. 206 – plângere prealabilă)
asistența și reprezentarea neloială (art. 284 – plângere prealabilă)
agresiunea sexuală (art. 219 – plângere prealabilă)
bancrută simplă (art. 240 – plângere prealabilă)
bancrută frauduloasă (art. 241- plângere prealabilă)
distrugerea (art. 253 alin. 1 și alin. 2 – plângere prealabilă)
divulgarea secretului profesional (art. 227 – plângere prealabilă)
furtul (art. 228 – împăcare)
furtul calificat (art. 229 alin. 1 și alin. 2 –împăcare)
furtul în scop de folosință (art. 230 – împăcare)
furtul săvârșit între membrii de familiei, de către un minor în pagubă tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduită de acesta (art. 231- plângere prealabilă)
gestiunea frauduloasă (art. 242 – plângere prealabilă)
hărțuirea (art. 208 – plângere prealabilă)
hărțuirea sexuală (art. 223 – plângere prealabilă)
însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 – împăcare)
înșelăciunea (art. 244 – împăcare)
înșelăciunea privind asigurările (art. 245 – împăcare)
împiedicarea exercitării libertății religioase (art. 381 -plângere prealabilă)
lovirea sau alte violențe (art. 193 – plângere prealabilă)
nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (art. 379 – plângere prealabilă)
nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 287 alin.1 lit. d și g – plângere prealabilă)
seducția (art. 199 – împăcare)
tulburarea de posesie (art. 256 – plângere prealabilă)
tulburarea folosinței locuinței (art. 320 – împăcare)
violul (art. 218 – plângere prealabilă)
violarea vieții private (art. 226 – plângere prealabilă)
violarea sediului profesional (art. 225 – plângere prealabilă)
violarea secretului corespondenței – (art. 302 alin. 1 – plângere prealabilă)
violarea de domiciliu (art. 224 – plângere prealabilă)
vătămarea corporală din culpă (art. 196 – plângere prealabilă)
violența în familie (art. 199 – împăcare)

Mai trebuie menționat că mediatorii sunt asimilați persoanelor cu atribuții oficiale conform notei interne nr. 59897/20.08.2012 emise de ANP, aceștia putând avea întrevederi cu deținuții ori de câte ori este necesar.

Laura Mădălina Marinela Pîrvan & Tina Paraschiv
www.juristcons.com

Divorțul la mediator. Legal, discret, eficient – Q.E.D

Divorțul la mediator. Legal, discret, eficient – Q.E.D

Armonizarea permanentă a legislației României cu legislația europeană oferă cetățenilor români o sumă de alternative când este vorba despre desfacerea căsătoriei. Știm cu toții despre divorțul la Oficiul Stării Civile, divorțul la notariat sau clasicul divorț în instanță, dar mai puțin mediatizat este divorțul cu ajutorul unui mediator.
Cadrul legislativ:
– Mediatorul este abilitat, potrivit legii (art. 64, art. 65, art. 66 din Legea nr. 192/2006), să rezolve prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la continuarea căsătoriei și a tuturor celorlalte aspecte ce rezultă din decizia de a pune capăt unei căsnicii:

Art. 64 (1) Pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la:
a) continuarea căsătoriei;
b) partajul de bunuri comune;
c) exercițiul drepturilor părintești;
d) stabilirea domiciliului copiilor;
e) contribuția părinților la întreținerea copiilor;
f) orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(1^1) Acordurile de mediere încheiate de părți, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.
(2) Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.

Art. 65 Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinții să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilității părintești, separația în fapt sau divorțul să nu impieteze asupra creșterii și dezvoltării acestuia.

Art. 66 (1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligențele pentru a verifica dacă între părți există o relație abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situații sunt de natură să influențeze medierea și va decide dacă, în asemenea circumstanțe, soluționarea prin mediere este potrivită.

În urma lecturării textului de lege, înțelegem că orice cuplu poate solicita serviciile unui mediator pentru divorț și că “mediatorul divorțează” la fel cum avocații înființează firme sau ONG-uri sau cum consilierii de proprietate intelectuală protejează mărci.
Fac vorbire despre acest lucru pentru a pune capăt unei polemici în care anumiți filosofi ai medierii înțeleg să se exprime mai mult despre forma decât despre fondul procedurii de divorț, aruncând în spațiul public informații incorecte, atât față de cetățeni, cât și față de procedura de mediere.
Renunțând la a face referire la avantajele incontestabile ale procedurii de divorț cu ajutorul unui mediator, mă simt datoare să explic în detaliu procedura legală a divorțului prin mediere.

Ce înseamnă divorț?
Mergem la Dicționarul Explicativ al Limbii Romane și găsim fix la pagina 312 a ediției din ’89, emisă de Academia Română, definiția:
Divorț: Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. Din latinescul divortium.
Nici nu intru bine în detalii și constat că termenii divorț și ilegal în aceeași frază, în condițiile în care divorț înseamnă desfacere pe cale legală a unei căsătorii, este un nonsens lingvistic, dar, pe care îl putem tolera având în vedere faptul că, de multe ori, obișnuința cu termenii ne poate conduce spre pierderea sensului exact al acestora.
Mergem, mai departe, la latinescul divortium și aflăm din dicționarul latin că: Divortium denotă actul prin care o soție poate părăsi soțul ei, sau prin care soțul poate respinge soția sa.
Interesant este că una dintre modalitățile de divorț în Roma Antică era divortium bona grația, care se traduce prin divorț prin buna înțelegere.
La o primă citire, divorț prin buna înțelegere poate fi considerat divorțul prin acordul soților pe care îl întâlnim în art. 373, art. 374 sau art. 375 din NCC, articole în care nu există nicio referire expresă la mediere. Dacă expresia latină “divortium bona gratia” nu ar fi conținut și termenul” bona”, aș fi fost intru totul de acord. Căutarea sensului corect al ideii juridice ne conduce la Legea nr. 192/2006 care ne ajută să înțelegem că “bona” din expresia latină este ceea ce se poate obține în special cu ajutorul unui mediator:

Art. 65 din Legea nr. 192/2006: “Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinții să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilității părintești, separația în fapt sau divorțul să nu impieteze asupra creșterii și dezvoltării acestuia.

Art. 66 alin. (1) … mediatorul va depune toate diligențele pentru a verifica dacă între părți există o relație abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situații sunt de natură să influențeze medierea…”.
Textul de lege de mai sus îmi întărește convingerea că, în zilele noastre, divortium bona gratia nu poate fi altul decât divorțul cu ajutorul unui mediator.
Nu contest faptul că un divorț se poate obține și cu o înțelegere despre care nu avem întotdeauna garanția că este o bună înțelegere ori cu o înțelegere standard, la notar sau la starea civilă, la fel cum divorțul din culpa, conform art. 379 NCC se poate obține și în baza unei cereri scrise de o grefieră amabilă fără să fie nevoie neapărat de serviciile unui avocat.
Prezența avocatului în cazul divorțului în contradictoriu sau a mediatorului în cazul divorțului prin acordul soților este garanția calității deciziei finale, a faptului că felul în care se desface căsătoria este unul care să ofere liniște pentru tot restul vieții și nu un conflict perpetuu, pe viață, în care înțelegerea este doar despre renunțarea la căsătorie și nu una despre cum se vor raporta foștii soți unul la celălalt după ce nu vor mai fi împreună. La mediator, oamenii conștientizează faptul că pot oricând să renunțe la a mai fi soț și soție, dar nu pot renunța niciodată la a mai fi părinți.

De unde legalitatea divorțului la mediator?

Legalitatea divorțului la mediator vine de la Legea nr. 192/2006

Art. 64: (1^1) Acordurile de mediere încheiate de părți, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.

(2) Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.
Dacă este nevoie, completăm amintind că hotărârea de expedient este o hotărâre a instanței de judecată care consfințește învoiala părților consemnată în acordul de mediere.

Vom intra și mai mult în detalii. Mediatorul desface căsătoria? Nu! Se poate divorța la mediator? Sigur că da! Divorțul este o acțiune care are un început, un parcurs și un sfârșit. Odată cu participarea la ședința de mediere în care se discută condițiile desfacerii căsătoriei ne aflăm în procedura de divorț. Aceasta se continuă cu depunerea documentației la instanța competentă care va emite o hotărâre de expedient, fără ca părțile să fie supuse unui proces.
Divorțul, așa cum am aflat din Dex, este desfacerea pe cale legală a unei căsătorii.
Calea legală de desfacere a căsătoriei poate începe în biroul mediatorului, unde se stabilesc condițiile desfacerii căsătoriei și se continuă prin depunerea unei cereri de desfacerea a căsătoriei însoțită de acordul de mediere care conține condițiile desfacerii căsătoriei la instanța competentă.
Putem spune, fără sa ne fie teamă, că divorțul la mediator este legal și posibil? Categoric da! La ce se referă alin.
(2) al art. 64 din Legea nr. 192/2006 când spune “înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.”?

Putem spune că acțiunea prin care se stabilesc aspectele accesorii divorțului este altceva decât procedura de divorț? Consider că nu! Când ne exprimăm public spunând dacă există divorț la mediator sau nu, avem în vedere aspectele sociale, lingvistice, legale, sau totalitatea acestor aspecte?

Privind problema dintr-un singur unghi, ar însemna că persoanele care pretind că au divorțat de fostul soț să își corecteze exprimarea și să spună că fosta lor căsătorie a fost desfăcută de un judecător și nu ca au divorțat, pentru că legal nu au puterea să divorțeze, ci doar să solicite instanței să pronunțe desfacerea căsătoriei. Însă, desfacerea căsătoriei, înainte de a fi pronunțată, începe cu un act de voință. Iar instanța, oricât de competența ar fi aceasta, nu poate pronunța un divorț fără să ia act de voință cetățeanului consemnată într-un document, oricum s-ar numi acela.

Divortium, spuneam, denotă actul prin care „o soție poate părăsi soțul ei, sau prin care soțul poate respinge soția sa”. Desfacerea căsătoriei se face în fapt și în drept. Odată ce doi oameni nu mai conviețuiesc și convin că vor să pună capăt căsniciei în care nu se mai regăsesc, sunt în plin proces de divorț, fie că au depus sau nu o cerere la un organ competent. Dacă au inspirația să convină la mediator despre felul în care va decurge viața lor după desfacerea căsătoriei, vor avea un avantaj, dar, ce trebuie reținut este că divorțul este o procedură socio-juridică, nu una strict juridică și că aceasta începe odată cu exprimarea de voință, adică din momentul în care separația se produce în fapt sau din momentul în care unul dintre soți se adresează unei autorități cu o cerere în acest sens. Pronunțarea divorțului de către o instanță reprezintă finalizarea divorțului, sfârșitul procedurii de desfacere a căsătoriei, și nu divorțul în sine. Convenirea tuturor aspectelor referitoare la desfacerea căsătoriei în procedura de mediere reprezintă o parte a divorțului, reprezintă faptul că oamenii, stabilind în cadru instituționalizat acele detalii, parcurg o etapă a divorțului, pe scurt, divorțează la mediator.

Există mediatori specializați în divorțuri? Da! Eu sunt unul dintre aceștia – Laura Mădălina Marinela Pîrvan, iar tabloul mediatorilor conține detalii despre tipurile de conflicte în care fiecare mediator intenționează să activeze. Oricând vă puteți alege de pe tablou un mediator din localitatea dumneavoastră specializat în litigii de familie.

De ce există voci care au o părere diferită despre acest subiect?
În lumea avocaților se spune că acolo unde sunt doi juriști sunt trei păreri, iar în lumea mediatorilor oamenii sunt evaluați după interesele pe care aceștia le au. Dar aceasta este o altă discuție.

Interesul meu este să știu că cetățenii au cunoștință despre faptul că divorțul, procedura legală prin care se pune capăt unei căsnicii, poate dura o ședință sau două de mediere, apoi o întâlnire în camera de consiliul, sau o viață întreagă cu certuri, reproșuri, traume și neliniște. Legal, căsătoria se poate termina rapid și în multe modalități. Practic, însă, depinde de felul în care fiecare dintre noi alegem să ni se întâmple acest lucru.

Tina Paraschiv
www.juristcons.com