Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Medierea este o metoda de solutionare a conflictelor dintre persoane, ce se fundamenteaza pe nevoi si interese. Discutiile din mediere, informatiile pe care partile le pun in discutii, intrebarile mediatorului si toata structura dialogului converg toate spre sondarea nevoilor si intereselor partilor implicate in conflict.

Odata cunoscute – nevoile si interesele fiecarei parti – medierea urca urmatoarea treapa ca proces, si anume negocierea solutiilor in lumina si prin prisma nevoilor si intereselor persoanelor. Din acest punct de vedere, negiocierea din mediere nu se desfasoara in simetria principiului do ut des facio ut facias, ci in baza “achitarii” unor nevoi sau interese ale negociatorului.

Negocierea solutiilor ori propunerilor fiecarei persoane din conflict presupune cunoasterea solutiilor si propunerilor persoanelor si baza lor de nevoi si interese. Putem spune ca negociind/discutand propunerile reciproce si complementare, persoanele din mediere isi negociaza/discuta nevoile si interesele lor personale, atat cat au fost devoalate in sedintele comune. Uneori persoanele apeleaza la sedintele private, in care prin increderea pe care au dobandit-o in persoana mediatorului, doresc ca doar acesta sa cunoasca unele aspecte mai private ori ce tin inca de domeniul secretului in cauza.

Procesul de mediere incepe prin discutarea problemei/situatiei, discutarea conflictului asa cum s-a petrecut el, si cum este perceput de fiecare din persoanele implicate. In tot acest timp, mediatorul cat si partea care asculta, noteaza elementele esentiale pentru persoana care nareaza conflictul.

A doua treapta de discutii este discutarea intereselor si nevoilor, problemelor personale incidente in cauza. A treia treapta din discutii consta in generarea optiunilor. Dupa ce fiecare parte si-a aratat propunerile sale, se trece la treapta negocierii propriu-zise a optiunilor/propunerilor. In urma negocierii, persoanele agreaza una sau mai multe solutii propuse.

In toate cazurile, pentru ca o solutie ori o propunere sa fie acceptata de catre o parte, aceasta trebuie sa satisfaca intr-un grad multumitor nevoile si interesele persoanei careia ii este adresata, altfel nu va fi agreata.

Referindu-ne strict la nevoile si interesele persoanelor implicate in conflict putem spune ca, interactiunea dintre acestea (in planul individual al fiecarei parti) la momentul ivirii conflictului, va genera, printr-o noua perspectiva, coagularea unei solutii la conflict la momentul medierii. Asadar convergenta initiala a intereselor dintre persoane a degenerat in conflict. Convergenta a generat divergenta.

Momentul divergent este conflictul propriu-zis, care difera ca durata/intensitate/tip, insa prezinta aceeasi structura de relatie intre persoane. Din momentul aparitiei divergentei, apare necesitatea unei noi convergente pentru re-asezarea persoanelor intr-o stare de normalitate. Daca nu in starea dinaintea conflictului catusi de putin, macar intr-o noua relatie cu noi coordonate.

Convergenta si divergenta au loc in baza nevoilor si intereselor persoanelor care interactioneaza. In fapt, acest dinamism relational este inerent, fiind ontologic in structura persoanei umane, persoana supusa schimbarii, in functie de diversitatea factorilor umani si nu numai, cu care zi de zi intra in contact.

Interesul meu intr-o cauza pare sa fie motiv de conflict atunci cand interesul altuia in cauza este ori acelasi ori cel putin similar si se atenteaza la satisfacerea interesului meu.

In conflictele de zi cu zi observam aceasta dualitate de interese identice ori similare privind un anumit lucru ori o anumita persoana.

Conflictul privitor la custodia comuna a fetitei de 2 ani (cu titlul de exemplu) are in componenta sa interesul fiecarui parinte de a o avea pentru el. In unele din cazurile pe care le-am mediat pana acum in acest domeniu – custodia comuna a copilului – fiecare parinte isi vroia copilul doar pentru sine, vroia sa fie doar a lui, intocmai ca un bun.

Evident abordarea era una care se impotriveste legislatiei cat si principiilor de interes personal al persoanei copilului, si a trebuit mai intai sa plec de la discutarea acestor premise si principii umane cu parintii. Conflictul ramanea in continuare deschis. Era momentul medierii.

Conflictul privitor la succesiune, pune in discutie interesul celor 4 frati (cu titlul de exemplu) in ceea ce priveste un bun anume din mostenire ori intreaga mostenire pe care fiecare o doreste intr-un alt mod. 2 vor acelasi pamant de la munte, ceilalti 2 au un conflict ce vizeaza garsoniera din cartierul Militari-Veteranilor. Asadar interesele se interpun si pare ca nu este cale de iesire. Interesul unuia exclude acelasi interes la altuia privitor la acelasi bun in discutie. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Conflictul privitor la o creanta vizeaza deasemeni o dualitate de interese. Banca, Asociatia de Proprietari, o institutie de credit, (cu titlul de exemplu), doreste plata unei datorii clare. La prima vedere debitorul nu are nici o sansa de castig. Trebuie sa achite suma de 10.000 de lei, insa acesta nu are momentan resursele disponibile, situatia economica actuala si alti factori l-au adus in imposibilitatea platii datoriei. Ce e de facut ?

Creditorii doresc sa isi recupereze suma cu orice pret. Interesul lor principal este recuperarea datoriei. Interesul creditorului nu este sa nu plateasca, nici nu are cum sa se exonereze de plata unui credit, asadar el nu se eschiveaza de la plata, ci doar se afla pur si simplu in imposibilitate de plata la momentul actual. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Fiecare conflict are structura de mai sus – o dualitate de interese care converg la un moment, dualitate care la un moment dat duce la individualitatea intereselor aparand situatia de divergenta – conflictul. Situatia de divergenta este o situatie normala la un moment dat, avand in vedere fluctuatiile si dinamicitatea intereselor si nevoilor noastre de zi cu zi. Este normal sa imi schimb la un moment dat prioritatile, sa imi re-prioritizez ceea ce vreau – interesele si nevoile-de la o anumita relatie. Este normal sa schimb directia, optiunea, modul de a fi.

Situatia de divergenta presupune o restructurare de relatie, prin dialog, prin mediere daca dialogul direct cu persoana in cauza este anevoios ori imposibil. In toate cazurile medierea este un coagulant mult mai forte.

In mediere, din toate discutiile persoanelor cu mediatorul, acesta trebuie sa urmareasca fondul de nevoi si interese ale partilor. Acest lucru este posibil doar si numai daca s-a construit relatia de incredere persoana din conflict – mediator. Fara aceasta relatie, medierea nu este viabila. Poate incepe, poate continua, se poate incheia prin procesul verbal de inchidere a medierii, insa medierea nu are suflul necesar succesului ei fara doza de incredere in persoana mediatorului ales.

Din practica am observat ca nu intotdeauna este usor sa afli interesele si nevoile reale persoanelor cu care vorbesti. Pe de o parte, putem avea persoane in mediere care sunt libere, deschise, vorbesc si discuta fara temeri, persoane cu un grad inalt de incredere in ele, cu o deschidere mare spre un dialog despre problema lor.

Pe de alta parte in mediere persoanele pot fi rezervate, inchise, suspicioase, sceptice. Arta mediatorului este de a le deschide pe acestea la un dialog, in beneficiul lor. Nu exista persoana care sa nu poate fi deschisa, oricat de inchisa ar fi. Un alt aspect din discutiile cu oamenii este ca deseori, cel mai greu este sa declansezi momentul deschiderii printr-un anume lucru, printr-o idee care sa ii cada bine, printr-un gest, printr-un fapt care sa dozeze incredere in discutie si sa deschida persoana spre un dialog constructiv.

In toate cazurile, in toate medierile, deschiderea discutiilor, construirea si pastrarea increderii in relatia mediator-persoana din conflict, este mediul perfect pentru sondarea si reliefarea nevoilor si intereselor reale ale fiecarei persoane. Fara aflarea acestor factori determinanti ai conflictului, solutiile negociate sunt subrede, si medierea a fost mai mult tranzactie decat mediere.

Solutiile sunt subrede deoarece nu au ca fundament satisfacerea nevoii ori a interesului de baza in conflict, chiar cu un compromis. In cele din urma, daca persoana conchide ca satisafacerea interesului sau merita unui anume compromis, inseamna ca medierea a avut rezultatul scontat, un rezultat multumitor. Conteaza enorm gradul de satisfacere a nevoii ori a interesului , grad cuantificat de insasi partea in nevoie sau cu acel interes.

Nevoile si interesele persoanelor in mediere sunt umbra tuturor discutiilor cu mediatorul. Sunt deasemeni si umbra solutiilor finale acceptate de catre parti. Atat discutiile cat si solutiile sunt sistemic angrenate cu nevoile si interesele persoanelor din conflict.
Tina Paraschiv

9 comentarii la “Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

    • Art. 2 alin. 1 ind. 2 din Legea 115/2012 modificat prin OUG 90/2012 “Instanta va risgenpe cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materie prevazute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f).”Art. 60. ind. 1 alin. 1 lit g) “in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat.” Deci textul nu prevede inadmisibilitatea pentru medierea penala. Nici nu se poate sustine juridic, ca o plangere penala este inadmisibila. Cititi textul de lege!

      • Institutia plangerii praaelbile si retragerii plangerii praaelbile exista in dreptul roman inca din anul 1968. Motivul pentru care legiuitorul a ales la acel moment ca violul sa fie urmarit doar la plangerea victimei, iar victima sa poata renunta oricand la cercetarea faptei, a urmarit tocmai interesul victimei. Procesele, dupa cum stiti, indiferent ca sunt penale sau civile, se desfasoara public. La aceste procese, poate participa oricine. Presupun ca nu ati asistat niciodata la un proces de viol. Ei bine, va asigur ca aceste procese nu sunt deloc confortabile pentru victima, care trebuie sa declare ce s-a intamplat, in fata unor straini. Din acest motiv, legiuitorul de atunci a permis victimei sa renunte la plangere, tocmai pentru a nu exista riscul revictimizarii. Daca procesul s-ar desfasura din oficiu, victima nu ar putea sa evite “spalarea rufelor in public” si ar suferi un nou prejudiciu emotional. Nu v-ati pus niciodata problema de ce se intampla de multe ori ca victima sa nu reclame violul? Ei bine, Legea 192/2006 prevede ca medierea este confidentiala. Victima are sansa, daca doreste, sa discute cu faptuitorul. Victima nu e obligata sa parcurga procedura de mediere si nu e obligata sa incheie un acord de mediere. Sa zicem totusi ca ipotetic victima ar incheia un acord de mediere cu faptuitorul, acord care potrivit dispozitiilor legale este confidential, si prin care victima se intelege cu faptuitorul cu privire la o suma de bani. Cu ce este acest acord diferit de tranzactia din materie civila, care este reglementata inca din 1865 in dreptul romanesc? Va zic eu, nu este nicio diferenta. Acordul de mediere este un contract sub semnatura privata, tranzactia este un contract sub semnatura privata. Pana la acest moment, in multe cazuri, daca victima depunea plangere penala, dupa un anumit interval de timp, isi retragea aceasta plangere. Pentru ca o persoana sa isi retraga plangerea, are nevoie de un motiv. In unele cazuri motivul este doar unul denatura morala, pentru a nu se mediatiza cazul, in alte cazuri motivul este de natura financiara, fara ca partile sa incheie un contract. Practic victima primeste niste bani de la faptuitor, pe baza unei intelegeri nescrise, iar victima isi retragea plangerea. Prin urmare, explicati-mi si mie ce aduce in plus medierea penala, de e atat de malefica precum o descrieti?

    • Frandeş, şansa de a discuta cu vtuoaiorll vine la pachet cu nesancţionarea acestuia din urmă cu anii de eenchisoare pe care i-ar primi een urma procesului. Spălarea rufelor een public eencepe eencă din momentul een care victima se prezintă la poliţie unde şi acolo, informal, de multe ori este descurajată să depună ple2ngerea (lasă că vă eempăcaţi voi, ce mare lucru, ţi-a tras o palmă dacă e violenţă domestică, sau ce căutai een parc sau pe stradă la ora aia, sau cine te-a pus să te urci een lift cu un necunoscut? (vezi declaraţiile expertului criminalist Tudorel Butoi despre femeile violate care şi-o caută, că sunt nişte leliţe balcanice, piţipoance etc.). Dacă problema expunerii unei teme ate2t de sensibile een public eel preocupă pe legiuitor, atunci are la eendeme2nă procesul fără public, nu introducerea unei măsuri care eei vine een eente2mpinare vtuoaiorllui.

  1. Violeta, la ce articol din Codul Penal ai găsit că een caz de viol reaetgerra ple2ngerii nu ar eencheia urmărirea penală?cen Codul Penal, actualizat la 1 ian. 2013, se spune la art. 158: Retragerea ple2ngerii prealabile (1) Retragerea ple2ngerii prealabile poate interveni pe2ne3 la pronunţarea unei hote3re2ri definitive, een cazul infracţiunilor pentru care punerea een mişcare a acţiunii penale este condiţionate3 de introducerea unei ple2ngeri prealabile. (2) Retragerea ple2ngerii prealabile eenle3ture3 re3spunderea penale3 a persoanei cu privire la care ple2ngerea a fost retrase3.Deci, reaetgerra ple2ngerii eencheie urmărirea penală.Referitor la pct. 2, OUG 90/2012 se referă la “infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei”, adică la cele la care organele de anchetă nu se sesizează din oficiul, de exemplu la omor.

  2. A fi activ in mediere inseamna a asculta activ orice spune o parte, pentru ca din aceste discutii ale fiecareia ies la iveala problemele si punctul de vedere al fiecareia. In subsolul acestor probleme si in spatele acestor puncte de vedere, mediatorul trebuie sa contureze nevoile si interesele fiecaruia din mediere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>