Toate articolele scrise de: TINA PARASCHIV

Am convingerea ca partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile.

Publicat pe de

Am convingerea ca partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile.

Medierea incepe sa functioneze. Va spun din propria experienta si din cea a colegilor apropiati, incepem sa avem medieri constant, nu doar cate una, din cand in cand. As numi asta un bun inceput.

Medierea se construieste. Sunt doua categorii de acorduri de mediere. In primul rand sunt acordurile de mediere care ajung in instanta si sunt validate de catre judecatori in cadrul procedurii judiciare si acordurile de mediere care rezolva problemele partilor, dar care nu necesita prezentarea la judecator pentru incuviintare si adaug ca marea majoritate a problemelor cu care se confrunta partile nu presupun efecte in raporturile cu tertii.

Consider ca singurele tipuri de litigii unde medierea produce efecte juridice in raporturile cu tertii, adica in exteriorul vietii partilor, sunt cele care privesc transferul drepturilor de proprietate in principal. Și doar aici exista obligativitatea ca acordurile de mediere sa fie incuviintate de catre instanta.

Din experienta mea pot spune ca inclusiv in partajele judiciare, care nu au ca obiect imobile, partile prefera medierea tocmai datorita caracterului confidential, rapiditatii si costurilor facile. Daca s-au clarificat raporturile dintre ei, nu au interesul sa ajunga in instanta. Pe de alta parte, ne confruntam la momentul de fata cu un conservatorism al instantelor si cu o serie de solutii care nu ne ajuta, ne creeaza discutii. Profesia de mediator este o profesie tanara, care si-a dobandit eficienta abia de la sfarsitul anului 2012, cand practic s-a contruit piata si intregul sistem legislativ in domeniu.

Progresele sunt evidente.

Sunt de parere ca medierea a avansat foarte mult in ultimul an, existand toate premisele pentru si mai mare dezvoltare in viitorul apropiat. Sunt optimista si vad cum progresam. La ora actuala cadrul legislativ construieste iar cetatenii apeleaza la mediere pentru ca sunt in primul rand nevoiti.
Exista un intreg plan de masuri legislative pus in aplicare care ajuta cetatenii sa afle ca au si aceasta alternativa, ca este utila pentru ei, ca este utila pentru creseterea actului de justitie prin degrevare si implicit a ajutat medierea sa se aseze pe piata ca o profesie utila atat pentru mediatori cat si pentru cetateni.

In ceea ce priveste modul in care institutiile au inteles sa sprijine si sa dezvolte medierea, eu cred ca se fac eforturi serioase si sustinute.

Va rog sa aveti in vedere faptul ca in momentul de fata in Romania exista o piata a serviciilor de mediere care s-a conturat abia de aproape un an. Și s-a conturat cu controversele de rigoare si cu o reglementare care nu constituie o politica publica de implementare a medierii, dar si cu eforturi ale institutiilor interesate de a-si eficientiza activitatea.

Nu trebuie uitat nici efortul Consiliului de Mediere de a crea o piata a medierii si de forma un corp profesional bine pregatit, efortul CSM de a degreva instantele, efortul Ministerului Justitiei de a clarifica rolul si continutul pregatirii mediatorului. Intr-un an de zile am reusit sa facem progrese atat de mari, sa ne asezam la masa discutiilor mai multe institutii, pentru a ne imbunatati cu totii viata.
Tina Paraschiv

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Publicat pe de

Cum exploreaza procesul de mediere nevoile/interesele persoanelor in conflict ?

Medierea este o metoda de solutionare a conflictelor dintre persoane, ce se fundamenteaza pe nevoi si interese. Discutiile din mediere, informatiile pe care partile le pun in discutii, intrebarile mediatorului si toata structura dialogului converg toate spre sondarea nevoilor si intereselor partilor implicate in conflict.

Odata cunoscute – nevoile si interesele fiecarei parti – medierea urca urmatoarea treapa ca proces, si anume negocierea solutiilor in lumina si prin prisma nevoilor si intereselor persoanelor. Din acest punct de vedere, negiocierea din mediere nu se desfasoara in simetria principiului do ut des facio ut facias, ci in baza “achitarii” unor nevoi sau interese ale negociatorului.

Negocierea solutiilor ori propunerilor fiecarei persoane din conflict presupune cunoasterea solutiilor si propunerilor persoanelor si baza lor de nevoi si interese. Putem spune ca negociind/discutand propunerile reciproce si complementare, persoanele din mediere isi negociaza/discuta nevoile si interesele lor personale, atat cat au fost devoalate in sedintele comune. Uneori persoanele apeleaza la sedintele private, in care prin increderea pe care au dobandit-o in persoana mediatorului, doresc ca doar acesta sa cunoasca unele aspecte mai private ori ce tin inca de domeniul secretului in cauza.

Procesul de mediere incepe prin discutarea problemei/situatiei, discutarea conflictului asa cum s-a petrecut el, si cum este perceput de fiecare din persoanele implicate. In tot acest timp, mediatorul cat si partea care asculta, noteaza elementele esentiale pentru persoana care nareaza conflictul.

A doua treapta de discutii este discutarea intereselor si nevoilor, problemelor personale incidente in cauza. A treia treapta din discutii consta in generarea optiunilor. Dupa ce fiecare parte si-a aratat propunerile sale, se trece la treapta negocierii propriu-zise a optiunilor/propunerilor. In urma negocierii, persoanele agreaza una sau mai multe solutii propuse.

In toate cazurile, pentru ca o solutie ori o propunere sa fie acceptata de catre o parte, aceasta trebuie sa satisfaca intr-un grad multumitor nevoile si interesele persoanei careia ii este adresata, altfel nu va fi agreata.

Referindu-ne strict la nevoile si interesele persoanelor implicate in conflict putem spune ca, interactiunea dintre acestea (in planul individual al fiecarei parti) la momentul ivirii conflictului, va genera, printr-o noua perspectiva, coagularea unei solutii la conflict la momentul medierii. Asadar convergenta initiala a intereselor dintre persoane a degenerat in conflict. Convergenta a generat divergenta.

Momentul divergent este conflictul propriu-zis, care difera ca durata/intensitate/tip, insa prezinta aceeasi structura de relatie intre persoane. Din momentul aparitiei divergentei, apare necesitatea unei noi convergente pentru re-asezarea persoanelor intr-o stare de normalitate. Daca nu in starea dinaintea conflictului catusi de putin, macar intr-o noua relatie cu noi coordonate.

Convergenta si divergenta au loc in baza nevoilor si intereselor persoanelor care interactioneaza. In fapt, acest dinamism relational este inerent, fiind ontologic in structura persoanei umane, persoana supusa schimbarii, in functie de diversitatea factorilor umani si nu numai, cu care zi de zi intra in contact.

Interesul meu intr-o cauza pare sa fie motiv de conflict atunci cand interesul altuia in cauza este ori acelasi ori cel putin similar si se atenteaza la satisfacerea interesului meu.

In conflictele de zi cu zi observam aceasta dualitate de interese identice ori similare privind un anumit lucru ori o anumita persoana.

Conflictul privitor la custodia comuna a fetitei de 2 ani (cu titlul de exemplu) are in componenta sa interesul fiecarui parinte de a o avea pentru el. In unele din cazurile pe care le-am mediat pana acum in acest domeniu – custodia comuna a copilului – fiecare parinte isi vroia copilul doar pentru sine, vroia sa fie doar a lui, intocmai ca un bun.

Evident abordarea era una care se impotriveste legislatiei cat si principiilor de interes personal al persoanei copilului, si a trebuit mai intai sa plec de la discutarea acestor premise si principii umane cu parintii. Conflictul ramanea in continuare deschis. Era momentul medierii.

Conflictul privitor la succesiune, pune in discutie interesul celor 4 frati (cu titlul de exemplu) in ceea ce priveste un bun anume din mostenire ori intreaga mostenire pe care fiecare o doreste intr-un alt mod. 2 vor acelasi pamant de la munte, ceilalti 2 au un conflict ce vizeaza garsoniera din cartierul Militari-Veteranilor. Asadar interesele se interpun si pare ca nu este cale de iesire. Interesul unuia exclude acelasi interes la altuia privitor la acelasi bun in discutie. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Conflictul privitor la o creanta vizeaza deasemeni o dualitate de interese. Banca, Asociatia de Proprietari, o institutie de credit, (cu titlul de exemplu), doreste plata unei datorii clare. La prima vedere debitorul nu are nici o sansa de castig. Trebuie sa achite suma de 10.000 de lei, insa acesta nu are momentan resursele disponibile, situatia economica actuala si alti factori l-au adus in imposibilitatea platii datoriei. Ce e de facut ?

Creditorii doresc sa isi recupereze suma cu orice pret. Interesul lor principal este recuperarea datoriei. Interesul creditorului nu este sa nu plateasca, nici nu are cum sa se exonereze de plata unui credit, asadar el nu se eschiveaza de la plata, ci doar se afla pur si simplu in imposibilitate de plata la momentul actual. Conflictul este deschis. Este momentul medierii.

Fiecare conflict are structura de mai sus – o dualitate de interese care converg la un moment, dualitate care la un moment dat duce la individualitatea intereselor aparand situatia de divergenta – conflictul. Situatia de divergenta este o situatie normala la un moment dat, avand in vedere fluctuatiile si dinamicitatea intereselor si nevoilor noastre de zi cu zi. Este normal sa imi schimb la un moment dat prioritatile, sa imi re-prioritizez ceea ce vreau – interesele si nevoile-de la o anumita relatie. Este normal sa schimb directia, optiunea, modul de a fi.

Situatia de divergenta presupune o restructurare de relatie, prin dialog, prin mediere daca dialogul direct cu persoana in cauza este anevoios ori imposibil. In toate cazurile medierea este un coagulant mult mai forte.

In mediere, din toate discutiile persoanelor cu mediatorul, acesta trebuie sa urmareasca fondul de nevoi si interese ale partilor. Acest lucru este posibil doar si numai daca s-a construit relatia de incredere persoana din conflict – mediator. Fara aceasta relatie, medierea nu este viabila. Poate incepe, poate continua, se poate incheia prin procesul verbal de inchidere a medierii, insa medierea nu are suflul necesar succesului ei fara doza de incredere in persoana mediatorului ales.

Din practica am observat ca nu intotdeauna este usor sa afli interesele si nevoile reale persoanelor cu care vorbesti. Pe de o parte, putem avea persoane in mediere care sunt libere, deschise, vorbesc si discuta fara temeri, persoane cu un grad inalt de incredere in ele, cu o deschidere mare spre un dialog despre problema lor.

Pe de alta parte in mediere persoanele pot fi rezervate, inchise, suspicioase, sceptice. Arta mediatorului este de a le deschide pe acestea la un dialog, in beneficiul lor. Nu exista persoana care sa nu poate fi deschisa, oricat de inchisa ar fi. Un alt aspect din discutiile cu oamenii este ca deseori, cel mai greu este sa declansezi momentul deschiderii printr-un anume lucru, printr-o idee care sa ii cada bine, printr-un gest, printr-un fapt care sa dozeze incredere in discutie si sa deschida persoana spre un dialog constructiv.

In toate cazurile, in toate medierile, deschiderea discutiilor, construirea si pastrarea increderii in relatia mediator-persoana din conflict, este mediul perfect pentru sondarea si reliefarea nevoilor si intereselor reale ale fiecarei persoane. Fara aflarea acestor factori determinanti ai conflictului, solutiile negociate sunt subrede, si medierea a fost mai mult tranzactie decat mediere.

Solutiile sunt subrede deoarece nu au ca fundament satisfacerea nevoii ori a interesului de baza in conflict, chiar cu un compromis. In cele din urma, daca persoana conchide ca satisafacerea interesului sau merita unui anume compromis, inseamna ca medierea a avut rezultatul scontat, un rezultat multumitor. Conteaza enorm gradul de satisfacere a nevoii ori a interesului , grad cuantificat de insasi partea in nevoie sau cu acel interes.

Nevoile si interesele persoanelor in mediere sunt umbra tuturor discutiilor cu mediatorul. Sunt deasemeni si umbra solutiilor finale acceptate de catre parti. Atat discutiile cat si solutiile sunt sistemic angrenate cu nevoile si interesele persoanelor din conflict.
Tina Paraschiv

Oamenii au nevoie de …

Publicat pe de

Oamenii au nevoie de …

Oamenii au nevoie de iubire. Au nevoie sa se simta iubiti, au nevoie ca inima lor sa bata la unison cu inima altcuiva. Au nevoie sa simta fluturi in stomac, sa li se spuna lucruri frumoase, sa primeasca afectiune. Au nevoie de atentie, au nevoie de imbratisari calde si sincere. Au nevoie de acea siguranta pe care ti-o da doar iubirea. Au nevoie de o jumatate a lor.

Oamenii au nevoie de prietenie. Au nevoie de un suflet care sa le fie aproape si care sa-i asculte. Sa le asculte bucuriile si tristetile. Sa se bucure si sa planga alaturi de ei. Au nevoie sa nu se simta singuri, neajutorati. Au nevoie de doua maini care sa se intinda pentru ei atunci cand sunt la pamant. Oamenii au nevoie si cauta toata viata prieteni.

Oamenii au nevoie de speranta. Au nevoie sa creada ca atunci cand lucrurile merg doar prost o sa apara ceva care o sa schimbe situatia in bine. Au nevoie sa stie ca viata nu ia fara sa dea inapoi. Oamenii au nevoie de speranta pentru a continua drumul anevoios al vietii, pentru ca speranta e calea pe care mergem cautand luminita de la capatul tunelului.

Oamenii au nevoie de pace. Au nevoie sa se simta bine in pielea lor, sa fie impacati cu viata lor, cu realizarile si cu esecurile lor. Au nevoie sa se impace cu trecutul si cu ce a ramas acolo. Oamenii au nevoie sa isi simta sufletul usor si nu ingreunat de suferinta.

Oamenii au nevoie de libertate. Au nevoie sa nu se simta ingraditi, sufocati. Au nevoie sa simta ca detin controlul asupra deciziilor lor. Au nevoie sa fie ei insisi, nu niste indivizi obligati sa poarte o masca a societatii.

Oamenii au nevoie de curaj. Au nevoie sa se simta puternici. Sa simta ca pot. Ei au nevoie de curaj pentru a infrunta tot ce pare fara rezolvare.

Oamenii au nevoie de credinta. Au nevoie sa simta ca undeva, acolo Sus, cineva ii iubeste si ii ocroteste de tot ce e rau. Au nevoie sa simta ca nu le este dat mai mult decat pot ei sa duca.

Oamenii au nevoie de lacrimi de bucurie, de imbratisari calde, de gesturi tandre, de vorbe frumoase, de sinceritate, de incredere si de finaluri fericite.

Iar pentru toate astea… oamenii au nevoie de alti oameni!
Tina Paraschiv

Metodele alternative de solutionare a disputelor in Romania ! – Medierea si arbitrajul.

Publicat pe de

Metodele alternative de solutionare a disputelor in Romania !
Medierea si arbitrajul.

Arbitrajul

Fara a avea intentia sa ne pozitionam ferm in favoarea arbitrajului sau a medierii in cadrul acestui articol, statisticile sunt elocvente in sensul unei dezvoltari spectaculoase a arbitrajului ca forma alternativa de solutionare a disputelor. Din cunostintele noastre un numar de peste 400-500 dosare de arbitraj se afla pe rolul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, si un numar mai redus pe rolul curtilor de arbitraj de pe langa camerele de comert judetene.

Dimensiunea numerica si traditia dobandita recomanda arbitrajul ca fiind prima forma de metoda alternativa de solutionare a disputelor in Romania.

Arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc

In cadrul arbitrajului se identifica doua mari categorii, anume arbitrajul institutionalizat si arbitrajul ad-hoc, in aceste doua categorii putand intra atat arbitraje interne cat si arbitraje internationale.
Arbitrajul institutionalizat se poate desfasura sub auspiciile institutiei Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, caz in care partile adera la regulile de procedura ale Curtii, in vigoare la data sesizarii tribunalului arbitral.
In cazul arbitrajului ad – hoc, partile aleg regulile pe care acestia doresc sa le aplice in procedura, putand apela si la regulile prestabilite ale unui institutii de arbitraj. Spre exemplu, Regulile de procedura arbitrale ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei prevad, in ce priveste forma arbitrajului, ca disputele pot fi supuse unui arbitraj ad-hoc in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 335/2007, cu dispozitiile Codului de Procedura Civila, cu dispozitiile conventiilor internationale la care Romania este parte precum si cu prezentele Reguli care privesc arbitrajul ad-hoc.

Medierea

In ceea ce priveste medierea, aceasta se afla la inceputurile sale, avand in vedere ca pentru consolidarea unei astfel de metode de solutionare a disputelor este nevoie de un interval de timp mult mai lung decat s-a scurs din 2006, anul Legii nr. 192/2007 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, pana in prezent. Sapte ani pot fi suficienti pentru adoptarea, asimilarea, uzitarea unor principii, insa s-au dovedit insuficienti pentru implementarea increderii depline in aceasta metoda.

Faptul ca noile modificari aduse legii privind medierea prevad obligativitatea participarii la sedinta de mediere inainte de sesizarea instantei de judecata, reprezinta o dovada, un indiciu ca medierea capata o importanta crescuta, justificandu-si utilitatea.

Ceea ce lipseste insa medierii si, intr-o oarecare masura, tuturor formelor alternative de solutionare a disputelor, este traditia, cunoasterea si mentalitatea necesare. Dintre toate formele de solutionare, arbitrajul a dobandit cea mai mare traditie, are cea mai mare raspandire, iar profesionistii au in minte arbitrajul ca prima forma de solutionare alternativa a disputelor. Dobandirea unei traditii si a unei mentalitati inovatoare este un proces de lunga durata prin definitie. Faptul ca, in Romania, aceste forme de solutionare a disputelor nu sunt folosite la capacitatea maxima, este tocmai din cauza neintrunirii uneia dintre premisele de mai sus. Rolul de a informa, raspandi, argumenta avantajele uneia sau alteia dintre metodele ADR revine avocatilor, consilierilor, mediatorilor.

DAB – Dispute Adjudication Board

O discutie aparte comporta DAB – Dispute Adjudication Board, aceasta fiind o etapa prealabila arbitrajului, prevazuta in contractele de tip FIDIC. In randul beneficiarilor, contractorilor, angajatorilor de lucrari de constructie, tot mai multe sunt situatiile in care contractele de tip FIDIC sunt luate in considerare, prin aderarea la conditiile generale si posibilitatea partilor de a le modifica prin adoptarea unor conditii speciale.

Perioada in care contractele de tip FIDIC publicate de Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti devenisera obligatorii pentru obiective de investitii din domeniul infrastructurii de transport de interes national, finantate din fonduri publice, dar si perioada de timp situata in afara acestei reglementari, au contribuit la schimbarea mentalitatii in mediul de afaceri din Romania, tot mai multe contracte de antrepriza fiind dupa modelul FIDIC. Partile apeleaza la mecanismul DAB cu increderea ca disputa preponderent tehnica va fi solutionata de o persoana cu pregatire si experienta indestulatoare.

Procedura DAB are insa si o continuare, in sensul ca, daca una dintre parti este nemultumita de solutia pronuntată de DAB, poate transmite o notificare partii adverse prin care exprima aceasta nemultumire, in final disputa fiind solutionata pe calea arbitrajului international.

In concluzie, cred ca ne aflam pe o linie ascendenta in ceea ce priveste schimbarea mentalitatii in sensul utilizarii tot mai dese a metodelor de solutionare alternativa a disputelor, o concluzie certa pana in prezent fiind ca, ori de cate ori am fost constransi sa aplicam una dintre metode, aceasta schimbare s-a produs. Ramane sa confirm, in calitate de practiciana, ca nu reactionez numai sub presiunea reglementarii obligatorii, ci ca voi identifica avantajele acestor metode si le voi prezenta ca atare celor interesati.
Tina Paraschiv

Medierea divorturilor si conflictelor auxiliare .

Publicat pe de

Medierea divorturilor si conflictelor auxiliare .

Mediatorul este un un manager de conflicte/neintelegeri/dispute. Existenta unui conflict intre soti privitor la o anumita problema in cadrul familiei, atat pana la momentul divortului, cat si dupa momentul divortului, poate face obiectul unui proces de mediere. Mediatorul poate fi contactat de catre soti, cand intre acestia intervin anumite probleme sau conflicte familiale referitoare la bunurile comune ale acestora, domiciliul minorilor (cand parintii sunt despartiti in fapt), exercitarea drepturilor si obligatiilor parentale, prevenirea unor fapte ale sotilor care pot dauna casniciei (diverse abuzuri), sau care pot dauna cresterii si educarii normale a copiilor minori, diverse conflicte.

Prezenta la mediator nu este in vederea unui consulting familial, ci doar in vederea gasirii unei solutii pentru rezolvarea unei anumite probleme. Toate acestea sunt conflicte ce au ca obiect drepturi de care sotii “pot dispune” asa cum este specificat in Legea Medierii, si drept urmare pot face obiectul unui proces de mediere. Problemele familiale de care este vorba, sunt conflicte familiale care pot fi solutionate la mediator inaintea divortului, in timpul divortului si ulterior divortului.

Conform art. 64 alin (1) din Legea Medierii nr 192/2006: pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la: a) continuarea casatoriei; b) partajul de bunuri comune: c) exercitiul drepturilor parintesti; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contributia partilor la intretinerea copiilor; f) orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii.

In medierea conflictelor familiale, atunci cand exista si copii minori, pe langa principiile generale ale medierii (neutralitate, impartialitate, confidentialitate), survine inca un principiu care trebuie respectat (de catre toti participantii la mediere) pe tot parcursul procesului de mediere, si anume principiul interesului major si superior al copilului. Interesul superior al copilului, atunci cand se incepe solutionarea unui diferend familial dintre soti sau fostii soti, trebuie sa primeze si sa fie avut in vedere pe intreg parcusul discutiilor din timpul sedintelor de mediere. Orice acord al sotilor, care nesocoteste drepturile si interesele copilului minor este lovit de nulitate.

Mediatorul nu are competente in a desface o casatorie. A lua decizia de a divorta la mediator nu inseamna ca mediatorul intocmeste mentiunile de divort in actele de stare civila, etapa absolut necesara dupa decizia de a divorta. Mediatorul nu este competent in a constata – juridic vorbind – divortul. Nu poate elibera Certificatul de Divort. Rezolvarea tuturor problemelor/conflictelor/neintelegerilor legate de divort poate face obiectul medierii, nu si intocmirea actelor juridice de constatare a divortului.

Divortul inseamna in primul rand decizia de a divorta constatata de o autoritate in drept, si apoi, daca aceasta decizie este luata de ambii sotii si consemnata de autoritate, urmeaza solutionarea conflictelor legate de bunurile comune ale acestora si de custodia comuna a copilului, atunci cand este cazul.
Neintelegerile dintre soti pot fi solutionate intr-un mod eficient la mediator, care este un expert in facilitarea dialogului dintre soti. De cele mai multe ori, problemele familiale au ca si cauza lipsa comunicarii sau comunicarea defectuoasa dintre soti, a problemelor cu care se confrunta, a intereselor lor reciproce si complementare.

In unele cazuri conflictul central priveste decizia de a divorta a unuia dintre soti – acesta refuza divortul, in altele conflictul major este legat de copil si custodia acestuia. Partajul bunurilor comune este deasemeni un punct central referitor la conflictele legate de divort. Toate aceste puncte centrale pot interfera intre ele, rezultatul fiind un conflict deschis cu efecte negative iminente.

In toate cazurile, mai ales cand sunt copii minori in conflict, comunicarea si dialogul vor trebui re-consolidate, fostii soti fiind in situatia in care vor trebui sa isi reconstruiasca un nou tip de relatie intre ei pentru a avea legaturile necesare cu copilul minor. Custodia comuna este privita ca un drept superior al copilului, de o importanta majora pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a acestuia, si ca o obligatie legala a fiecarui parinte.

Mediatorul impreuna cu parintii va sonda si va explora solutiile posibile, solutii puse in discutii de catre soti, si din toate discutiile, acestia vor alege solutia care le va multumi in cea mai mare masura. Este vorba despre programul efectiv de vizitare a copilului, de programul de vacante, de cheltuielile cu intretinerea zilnica, de educatia religioasa a copilului, de programele sportive conforme aptitudinilor copilului, de weekend-urile petrecute cu fiecare parinte, de ingrijirea medicala, de luarea deciziilor importante ce privesc copilul, etc.

In mediere decizia apartine in exclusivitate fiecarui sot, fiind analizata si discutata impreuna cu celalat sot si mediatorul. Discutiile din mediere au rolul de a stabiliza pe cat se poate relatiile dintre parinti. In orice conflict familial exista o solutie finala multumitoare pentru ambii soti. Uneori pot exista si solutii care nu necesita neaparat un compromis, ci se poate ajunge prin discutii la solutii integrative. Astfel, un avantaj major pentru un sot poate fi un interes minor pentru celelalt si in acest fel un “capat de cerere” poate fi solutionat foarte usor chiar si fara un compromis, sau cu un compromis foarte mic.

In urma unui proces de mediere privitor la divort, sotii pot lua decizia de a divorta sau de a continua casnicia. Solutionarea unui astfel de conflict prin mediere nu impune nici o solutie sotilor. Prezentarea la mediator in vederea medierii conflictului de divort poate avea ca rezultat “suspendarea” deciziei de a divorta. Poate avea ca solutie renuntarea la divort. Poate avea ca solutie divortul in anumite conditii pe care partile le accepta.

In mediere, sotii sunt liberi sa discute, sa intrebe, sa reflecteze asupra unor probleme, sunt liberi sa decida ceea ce vor si ceea ce ii multumeste.

Cand partile iau decizia de a divorta in urma medierii, ori divortul a fost pronuntat si fostii soti apeleaza la mediator doar pentru stabilirea exercitiului drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, partajul bunurilor comune, Acordul de Mediere va trebui supus incuviintarii instantei de judecata, care in baza acestuia va emite o hotarare de expedient, in camera de consiliu. Astfel, conform art 64 din Legea medierii, alin 1/1 dispune ca: Acordurile de mediere incheiate intre parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient. Aliniatul 2 al aceluiasi articol 64 dispune ca : intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune, de catre parti, la instanta competenta sa pronunte divortul.

Conflictele familiale solutionate la mediator au avantajul major al confidentialitatii tuturor discutiilor. Avantajele de ordin financiar sunt deasemeni considerabile atunci cand conflictul se solutioneaza prin mediere. Un avantaj major este deasemeni durata mica de timp pentru solutionare, in comparatie cu un proces judiciar.

In astfel de conflicte, stresul emotional fiind foarte mare, “costurile” emotionale vor fi foarte mari, crescand direct proportional cu perioada procesului judiciar. Atunci cand exista si un copil, suferinta emotionala a acestuia trebuie luata in considerare de catre parinti, cand acestia decid solutionarea conflictului prin mediere – prin discutii si negocierea unei solutii, ori prin instanta de judecata. In toate cazurile copilul va fi o legatura permanenta intre cei doi parinti. Acestia vor trebui sa constientizeze ca este nevoie de un nou parteneriat intre ei, in ceea ce priveste relatiile cu copilul minor.

In aceste conditii medierea conflictelor familiale legate de divort, in cadrul procesului de mediere, intr-o atmosfera de confidentialitate, neutralitate si impartialitate, va duce la solutionarea problemelor intr-un mod cat mai avantajos pentru fiecare parinte, dar si pentru copil. Este vorba de o solutionare de tip WIN–WIN-WIN pentru fiecare parinte si copil, solutionare ce in raporturile familiale este un deziderat, si in procesul de mediere, acest deziderat prinde contur si se realizeaza, dand satisfactie ambilor soti printr-o solutie reciproc multumitoare consemnata in Acordul de Mediere.
Tina Paraschiv

Avantajul medierii in materia penala: “Faptuitorul poate scapa fara inscrierea in cazier a faptei penale”.

Publicat pe de

Avantajul medierii in materia penala: “Faptuitorul poate scapa fara inscrierea in cazier a faptei penale”

Medierea, una din modalitatile legale care permit solutionarea unui litigiu pe cale amiabila, este deja aplicata cu succes in unele locuri. Deocamdata, medierea vizeaza doar procesele civile, insa procedeul medierii se va aplica si in procesele penale dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala. Despre toate aceste lucruri eu vad ca fiind de bun augur aplicarea dispozitiilor legale privind medierea in sfera penalului.

Obligativitatea declansarii procedurii de informare privind medierea inaintea initierii unei actiuni in instanta aplica din data de 1 august a.c. Procedura are doua parti: sedinta de informare asupra avantajelor medierii si medierea propiu-zisa. Subliniez ca doar sedinta de informare este obligatorie, nu si medierea.

In opinia mea, perspectiva medierii in materia penala va fi de bun augur atat instantelor, cat si inculpatilor. “In materie penala, obligativitatea sedintei de informare privind medierea nu este in vigoare. Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala se vor aplica si aceste dispozitii. Mai mult decat atat, se preconizeaza ca Noul Cod de Procedura Penala va inlatura intru-totul aceasta obligativitate a parcurgerii sedintei de informare privind medierea si se va merge exclusiv pe varianta medierii directe”.
Tina Paraschiv

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Publicat pe de

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea ?

Toti cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea, dovada participarii realizandu-se printr-un certificat de informare sau, dupa caz, printr-un proces verbal. Din 1 iulie, insa, sedinta obligatorie de informare poate fi sustinuta si de judecatori, procurori, notari sau avocati, desi pana la acea data doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura. Noua prevedere se aplica de peste doua luni, insa nu exista momentan nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal care se depune la dosarul instantei.

De peste doua luni, insa, dispozitiile in domeniu au fost modificate substantial. Mai precis, potrivit Legii nr. 214/2013, in vigoare din 1 iulie, sedinta de informare privind medierea poate fi realizata si de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari, desi pana acum doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura.

In acelasi timp, Legea medierii nr. 192/2006 stipuleaza clar ca dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Sau, dupa caz, printr-un proces verbal.

In aceste conditii, ce documente vor elibera judecatorii, procurorii, consilierii juridici, avocatii si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare ?

Controverse privind dovada de participare la sedinta de informare

Vin si explic ca: eliberarea certificatului de informare sau a procesului verbal se poate face, conform legii medierii, doar de catre mediator, aceasta fiind o atributie fireasca in exercitarea profesiei.

In consecinta, subliniez ca: intocmirea documentelor in cauza este un atribut exclusiv al mediatorului aflat in exercitarea profesiei, astfel ca celelalte categorii de persoane (judecatori, procurori, avocati, juristi, notar) pot emite ce documente considera, mai putin certificat de informare sau proces verbal. “Este neinteresant cum se denumesc acestea (documentele), important este faptul ca provin de la nespecialisti ai domeniului ADR. Singurul specialist calificat este mediatorul, asa cum prevede legislatia nationala si cea internationala”.

In opinia mea, niciuna dintre profesiile introduse in Legea nr.192/2006, avand competenta de a efectua informari asupra avantajelor medierii, nu pot sa o faca intr-un cadru institutionalizat, iar inscrisurile emise de acestia nu pot reprezinta documentele valabile si suficiente care sa faca dovada parcurgerii unei sedinte de informare privind avantajele medierii.

Mai mult, desi acestia emit acte, indiferent de denumirea acestora, ele nu au valoarea unor dovezi pentru parcurgerea sedintei de informare privind avantajele medierii si nu inlatura sanctiunea respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Cu toate acestea, in momentul de fata nu exista nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii.

Mai exact, nu exista niciun act normativ care sa stabileasca in mod clar ca avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii nu pot emite certificate de informare privind medierea sau procese verbale, tot asa cum nu exista nicio prevedere care sa stabileasca in mod clar ca acestia, alaturi de mediatori, pot emite aceste acte.
De cealalta parte, insa, sustin ca exista, totusi, o prevedere legala in acest sens, mai exact articolul (11) din Legea nr. 192/2006: “Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea”.

Tot in baza acestui articol de lege, afirm ca, in cazul in care judecatorii, procurorii, avocatii, juristii si notarii elibereaza justitiabililor certificate de informare sau procese verbale, ei pot fi supusi rigorilor legii penale, intrucat ar insemna ca exercita o profesie fara a avea drept.

Dat fiind, insa, ca legiuitorul roman, pe de o parte, dispune o sanctiune, iar pe de alta parte, dispune o competenta pentru alte persoane decat mediatorul, insa intr-un mod incomplet si incoerent, face ca o eventuala sanctionare a celorlalte profesii “imputernicite” sa nu poata functiona in practica.

Au actele emise de noile profesii valoare juridica sau justitiabilul va fi obligat de instanta sa participe din nou la o sedinta informativa la mediator?

Consider ca: activitatea de mediere este un serviciu de interes public ce poate fi furnizat doar de persoane calificate, specializate, care nu se afla in conflict de interese, asa cum sunt avocatii care isi “informeaza” despre “avantajele” medierii clientii personali si partile adverse, care raspund pentru calitatea serviciului prestat (fie el si cu titlu gratuit) si care sunt tinuti de norme deontologice.

In schimb, precizez ca valoarea juridica a actelor eliberate de celelalte profesii privind informarea asupra avantajelor medierii va fi analizata de fiecare judecator in parte, dupa propriile convingeri.

Astfel ca ne gasim, in acest moment, in situatia existentei unui conflict de norme a carui rezolvare nu va avea loc decat atunci cand legiuitorul va formula fara graba prevederi precise, concrete sau, dupa cum ar fi normal, ar elimina prevederile noi, revenind la competenta exclusiva a mediatorului asupra desfasurarii sedintelor de informare privind avantajele medierii si a eliberarii documentelor speciale, si sustin cu tarie.

Se impune, asadar, o “mediere” a legiuitorului pentru a stinge acest conflict de norme, conflict declansat, mai mult sau mai putin voit, intre mediatori si celelalte profesii juridice reprezentate de judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari.

Ce trebuie sa stii despre sedinta de informare privind medierea ?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii. Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

Sedinta de informare este gratuita, dupa cum se precizeaza si in Legea medierii: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care au refuzat sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, au putut fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv

Sedinta de informare privind medierea: In ce cauze este obligatorie?

Publicat pe de

Sedinta de informare privind medierea: In ce cauze este obligatorie?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie in 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Daca, pana la 1 august, refuzul partii de a se prezenta la sedinta era sanctionat doar cu amenda cuprinsa intre 100 si 1000 lei, de-acum regulile s-au schimbat, astfel ca instanta va respinge ca inadmisibile cererile de chemare in judecata ale celor care nu indeplinesc aceasta obligatie.

In ce materii este obligatorie sedinta de informare ?

Obligativitatea sedintei de informare privind medierea este prevazuta de Legea nr. 115/2012, care stabileste, totodata, si cazurile in care trebuie urmata procedura prealabila instantei de judecata.

Astfel, potrivit art. 60 indice 1 din actul normativ mentionat, sedinta este obligatorie de la 1 august in mai multe materii, dupa cum urmeaza:

in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;

in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);

in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;

in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

Sedinta este obligatorie inclusiv in cazul litigiilor civile a caror valoare este sub 50.000 lei. Pe de alta parte, sunt exceptate de la regula acele litigii in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, actiunile referitoare la Registrul Comertului si cazurile in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila.

Atentie! Textul de lege este inaplicabil in orice alta materie, cu exceptia celor evocate. In plus, a explic ,ca litigiile deja demarate nu sunt afectate, ele putand continua.

Sedinta nu este inca obligatorie in cauzele penale

Potrivit art. 601, alin. (1) lit. g) din Legea nr. 115/2012, sedinta de informare privind medierea este obligatorie si in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Totusi, reglementarea nu se aplica de la 1 august 2013, asa cum se intampla in cazul celorlalte materii.

Mai exact, termenul a fost amanat de OUG nr. 4/2013, care prevede: “Termenul prevazut la art. II din Legea nr. 115/2012 (…) referitor la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, se proroga (…) pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, in ceea ce priveste dispozitiile alin. (1) lit. g)”

Acest lucru inseamna ca, in materie penala, sedinta de informare privind medierea va deveni obligatorie incepand cu data de intrare in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala, adica la 1 februarie 2014.
Tina Paraschiv

Un moment printre alte mii de momente in care ne dorim o mediere !

Publicat pe de

Un moment printre alte mii de momente in care ne dorim o mediere !

Sunt momente când ascundem în spatele unui zâmbet toate lacrimile pe care ochii nostri vor să le plângă. Ascundem în buze toată durerea, încordând colțurile și obligându-le să rămână ridicate într-un zâmbet. Procedam asa pentru a nu fi nevoiti să ne explicam sau să ne așezam încă o dată sufletul pe tavă. Pentru că vulturii planează deasupra noastra, iar noi suntem prea obositi ca să ne mai luptam cu ei.
Dar sunt și momente când renunțam să ne mai prefacem. Și-atunci ne ștergem zâmbetul tâmp și fals de pe chip și ne lasam lacrimile să o ia la fugă până la bărbie. Iar ele se adună acolo și se îmbrățișează pe bărbia noastra. Și printre sughițuri de plâns începem să ne scoatem din suflet ce ne macină. Și nu ne mai simțim nici rușinati, nici amenințati. Pentru că simțim nevoia de a-ne relaxa buzele încordate pentru a ne destăinui printr-o mediere.
Renunțam la paranteza rotundă care seamănă cu un zâmbet și o închidem între lacrimi. E mai bine.
Parcă sufletul devine mai ușor chiar dacă problema e tot acolo, chiar dacă încă nu i-am găsit rezolvarea. Și parcă nu-ne mai pasă nici de toate judecățile care vor urma. Până la urmă, cine naiba sunt ei ca să ne judece ?
Asa ajung la concluzia ca un moment printre alte mii de momente in care ne dorim o mediere !
Tina Paraschiv

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?

Publicat pe de

Sedinţa de informare privind medierea, programată. Ce se întâmplă dacă părţile ajung la o înţelegere înainte de întâlnirea cu mediatorul ?
Sedinţa de informare privind medierea a devenit obligatorie de câteva luni, însă continuă să ridice o serie de probleme în practică. Astfel, una dintre situaţiile cu care mediatorii se confruntă se referă la pierderea obiectului şedinţei de informare: ce paşi trebuie urmaţi atunci când conflictul dintre părţi s-a stins înainte ca acestea să se prezinte la şedinţa de informare programată deja ? La această întrebare raspund eu Tina Paraschiv şi specialiştii în materie.
Medierea reprezinta modalitatea de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unui mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor. Practic, in situatia existentei unui conflict in care sunt implicate doua sau mai multe parti, mediatorul va efectua sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, aceasta fiind si o procedura obligatorie incepand cu 15 februarie 2013.
Desi au trecut aproape 4 luni de la intrarea in vigoare a noilor dispozitii in domeniu, controversele nu au incetat sa apara, mediatorii intalnind numeroase probleme in practica. Astfel, una dintre cele mai des intalnite situatii este : ce se intampla atunci cand se pierde obiectul sedintei de informare ?
Mai exact, care este calea de urmat in cazul in care conflictul dintre parti s-a stins inainte ca acestea sa se prezinte la sedinta de informare programata deja ? acest lucru depinde de la caz la caz: “Este foarte important de clarificat daca stingerea conflictului dintre parti inseamna ca partile au tranzactionat asupra obiectului disputei lor sau daca, doar pentru moment, au renuntat la diferend”.
Totusi, continui sa explic, daca nu mai exista conflict, nici sedinta de informare cu privire la posibilitatea medierii acestuia nu mai poate exista, intrucat informarea se face pentru fiecare situatie conflictuala individual determinata. “In opinia mea, aceasta a fost vointa legiuitorului, cu atat mai mult cu cat in practica putem vorbi cel mult de spete silimare, nu identice. Asadar, nu putem avea in vedere o informare generala cu privire la mediere, ci aceasta trebuie realizata pentru fiecare caz in parte, iar obiectul acesteia trebuie sa fie actual”, mentioneaza specialistul.
Acest punct de vedere il sustine si alti Avocati si Mediatori titulari: “In ipoteza in care partile si-au solutionat conflictul inainte de parcurgerea procedurii de informare, apreciez ca sedinta de informare cu privire la avantajele medierii in vederea solutionarii conflictului nu va mai avea loc“.
Mai mult, precizez ca legea nu impune obligatii specifice pentru mediator in situatia in care partile nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare pentru ca au ajuns deja la un acord, anterior sedintei mentionate sau din orice alt motiv.
Se emite proces-verbal chiar daca s-a pierdut obiectul sedintei de informare?
In cazul in care conflictul dintre parti s-a stins, sedinta de informare nu va mai avea loc, dupa cum am aratat mai sus. Totusi, in aceasta situatie, se poate pune o alta intrebare: se emite un proces verbal distinct pentru solicitant, pentru situatiile in care conflictul ar putea reaparea ?
Conform dispozitiilor in vigoare la acest moment, in cazul in care s-a putut efectua informarea in conditiile legii, mediatorul va elibera partilor un Certificat de informare. In schimb, in situatia in care, indiferent de motiv, informarea este imposibil de finalizat, mediatorul va elibera un proces-verbal in care va detalia cauzele care au dus la nerealizarea acesteia.
“Asadar, apreciez ca <> nu poate avea aplicabilitate intrucat obiectul cererii de informare asupra medierii nu este nici actual si nici determinat”, si adaug ca oricum procesul verbal pe care il poate elibera mediatorul contine mentiuni cu privire la motivele privind nerealizarea informarii partilor.
Totodata, dupa cum am explicat legea medierii impune mediatorului sa tina o arhiva a activitatii sale, astfel ca mediatorul oricum trebuie sa incheie un proces verbal in cuprinsul caruia sa precizeze motivul pentru care nu s-a facut informarea partilor. “Acest proces verbal, care are rolul de a clarifica motivul pentru care sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu a avut loc, va ramane la arhiva mediatorului, dar nu va putea fi folosit in fata instantei de judecata, in cazul in care conflictul reizbucneste intre parti“.
Atentie! Certificatul de informare sau, dupa caz, procesul verbal eliberat de mediator fac dovada parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, insa nu constituie titluri executorii in baza carora debitorul sa poata fi fortat sa-si execute obligatiile asumate, iar participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce face obiectul litigiului, respectiv nu intrerupe cursul prescriptiei.
Conform prevederilor legale, in perioada 15 februarie – 1 august cei care refuza sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, vor fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 100 lei si 1000 lei. Incepand cu data de 1 august, insa, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.
Tina Paraschiv